Poate candida la preşedinţia României o persoană care neagă Constituţia ţării?

O discuţie care se amplifică pe măsură ce se apropie alegerile prezidenţiale din luna mai. În discuţie intervine şi cunoscutul judecător, Cristi Danileț, care susţine că dl Călin Georgescu are dreptul să candideze la viitoarele alegeri prezidenţiale. Şi că ar fi o altă eroare a CCR dacă i-ar interzice candidatura după modelul Dianei Șoșoacă.

Călin Georgescu INQUAM PHOTOS/ Octav Ganea

Considerente generale

Constituţia este actul fundamental al unui stat de drept, cum este şi România. Actuala Constituţie a fost decisă prin referendum popular, şi nu este pe placul tuturor cetăţenilor. Dar asta e regulă în democraţie: decide majoritatea.

Articolul 1 din Constituţie

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

Constituţia se mai schimbă, dar rar şi cu proceduri speciale: o Comisie parlamentară, consultarea societăţii, votul parlamentului, referendum.

ARTICOLUL 142 (1) Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.

ARTICOLUL 145 Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia.

ARTICOLUL 146 (Atribuţii CCR)

f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;

l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.

(4) Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Art. 38 din Legea de 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea CCR spune:

Contestaţiile cu privire la înregistrarea sau neînregistrarea candidaturii la funcţia de Preşedinte al României, precum şi cele cu privire la împiedicarea unui partid sau a unei formaţiuni politice ori a unui candidat de a-şi desfăşura campania electorală în condiţiile legii se soluţionează de Curtea Constituţională, cu votul majorităţii judecătorilor, în termenele prevăzute de legea pentru alegerea Preşedintelui României.

Opinia dlui judecător Cristi Danileț

Într-o discuţie pentru The Epoch Times, Cristi Danileț are următorul dialog cu un reporter:

Reporter: „Credeţi că pot fi scoşi din cursă de CCR numai pe baza discursurilor lor şi a ideilor pe care le promovează, idei considerate de o parte din societate ca fiind periculoase pentru democraţie şi minând apartenenţa noastră la UE şi NATO?”

Cristi Danileț:  „Nu, sub nicio formă. Un discurs care ni se poate părea nouă extremist, poate fi doar combătut de către alegători prin vot. Nicio instituţie, statul, nu trebuie să intervină în libertatea ta de exprimare. Campania electorală este o perioadă în care unii vin şi promit marea cu sarea iar alţii critică foarte mult modul în care funcţionează instituţiile, Europa, lumea. E treaba lor. Părerea mea e că candidaţii trebuie lăsaţi să-şi exprime punctele de vedere”.

Unde nu sunt de acord cu Cristi Danileț. Nu este vorba de promisiuni „marea cu sarea”, ci de prevederi constituţionale clare. Călin Georgescu contestă şi atacă deciziile CCR, inclusiv în justiţie şi la CEDO. Organizează manifestaţii şi demonstraţii de stradă împotriva CCR, neacceptând că deciziile CCR nu pot fi respinse şi nu au cale de atac în justiţie. Nu înţelege şi nu acceptă Constiția țării!

Călin Georgescu este pro rus, neagă şi critică apartenenţa României la UE şi NATO, stări de fapt prevăzute tot în Constituţie:

ARTICOLUL 148 (1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

(3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.

Tot în Constituţie stă scris:

ARTICOLUL 80 (1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la bună funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

În Jurământul depus de preşedintele ales acesta declară:

"Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!".

Şi atunci, cum să ajungă preşedinte o persoană care neagă, critică şi atacă Constituţia României? De ce n-ar avea dreptul CCR, în virtutea prerogativelor enunţate mai sus, să blocheze la funcţia supremă o persoană care are convingeri exact opuse prevederilor din Constituţie?

Cristi Danileț şi alţii au o „soluţie”: poporul să decidă, nu alte instituţii ale statului!

În primul rând că instituţiile, în particular CCR, decid exact în conformitate cu atribuţiile acordate de Constituţie.

În al doilea rând, Constituţia a fost aprobată tot de popor, prin referendum. Şi nu de toţi cei prezenţi la referendum, ci de majoritate. Şi nu se supune majorităţii decizia schimbărilor Constituţiei la fiecare rând de alegeri prezidenţiale. Schimbarea Constituţiei are o procedură specială, menţionată mai sus.

Întrebare de fond rămâne: cum poate un preşedinte, care nu crede, ba chiar se opune Constituţiei,  să conducă un stat de drept, în care principala sarcină a  preşedintelui este să apere Constituţia?

