Pregătiri de nuntă

Sirena Salvării se aude de departe. Din păcate, ea nu vine să ridice pacientul în comă, ci fuge cât mai departe de el.

Cei care credeau că alegerile de la 9 decembrie vor lămuri lucrurile ar dori să oprească timpul în loc. Nu e pace sub măslini, iar România e o şi ţară isterică, şi epuizată. Niciun argument raţional nu străbate prin mocirla acuzaţiilor. A gândi cu capul tău e periculos şi duşmănos. Cu toate astea, vă propun, dacă nu v-aţi pierdut speranţa, să aruncăm o scurtă privire asupra acestui întunecat eveniment. Partidele care vor intra în Parlament şi-au configurat deja procentele, în ciuda declaraţiilor sforăitoare. USL va obţine o majoritate confortabilă, între 58-62%. ARD se învârte în jurul unui rezultat de 17-20%. PP-DD contează pe 11-14%. Semnele de întrebare sunt UDMR, care şi-a văzut electoratul tradiţional văduvit cu două procente, din cauza PCM şi a altor revanşarzi. De va intra, va fi la limită, în jurul celui mai slab procent din istoria sa. PRM, e încă sub 5%. Ceilalţi care nu există vor aduna 2-3%. În cazul în care UDMR şi PRM nu trec pragul electoral, procentele admişilor urcă proporţional, astfel încât USL va atinge 66%.

O fi bine? Dnii Ponta şi Antonescu îşi vor freca mâinile şi vor purcede la revizuirea Constituţiei. Vom avea, probabil, prima Constituţie care se va referi exclusiv la un singur om: Traian Băsescu. Schimbările urmăresc despuierea preşedinţiei de orice putere şi umilirea duşmanului comun. Din păcate, aşa cum arată, proiectul dă Parlamentului drepturi teribile. Cu o astfel de forţă, orice partid extremist care, în viitor, va câştiga alegerile va putea să-şi distrugă, legal, adversarii, oponenţii sau cetăţenii antipatici. Îndepărtarea controlului încrucişat al instituţiilor statului român e poarta larg deschisă către orice abuz. Unde mai pui că liota de clienţi, rubedenii şi amploaiaţi fără nicio calitate forţează ocuparea posturilor călduţe. În această situaţie, strategul de la Cotroceni şi micuţii săi consilieri caută o ieşire care să-i pună la adăpost. Fireşte, pe ei, primii, dar, dacă judecăm atent, această bătălie jignitoare şi surdă s-ar putea să ne pună la adăpost de viitorul de care vorbeam mai sus. De fiecare dată când a avut cineva supremaţia în Parlament, au urmat porcării, neruşinări şi abuzuri fără număr. Noua clasă politică rezultată din alegeri nu se deosebeşte cu nimic de cea veche. Dimpotrivă, aş spune, tinerii sunt mai lacomi, mai fără scrupule decât bătrânii. ARD caută înfrigurat aliaţi improbabili şi imposibili. În mesajele onctuoase către duşman, sunt gata să pupe unde au scuipat şi să accepte orice, chiar şi un premier liberal, care să-i dea de-a berbeleacul. Numai că, împotriva calculelor, PDL uită cum au trântit uşa în nasul foştilor viitori aliaţi, fără să lase loc de bună ziua.

Războiul care se anunţă nu miroase a bine. Preşedintele s-a consolat cu postul de ţap ispăşitor şi va uza de prerogative şi de aiurita noastră Constituţie pentru a forţa ori schimbarea balanţei, ori dizolvarea Parlamentului. USL asudă în blocstart de poftă să-l suspende. În acelaşi timp, România va trebui să se împrumute de aproximativ 10 miliarde de euro pentru a-şi plăti datoriile, adică va adăuga alte dobânzi la dobânzi. Dar cine să aibă timp de nimicuri? Educaţia, sănătatea, agricultura şi infrastructura, fondurile europene şi deconcentratele falimentare atârnă greu. Din păcate, nu de piciorul statului, ci pe capul cetăţeanului. Care e chemat să voteze.