Partidele de dreapta din Europa, în ascensiune
0Alternativa pentru Germania, partid considerat parțial de extremă dreapta, este în mare parte izolat pe scena politică germană. În alte țări europene, partide similare se află chiar la guvernare.
Conform unui raport al Oficiului federal pentru Protecția Constituției, partidul Alternativa pentru Germania (AfD) este considerat partid de extremă dreapta, cu care celelalte partide din Germania nu vor să aibă de-a face. Diverși politicieni cer chiar interzicerea AfD. În alte țări europene, situația este cu totul diferită în ceea ce privește partide comparabile.
Țările de Jos: Partidul pentru Libertate
Partidul pentru Libertate (PVV) al lui Geert Wilders a provocat de curând ruperea coaliției de guvernare formată din patru partide, pe care o conducea. Wilders a reproșat partenerilor că nu au adoptat o linie suficient de dură în privința migrației. ”Vrem o oprire totală imediată a azilului. Vrem ca fiecare solicitant de azil, dar absolut fiecare, să fie respins la graniță”, a precizat șeful PVV, precizând că grupul său parlamentar nu mai dorește să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce consideră a fi ”prăbușirea iminentă a Țărilor de Jos”. În toamnă urmează să aibă loc alegeri anticipate.
Deși PVV a ieșit pe primul loc la alegerile parlamentare, Wilders nu a devenit prim-ministru, deoarece a fost considerat prea radical de către partenerii de coaliție. Funcția i-a fost oferită lui Dick Schoof, un independent.
Dacă ar depinde doar de Wilders, Coranul ar fi interzis, la fel și construcția oricărei noi moschei. Liderul PVV se opune politicilor de protecție a climei și critică dur Uniunea Europeană, pe care o consideră intruzivă. Wilders controlează complet partidul: este singurul membru oficial al PVV, iar deputații și miniștrii săi sunt, din punct de vedere formal, doar susținători. Astfel, Wilders poate stabili singur programul politic al partidului și desemna candidații la alegeri.
Polonia: Lege și Justiție
Partidul Lege și Justiție (PiS) a pierdut alegerile parlamentare de la sfârșitul anului 2023, iar de atunci Polonia este guvernată de fostul președinte al Consiliului European, liberalul Donald Tusk. Totuși, PiS deține funcția de președinte al statului, iar acesta poate bloca politicile guvernului prin veto.
Situația nu s-a schimbat nici după alegerile prezidențiale de la sfârșitul lunii mai 2025, întrucât candidatul susținut de PiS, Karol Nawrocki, a câștigat la limită. Nawrocki a dus o campanie electorală marcată și de retorică antieuropeană și antigermană.
Ca partid, PiS adoptă o atitudine mai prudentă în cadrul Uniunii Europene, întrucât fondurile europene sunt esențiale pentru Polonia. PiS se poziționează ferm de partea Ucrainei în războiul împotriva Rusiei și susține o prezență solidă a NATO în regiune, ca o garanție împotriva vecinului puternic.
În privința migrației însă, PiS adoptă poziții dure, similare cu cele ale partidelor similare din alte părți ale Europei. Pe plan social, partidul este apropiat de Biserica Catolică din Polonia și se opune legalizării avortului, precum și recunoașterii parteneriatelor homosexuale.
Ungaria: Fidesz
Partidul Fidesz - Alianța Civică Maghiară - este, probabil, cel mai de succes partid de dreapta radicală din Europa. Sub conducerea co-fondatorului Viktor Orbán, Fidesz s-a aflat la guvernare în Ungaria între 1998 și 2002 iar din 2010 încoace deține puterea fără întrerupere. Paradoxal, partidul a apărut în 1988, chiar înainte de căderea comunismului, ca o formațiune radical liberală, orientare pe care a păstrat-o mult timp.
Orbán și Fidesz au virat clar spre dreapta mai ales odată cu criza refugiaților din 2015, când cancelara germană Angela Merkel a promovat politica ”culturii primirii”. Astăzi, partidul susține deschis modelul de democrație iliberală, avertizează asupra pericolului ”suprapopulării cu străini” care ar amenința Occidentul creștin și cere reducerea drastică a influenței Uniunii Europene.
Spre deosebire de alte partide similare, Fidesz recunoaște însă schimbările climatice cauzate de om ca o amenințare reală. În contrast puternic cu PiS din Polonia, Fidesz și Viktor Orbán mențin relații strânse cu Rusia, chiar și în contextul războiului din Ucraina, mai ales în domeniul energetic. Ideologic, Orbán este apropiat de asemenea de președintele rus Vladimir Putin.
Slovacia: Smer
Actualul prim-ministru Robert Fico este fondatorul partidului Smer. Deși numele complet este Direcția – Social-Democrația Slovacă, orientarea este puternic de dreapta iar partidul are puține în comun cu centrul-stânga democrat de tip occidental.
