Patetisme şi indulgenţe

Cu toate că se auto-prezintă drept „numărul 1 în calitatea comentariilor”, mărturisesc că până în urmă cu vreo trei zile habar nu aveam că pe lumea aceasta există un site cu numele criterii.ro. Nu ştiam şi nici azi nu ştiu prea multe despre proprietarul lui, un anume domn Gheorghe Smeoreanu.

Dintr-un text postat, probabil, în momentul în care a inaugurat blogul în cauză, text învestit, pesemne, cu valoare programatică, de declaraţie de intenţie, deduc că dl. Smeoreanu se consideră un misionar şi un sacrificat. Şi aceasta fiindcă, deşi putea foarte bine să îşi petreacă zilele în tihnă şi pace, undeva la Albotă – sus la munte, sus la munte, la izvor, vorba cântecului- domnul în cauză a ales să intre în jungla imundă a presei, în mizeria acesteia, asumându-şi rolul istoric de a o umaniza, deparazita şi igieniza.

Până să facă deplină ordine în presă, criterii.ro a dobândit zilele acestea o neaşteptată vizibilitate, publicând “dezvăluirile incendiare” ale mamei unei candidate fără succes la examenul de Bacalaureat. “Incendiarul” cu pricina nu e furnizat, totuşi, de mamă, despre al cărei rol vom avea ocazia să vorbim ceva mai la vale, ci de chiar candidata cu pricina. O fostă elevă despre care dl. Smeoreanu spune, presupunând că domnia sa e cel ce a dat titlul articolului, că ar fi fost exmatriculată pe nedrept „la Bacalaureatul” de anul acesta. Deşi, după cum bine ştim, diavolul stă în detalii, nu vom insista prea mult asupra absenţei prepoziţiei de din titlul postării în cauză. Cum dl. Smeoreanu e, se vede treaba, om de cuvânt, domnia sa răscumpără absenţa prepoziţiei prin un al doilea titlu, acuzator şi gândit a provoca emoţie şi revoltă: Domnule profesor, mi-aţi distrus viitorul!

“Distrugătorul” se cheamă Adrian-Eugen Burlan, e profesor şi a avut neşansa de a fi preşedintele Comisiei de Bacalaureat de la Colegiul „Al. Lahovari” din Râmnicu Vâlcea. Păgubaşa la capitolul viitor ar fi domnişoara Georgiana-Carmen Turbureanu care, fără doar şi poate, ar fi fost admisă în această vară la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti, dacă profesorul în cauză nu ar fi decis, et pour cause, să nu îi permită să mai continue examenul.

Din felul în care şi-a conceput şi formulat scrisoarea deschisă, dacă a făcut-o ea însăşi, pot deduce că domnişoara Turbureanu e, a fost o elevă bună. Se prea poate să fi avut note mari şi foarte mari la toate obiectele de învăţământ. Un singur defect are păgubaşa la capitolul viitor de azi. Acela de a nu şti că un examen presupune existenţa şi asumarea unor multiple reguli. Printre care şi reguli de conduită.

Nu ajunge să fii bine pregătit, nu ajunge să nu copiezi folosindu-te de fiţuici sau de felurite aplicaţii ale unui telefon mobil cât de cât performant.

Un candidat la orice fel de examen are obligaţia de a fi corect, dar şi de a le cere şi colegilor săi să fie corecţi. Chiar dacă sala de examen a fost “scăpată de sub control de supraveghetori”, cum afirmă domnişoara Turbureanu în scrisoarea ei devenită viral pe internet, cineva aflat în pragul maturităţii nu are nici cea mai mică îndreptăţire să “cedeze presiunilor unui coleg” şi să îi pună la dispoziţie acestuia propriile ciorne. Pentru că cedarea în cauză se cheamă complicitate la infracţiune.

Bacalaureatul nu e un examen cu caracter competitiv. Rostul lui nu este acela de a stabili ierarhii. Ceea ce nu înseamn nicidecum că el nu trebuie să fie riguros. Mă întreb dacă la fel de uşor ar fi cedat insistenţelor absolventa Georgiana-Carmen Turbureanu dacă acelaşi coleg i-ar fi cerut să îi pună la dispoziţie propriile ciorne la un serios concurs de admitere la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”, acolo unde lupta pentru un loc bugetat e asimilată uneia pe viaţă şi pe moarte. Mă întreb dacă nu cumva mama domnişoarei Turbureanu ar fi avut o cu totul altă perspectivă şi o altă atitudine dacă un coleg al profesorului Adrian-Eugen Burlan nu ar fi acţionat cum corect a acţionat preşedintele Comisiei de Bacalaureat de la Colegiul “Lahovari”.

Nu, stimată doamnă Turbureanu, nu profesorul Burlan a “distrus” viitorul fiicei dumneavoastră. Ci ea însăşi. A făcut-o, din păcate, cu complicitatea dumneavoastră, o face pe mai departe cu complicitatea dumneavoastră care, în loc să îi fi spus când era cazul să o faceţi, că lumea aceasta e un complex de coduri făcute spre a fi respectate, şi să îi spuneţi acum că e vinovată de încălcarea lor, scrieţi petiţii şi memorii şi apelaţi la surogate de presă spre a obţine compasiunea opiniei publice.

Profesorul Burlan a procedat corect. Ceea ce nu înseamnă că şcoala absolvită de Georgiana Turbureanu nu ar avea vinile ei. Că dirigintele sau diriginta absolventei în cauză nu şi-a făcut pe deplin datoria. Vini relevate de mentalitatea candidatei în cauză. Vini ce îşi află originea într-un sistem educaţional tot mai debilitat. Sistem tot mai viciat din punct de vedere moral. Sistem care are toate şansele de a fi încă şi mai debilitat dacă Ordonanţa de urgenţă privind modificarea Legii Învăţământului, ordinanţă ticluită pe şest de Guvernul României, va fi pusă în aplicare. Dacă în fruntea învăţământului românesc se vor afla în continuare oameni precum dl. Remus Pricopie care se îmbată cu relativismul procentelor, raportează victorios o creştere cu 3% a promovaţilor la Bacalaureat, fără a fi preocupat de adevărul cifrelor absolute. Fără a băga de seamă că numărul celor ce s-au înscris la examen anul acesta e îngrijorător de scăzut şi fără a încerca să desluşească motivele acestei realităţi.

Dacă cei ce au preferat să nu se prezinte la examen au luat această decizie deoarece erau conştienţi că sunt slab pregătiţi, avem motive nu de a le lăuda presupusa luciditate, ci de îngrijorare. Dacă hotărârea lor e fundamentată pe ideea că în România de azi şcoala nu mai înseamnă nimic şi că altele sunt căile prin care îţi construieşti un viitor, îngrijorarea ar trebui să provoace nu disperări neputincioase, ci măsuri instituţionale reale. Autentic şi radical instituţionale şi nu emiterea de indulgenţe iz electoral.