Pentru a fi de acord cu proiectul de lege a Educaţiei, ministrul Cîmpeanu îi momeşte pe profesori cu o creştere salarială de 43%. De unde ia banii?
0Ministrul Cîmpeanu apelează la orice manipulare posibilă pentru a-i fi acceptat proiectul de lege a educaţiei. Ultima găselniţă, a decis prin proiectul de lege că salariile profesorilor vor creşte cu 43%. Speră să găsească creduli care să ia de bune declaraţiile sale. În primul rând că salarizarea e decisă de legea Salarizării, nu de legea Educaţiei.
Orice mărire de salarii bugetare trebuie să ţină cont de posibilităţile bugetului şi de contextul politico-economic şi este decisă la ministerul Finanţelor, nu la ministerul Educaţiei.
Nimeni nu spune că salariile profesorilor nu trebuie să crească. Dar asta nu se poate face din pixul ministrului Educatei, alta este structura legislativă a ţării.
„Vrăjelile” ministrului Cîmpeanu cu care vrea aburească profesorii
Iată o recentă declaraţie a ministrului Cîmpeanu:
Întrebat de când se aplică această majorare a salariilor dascălilor, ministrul Educaţiei a răspuns că din toamnă: „Începând din septembrie. Imediat după aprobarea Legii Educaţiei, urmează construcţia bugetului, în buget o să avem creşterea salarizării din septembrie 2023. Trebuie schimbat radical tot, inclusiv salarizarea. Deci creşterea de 43% e prevăzută în Legea Educaţiei”.
E vorba deci se septembrie 2023, ca să eliminăm ambiguitatea. Bugetul de stat pentru 2023 se construieşte în noiembrie 2022 şi trebuie să prevadă creşterea salariilor profesorilor din septembrie 2023. Legea Educaţiei trebuie aprobată, successiv, de către cele două Camere ale parlamentului, merge la promulgare, eventual la CCR. Urmează 30 de zile după apariţia în MOf, pentru ca legea să intre în vigoare. A spera că acest proces se termină în noiembrie, ţine de SF. E o „vrăjeală” ieftină, sperând că profesorii nu se „prind”, că sunt proşti.
De unde ştie ministrul Cîmpeanu că legea Educaţiei va fi aprobată la timp, până la realizarea bugetului pe 2023? Nu ştie, încearcă să păcălească profesorii. Aici vorbim de voinţa legislativului, şi de proiectarea cheltuielilor bugetare pentru următorul an.
România este condiţionată prin tratatele cu UE, inclusiv cel referitor la PNRR, să reducă deficitul bugetar, prin scăderea cheltuielilor de funcţionare a statului. Nu prin majorarea lor.
Dobânzile la împrumuturile României au ajuns la 9% şi plătim sume imense pentru restituirea împrumuturilor şi dobânzilor. Acest nivel al dobânzii rezultă din scăderea încrederii investitorilor în capacitatea României de a returna împrumuturile şi dobânzile.
România şi toată Europa traversează o etapă extrem de dificilă din cauza crizei de hidrocarburi provocată de Rusia. Nimeni nu ştie ce ne aşteaptă iarna viitoare şi la ce nivel vor creşte preţurile la gaze şi petrol. Toate statele îşi pregătesc rezerve, inclusiv financiare, pentru a face faţă în iarna ce vine.
Să promiţi în aceste condiţii creşteri salariale de 43% este pur şi simplu inconştienţă. Impactul bugetar ar fi 36 de miliarde de lei, o sumă imensă raportată la bugetul României. Vorbim de creşteri salariale pentru 350.000 de bugetari, nu de câteva mii.
Fără o echilibrare a bugetului de stat şi alocarea de resurse pentru cofinanţarea proiectelor din PNRR, adio banii de la UE.
Sunt necesari bani care trebuie alocaţi pentru infrastructură, inclusiv pentru programul Anghel Saligny. La ce dăm prioritate?
Care să fie explicaţia insistenţei ministrului Cîmpeanu pe aceste creşteri salariale?
A văzut că proiectului legii Educaţiei este criticat de mai toţi cei care se pricep la educaţie, specialişti, profesori, comentatori de presă. Parlamentarii văd şi ei aceste critici, şi e foarte puţin probabil să închidă ochii la aberatiile din lege, chiar dacă unele au sursa chiar la preşedintele Iohannis.
Rămâne varianta asumării răspunderii guvernului pe proiectul de lege, lucru puţin probabil având în vedere criticile venite din partea opiniei publice. Şi urmează alegeri parlamentare în 2024, nu te joci cu percepţia publică în prag de alegeri.
În concluzie, ministrul Cîmpeanu încearcă o ultimă manipulare cu creşterea salariilor, pentru ca legea la care „munceşte” de doi ani să nu cadă în anonimat. Nu cred că va reuşi, consecinţele sunt mult prea grave să mergem cu toţii, orbeşte, pe mâna ministrului Cîmpeanu. În cazul ignorării legii Educaţiei, ministrului Cîmpeanu îi rămâne o singură soluţie: demisia.