Şi nu vorbim aici de infracţiuni comise de un candidat la preşedinţie, sancţionate ca atare de către justiţie. Vorbim de compatibilitatea, coerenţa şi convergenţa unui candidat cu Constituţia ţării căreia doreşte să-i ajungă preşedinte.

Reţelele sociale şi influenţarea voinţei şi înţelegerii alegătorilor

Să presupunem că am lăsa alegătorii, majoritatea lor, odată la patru ani să decidă cine susţine şi cine nu susține Constituţia.

Suntem în situaţia în care reţelele sociale au o putere imensă în influenţare a alegătorilor. Această stare de fapt a apărut de curând, nu a existat timpul necesar să fie controlată prin legi sau prevederi legale. În consecinţă, nu poate fi combătută decât prin decizii de cazuri extreme, cum sunt deciziile CCR. Iată explicaţia CCR în cazul respingerii candidaturii Dianei Șoșoacă:

„Așadar, orice candidat care aspiră să devină Președinte al României are obligația de a promova integritatea sistemului democratic și a instituțiilor fundamentale, de a respecta caracterul democratic al statului și valorile și principiile pe care acesta se întemeiază. A contrario, lipsa atașamentului la valorile constituționale constituie un comportament care, în sine, este contrar Constituției și care este sancționat, în cazul partidelor politice, prin declararea acestora ca fiind neconstituționale de către Curtea Constituțională, iar, în cazul persoanelor care candidează la cele mai importante demnități din stat, prin lipsa acestora de eligibilitate în cadrul alegerilor, fără că vreuna dintre aceste „sancțiuni” să poată fi considerată o vătămare a drepturilor lor constituționale”.

Reiau explicaţii deja apărute în privinţa acestei puteri formidabile a rețelelor sociale, parte din ele reieșite din documentele desecretizate ale serviciilor de informaţii.

-Cu două săptămâni înaintea alegerilor din 24 noiembrie 2024 a fost un atac statal, organizat de Rusia, coordonat prin conturi de telegram şi discord cu 5000 de agenți împânziţi pe tot globul.

- Atacul a fost pregătit deja de prin 2016 - de atunci au început să creeze zecile de mii de conturi de răspândire şi intoxicare online. A fost făcut în 3 paşi: întâi au construit infrastructura (racheta), după au pregătit ținta (au identificat micro-segmente, au pregătit pagini non-politice) pentru ca la final să creeze un personaj, o imagine fix cum era deja cea construită, a preşedintelui "ideal", cu sute de filmări super profesioniste pentru fiecare segment şi mesaj posibil - şi au lansat bomba pe coordonatele României.

- Atacul a fost dat 2-3 săptămâni înainte de alegeri şi în ziua alegerii, prin aproximativ 66.000 de conturi şi 10 milioane de următori / boți falși. PLUS - sute de influenceri plătiţi care să amplifice mesajul. La vârful operațiunii – Călin Georgescu  era în top 9 trending GLOBAL al tiktok (deci a fost concentrată o bombă nucleară uriaşă pe o populaţie de doar 10 milioane de votanți).

-Finantarea a constat în circa 3 milioane de dolari pe zi! Încă este în cercetare sursa şi circuitul banilor, pentru că Georgescu declară zero lei în campania electorală!

 Este şi unul dintre motivele pentru care CCR a anulat alegerile prezidenţiale din decembrie 2024:

„ Publicitatea politică se poate transforma uneori într-un „vector de dezinformare, în special atunci când nu își dezvăluie caracterul politic, provine de la sponsori din afara Uniunii sau face obiectul unor tehnici de vizare a unui public-țintă sau de distribuire a materialului publicitar”.

„Unul dintre candidați a beneficiat de o promovare agresivă, derulată cu eludarea legislației naționale în domeniul electoral și prin exploatarea abuzivă a algoritmilor platformelor de social-media. Manipularea votului a fost cu atât mai evidentă cu cât materialele electorale de promovare a unui candidat nu au purtat însemnele specifice publicității electorale conform Legii nr.370/2004. În plus, candidatul a beneficiat și de un tratament preferențial pe platformele de social-media, ceea ce a avut ca efect denaturarea manifestării de voință a alegătorilor".

În concluzie, suntem într-o etapă excepţie,  a dezinformării prin reţelele sociale, încă nereglementată de legi şi prevederi legale.

Cu atât mai mult este rolul CCR să apere Constituţia şi statul de drept din România.