Politica nervilor în „Le Monde”: „Nu au înţeles românii tactica lui Iohannis?”

Ziarul Le Monde din 24 iunie

E o veche vorbă la poker care spune (eu o ştiu în limba franceză) „rien ne va plus”. Pentru Le Monde din 24 iunie, cam aşa stau lucrurile între preşedintele Klaus Iohannis şi premierul Victor Ponta. Nimic nu mai trece, nimic nu mai merge, sau, pe scurt, potrivit ziaristei trimise în România, „a început războiul de uzură”.

„Le Monde de demain", Lumea de mâine, îşi merită numele: din când în când apar mici perle care prevestesc ceva. Care anunţă o schimbare. Este interesant că este vorba de numărul de miercuri 24 iunie, imprimat şi vândut practic marţi 23 iunie. E o perfectă punere în practică a acelei vorbe de Sânziene, din „Noaptea de Sânziene", întocmai, a lui Mircea Eliade:

S-ar putea întâmpla fel de fel de miracole. Dar trebuie să te înveţe cineva cum să le priveşti, ca să ştii ca sunt miracole. Altminteri, nici măcar nu le vezi. Treci pe lângă ele şi nu ştii că sunt miracole. Nu le vezi.

„Le Monde de demain" este expresia pe care o folosesc francezii pentru această ediţie care anunţă lumea de mâine.

Acum, aici, cam exact aşa este: articolul semnat de Claire Gatinois, realizat la Bucureşti şi Sibiu, anunţă un final foarte apropiat. Războiul nervilor este în toi, reiese din articolul lung de o jumătate de pagină, iar românii „poate că nu au înţeles sensul tacticii lui Iohannis?”

Hm...aş fi preferat comentariul direct de pe pagina FB unde postasem imaginea acestui articol: „nimic despre uzura cetăţenilor?" Nu, din păcate nimic. Este un reportaj în care Sibiul este văzut ca „o insulă de prosperitate într-una dintre cele mai sărace ţări din Uniunea Europeană". Nu am nimic cu sinceritatea despre Sibiu, dar România a avut o creştere economică de vreo 4% anul trecut, când Franţa cotidianului Le Monde nu trecuse de 0.90%. Cea mai săracă din Uniunea Europeană? M-aş mira, dar treacă-meargă.

Ziarele franţuzeşti, mă refer la formatul cotidian, au prostul obicei de a crede că dacă nu vorbeşti de rău de România, nu va fi citit articolul. Aş fi preferat să se amintească totuşi faptul că Sibiul a fost capitală culturală europeană în 2007. Nu doar „oraşul preşedintelui protestant într-o ţară majoritar ortodoxă, fără copii într-o ţară în care familia este un totem, tăcut şi fără pasiuni într-o ţară de latini, un lider anticorupţie într-o ţară cangrenată de fraudă". Cu „o popularitate de 70%. Dar cu un obstacol în calea sa atât de iubită de români: Victor Ponta".

Acest prim-ministru, remarcă Le Monde, a avut tupeul „să plece în turneu în Orientul Mijlociu fără să-l informeze pe preşedinte, să meargă la deschiderea Jocurilor Europene de la Baku când ştia că România încă se cutremură la auzul numelui Moscovei". În acest timp, la sediul Partidului Naţional Liberal, „Alina Gorghiu visează la un nou prim-ministru, Cătălin Predoiu". Însă preşedintele Klaus Iohannis „nu este suficient de român, este prea german", căci dacă lucrurile ar fi stat altfel „ar fi scos sabia înainte de alegerile din 2016".

În fine, la nivel de prevestire de...Sânziene, cotidianul francez este nemilos: „preşedintele Iohannis aşteaptă ca DNA să facă mai întâi curat în ogradă, chiar dacă se aude prin culise că după ce va fi terminat operaţiunile 'mâini curate', atât la stânga, cât şi la dreapta, nu va mai rămâne nimeni apt să guverneze. Nici măcar incoruptibilul domn Iohannis, care va trebui curând să explice cum a reuşit, cu un mic salariu de profesor de fizică, să aibă şase case".

Revenind la propunerea mea de rezumat, „oare nu am înţeles nimic din sensul tacticii?" Probabil. Însă dacă lucrurile stau aşa cum le vede Le Monde, treaba este oablă, cum zic ardelenii. Curat murdar, monşer!