La fel ca Fidesz, partidul avertizează împotriva unei presupuse ”suprapopulări cu străini” a Slovaciei, iar Fico susține că musulmanii, în general, nu sunt capabili de integrare. În 2016 declara că ”islamul nu are loc în Slovacia”.
Fico i-a numit pe ucrainenii invadați de Rusia ”naziști și fasciști”, preluând retorica Kremlinului. Înaintea alegerilor parlamentare din 2023, pe care partidul său le-a câștigat, Fico a anunțat că va opri imediat livrările de arme către Ucraina, promisiune pe care a pus-o în aplicare. Mai mult, a afirmat că NATO și Statele Unite ar fi responsabile pentru atacul Rusiei asupra Ucrainei, ceea ce a generat proteste în întreaga Slovacie.
Guvernul său s-a pronunțat în repetate rânduri împotriva sancțiunilor UE la adresa Rusiei, calificându-le drept ”inutile și contraproductive”.
Spania: Vox
Condus de Santiago Abascal, partidul Vox a cunoscut o ascensiune spectaculoasă. Fondat în 2013, obținea la alegerile parlamentare din 2016 doar 0,2% din voturi, însă în 2019 a ajuns la 15%. De atunci, sprijinul pentru partid a mai scăzut ușor.
În prezent, Vox este a treia forță politică din Spania. Nu a participat niciodată la guvernare și nici nu a sprijinit direct vreun guvern. Partidul Popular (Partido Popular – PP), de orientare conservatoare, este singura formațiune cu care ar fi fost posibilă o colaborare. Guvernul a fost format însă din nou de socialistul Pedro Sánchez.
Principala temă politică a Vox este una specific spaniolă: partidul dorește desființarea autonomiei regiunilor Catalonia și Țara Bascilor și transformarea Spaniei într-un stat centralizat. În ceea ce privește migrația și islamul, Vox adoptă o retorică particulară, evocând istoria Spaniei: Abascal cere o nouă ”Reconquista”, făcând aluzie la recucerirea Peninsulei Iberice de către regii creștini de la musulmani, încheiată în 1492.
La începutul lunii februarie, Vox a găzduit la Madrid o mare reuniune politică intitulată ”Make Europe Great Again” (”Să facem Europa măreață din nou”). Printre participanți s-au numărat premierul ungar Viktor Orbán și politiciana franceză de extremă dreapta Marine Le Pen.
Danemarca: Partidul Popular
Dansk Folkeparti, Partidul Popular Danez, a fost fondat în 1995 și a cunoscut cea mai mare influență politică în anii 2000 și 2010. Combinând poziții critice față de imigrație, globalizare și Uniunea Europeană, cu cerințe pentru un stat social puternic, partidul a sprijinit mai multe guverne de centru-dreapta de la Copenhaga. Una dintre cele mai importante realizări ale sale a fost înăsprirea sistemului de azil.
Totuși, sprijinul pentru partid a început să scadă semnificativ începând cu anul 2019, când social-democrații danezi, sub conducerea lui Mette Frederiksen, nu doar că i-au preluat retorica anti-imigrație, dar au și pus-o în aplicare. Astfel, partidul și-a pierdut relevanța electorală, obținând la ultimele alegeri parlamentare din 2022 doar 2,6% din voturi.
În prezent, politica privind imigrația și azilul a guvernului social-democrat de la Copenhaga este una dintre cele mai dure din Europa.
România: AUR
Fondat în 2019, partidul Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a intrat surprinzător în Parlament la alegerile din 2020, obținând peste 9% din voturi. Partidul combină un discurs naționalist, conservator și religios, cu accente puternic anti-globaliste, anti-UE și anti-occidentale. Retorica sa include de asemenea opoziție față de drepturile comunității LGBTQ+, față de migranți și față de multiculturalism, fiind adesea acuzat de promovarea urii și conspirațiilor.
AUR se prezintă drept apărător al valorilor tradiționale românești și pledează pentru unirea României cu Republica Moldova. Critică vehement influența Bruxellesului, dar evită să condamne ferm Rusia, manifestând ambiguitate în contextul războiului din Ucraina.
Deși se autodefinește drept o alternativă patriotică, AUR este evitat de majoritatea partidelor parlamentare, fiind privit ca un actor populist radical, cu potențial destabilizator. A câștigat însă sprijinul electoral masiv, în special în rândul tinerilor, al diasporei și al electoratului nemulțumit de elita politică tradițională, astfel că, numeric, a devenit al doilea grup politic în Parlament. Liderul George Simion, provenit din rândurile huliganilor de stadioane, a câștigat detașat primul tur al alegerilor prezidențiale din 2025, dar a pierdut în turul al doilea decisiv.
Se încarcă comentariile...
