Pink Floyd şi al lor „Cântec de lebădă”

Unul dintre evenimentele marcante ale anului 2014 a fost apariţia unui nou album cu piese inedite, semnat de celebrul grup Pink Floyd. Foarte puţine discuri din ultimii ani au reuşit să stârnească o aşa de mare emoţie de aşteptare, precum a făcut-o acest album, apărut la o distanţă de 20 de ani faţă de precedentul lor material de studio.

Împătimiţii de muzică rock, cei dornici să audă şi altceva decât ce se difuzează la radio, cât şi milioanele de fani pe care celebrul grup de rock progresiv britanic i-a adunat în cei aproape 50 de ani de la lansare au aşteptat nerăbdători timp de câteva luni.

Endless river cel de al 15-lea album de studio, se anunţa nu numai ca o spectaculoasă revenire, dar era şi un cântec de lebădă.Sigur nu va mai urma un turneu mondial şi nici nu va mai exista apoi ceva semnat cu magicul nume, Pink Floyd.

Stârnit şi nerăbdator am fost şi eu de la neaşteptatul anunţ din primăvara anului acesta, mai ales ca era vorba de un concept muzical original, în care rolul principal îl ocupa claviaturistul Richard Right, decedat în 2008, cel care compusese şi faimoasa piesă „The Great Gig In The Sky” de pe istoricul album „Dark Side Of The Moon”, din 1973, considerat de mulţi cel mai bun album din toate timpurile rock, disc care sunt sigur că se va asculta şi peste câteva sute de ani, alături de Bach, Beethoven sau Mozart.

Albumul am avut bucuria şi onoarea să-l pot asculta în premieră, cu o săptămână înainte de lansarea oficială, mulţumită casei de discuri Roton, cea care se ocupă de drepturile de distribuţie în România ale celebrei case de producţie Warner. Această iniţiativă este salutară şi ar trebui să devină o practică curentă, astfel publicul român să poată să fie avizat asupra apariţiilor discografice de valoare.

Am fost tentat să scriu la cald o recenzie, dar apoi am vrut să las ceva vreme să treacă pentru o mai bună percepţie.

Endless river este un excelent disc Pink Floyd, proiectat să aibă o deschidere sufletească înaltă, care să poarte ascultătorul într-o lume de reverie romantică ce alternează cu note incisive şi dramatice într-un vis alcătuit cu o deosebită inteligenţă emoţională de către David Gilmour şi Nick Mason, supravieţuitorii grupului, ajutaţi de Phil Manzanera, chitaristul şi producătorul britanic, fost component al trupei Roxy Music.

Pe parcursul celor 18 piese ale albumului, claviaturile eterice ale lui Richard Wright, culese de pe 4 casete digitale de 90 de minute, rămase needitate de la moartea acestuia, se înlănţuie armonios cu acordurile chitărilor lui Gilmour, punctate de tobele lui Mason şi ne conduc într-o frumoasă petrecere a emoţiilor şi întebărilor rămase fără răspuns.

Ascultarea discului implică o rupere anevoioasă de cotidianul plin de ambiguităţi, dar conduce în final la o privire introspectivă şi emoţională asupra propriului EU.

Piesele instrumentale ale lui Wright compuse în sesiuni diferite, încep din 1968, la Royal Alber Hall din Londra, continuă în 1994 la Brittania Row Studios, unde se definitivează producţia albumului Division Bell şi duc până la ultimele idei muzicale aşternute pe parcursul anului 2008, înainte de trecerea sa în nefiinţă. Apoi acestea sunt legate şi completate de către Gilmour cu un extraordinar simţ artistic într-o producţie muzicală de excepţie, realizată pe parcursul anilor 2013-2014, în studioul său plutitor, Astoria.

Muzica ne conduce într-o lume plină de mister specifică muzicii floydiene dinainte de The Wall, rezonând puternic emoţional şi trezind ecouri şi vibraţii lăuntrice. Ultima piesă a albumului, „Louder Than Words” aduce si aşteptata prezenţă vocală a lui David Gilmour, concluzionând această lucrare muzicală:

„mai puternic decât sunt vorbele este ceea ce am realizat noi”

Endless river este şi un semn de preţuire şi prietenie adus vechiului lor coleg, dar reprezintă şi un postum act de dreptate, pentru acela care a fost concediat de Roger Waters în 1979, pe timpul înregistrărilor albumului The Wall, totodată fiind şi un răspuns la dilema grupului:

„ce contează mai mult, starea emoţională a muzicii instrumentale sau cântecele cu versuri inspirate şi cu mesaj direct?!”

Acesta este cântecul de lebădă al unui grup care sunt sigur că mai are multe de spus şi generaţiilor viitoare.

Un vis s-a terminat, o călătorie muzicală poate începe!