Oamenii au curajul să investească în ei înșiși. Statul are curajul să se reformeze pentru ei?

Săptămâna trecută, de la Oradea, am primit încă o dovadă că România are resurse vii și oameni (trei sute de doamne în acest caz!), care vor să crească, comunități care vor să se adune și să învețe, să se inspire și să privească mai departe de orizontul lor imediat.

FOTO FB

Evenimentul Own Your Glam a fost, la prima vedere, o seară despre frumusețe, feminitate, încredere, stare de bine și autenticitate. Dar eu cred că a fost mai mult decât atât. El a fost, din punctul meu de vedere, o imagine foarte clară a unei Românii care există, știm asta, dar pe care politica, administrația și instituțiile noastre par că o văd prea puțin. Mult prea puțin, aș spune eu.

Este o Românie a oamenilor care plătesc pentru formarea lor și care vin să asculte, să afle lucruri noi și utile. Oameni care, și m-a bucurat enorm când am auzit, sunt curioși despre ce se întâmplă în Uniunea Europeană. În fine, acele doamne înțeleg că dezvoltarea personală este o nevoie. Ele știu că, într-o lume care se schimbă foarte repede, nu poți rămâne pe loc. Și nici să aștepți după alții, sau după stat...

Acești oameni, cred cu tărie, trebuie încurajați. Și cei/cele care organizează astfel de evenimente, și sponsorii care susțin, dar și cei/cele care participă la ele.

Statul român ține pasul cu acești oameni?

Pentru că în timp ce unii joacă deja în liga campionilor la reforme, noi încă ne certăm dacă avem nevoie de ele. Așadar...

Alții își modernizează administrația, justiția, economia, educația și sistemele publice. Alții introduc inteligența artificială în serviciile oferite contribuabililor, în industrie, în sănătate, în administrație. Peste tot! Alții își ajută firmele să acceseze banii europeni pentru competitivitate, cercetare, digitalizare și tehnologie.

Noi, în schimb, încă ne împiedicăm de hârtii, avize, ghișee, instituții care nu comunică între ele și reflexe vechi și putrede care apără mai mult sistemul decât cetățeanul. Asta dacă se gândește la cetățean.

Și, mai grav, când apar oameni care spun  și arată deschis, onest, cu dovezi, că statul trebuie reformat, că administrația trebuie să fie mai eficientă, că risipa trebuie redusă, că privilegiile trebuie tăiate, că digitalizarea trebuie dusă până la capăt, se activează imediat rezistența sistemului.

Uneori reforma nu este respinsă frontal. Ea este slăbită, amânată, ciuntită, negociată până când își pierde sensul. Alteori, ea este pur și simplu mutilată!

Aceasta este una dintre marile probleme ale României. Nu ducem până la capăt schimbările care ne-ar face mai eficienți, mai sănătoși din toate punctele de vedere. Și mai prosperi.

De aceea , eu cred că reformele propuse și susținute de Ilie Bolojan trebuie văzute din această perspectivă. Ele sunt o încercare necesară, iar asta de urgență, pentru a aduce statul mai aproape de oamenii care muncesc, plătesc taxe, construiesc afaceri, cresc copii, investesc în ei și vor să trăiască într-o țară normală.

Chiar cer acești oameni prea mult de la țara lor?

Pentru mine ține de evidență. România nu mai poate funcționa cu un aparat public supradimensionat (suntem peste Germania, totuși, la numărul de bugetari raportat la populație!), slab digitalizat, fragmentat și prea puțin orientat spre rezultat, adică spre a servi cetățeanul!

Bun. Nu doar numărul oamenilor din instituții este singura problemă. Problema este eficiența. De fapt, lipsa ei. Este și lipsa de evaluare reală și corectă.

Un stat modern se măsoară prin câte drumuri inutile elimină și de fiecare dată când demonstrează că are servicii publice bune.

Acel stat, dragi cititori, nu își ține cetățenii la coadă, în timp ce lumea intră în era inteligenței artificiale.

Oamenii vor să evolueze, dar statul îi obligă să se lupte cu inerția. Ei vor legi clare, dar statul le oferă birocrație. Vor predictibilitate, dar primesc improvizație. Oamenii vor să acceseze fonduri europene, dar nu găsesc în instituții parteneri eficace și eficienți.

Însă economia românească are nevoie mai mult ca oricând de un stat care să o ajute.

Uniunea Europeană pune tot mai mult accent pe competitivitate, pe inovare și pe capacitatea firmelor europene de a rămâne puternice într-o lume în care America și Asia se mișcă foarte repede. Iar România trebuie să fie acolo. Companiile românești trebuie ajutate să ia acești bani, să intre în consorții europene, să investească în tehnologie, să își crească productivitatea și să creeze locuri de muncă mai bune.

Dar pentru asta statul trebuie să vorbească onest cu economia privată, să o asculte, să îi înțeleagă nevoile, să îi simplifice accesul la finanțare, să îi reducă birocrația și să îi ofere norme legislative stabile. Asta pentru că, și nu spun o noutate, economia reală trăiește din contracte, investiții, oameni calificați, predictibilitate și timp câștigat, nu timp pierdut!

Și atunci, ce se întâmplă cu generațiile viitoare dacă nu avem curajul să schimbăm sistemele putrede care ne țin pe loc?

O parte dintre tineri, știm, pleacă pentru muncă. Altă parte pleacă pentru studii. Iar alții pleacă pentru că vor o legislație dezbătută și adoptată de profesioniști, vor acces la cultură, la o educație mai bună, o administrație mai eficientă, și vor respect pentru timpul lor și pentru meritul lor! Pleacă, astfel, și cei care nu au avut șansa unei educații solide dar pleacă și cei foarte bine pregătiți, cei care ar putea construi aici companii, comunități, profesii și familii!

O țară în care mult prea mulți copii nu ajung la competențele de bază va pierde oameni de două ori! Îi pierde pe cei care pleacă pentru muncă necalificată și îi pierde pe cei foarte bine pregătiți.

Așadar, dacă ne sunt blocate reformele, cu cine mai rămânem în țară? Cu cine construim spitale moderne, școli bune, administrații performante, orașe curate, sate conectate și o economie competitivă? Cu cine facem tranziția spre inteligență artificială, spre digitalizare, spre medicina acestui secol, spre industria nouă și agricultură performantă?

Medicina se schimbă rapid. Tehnologia se schimbă rapid. Felul în care muncim se schimbă rapid. Inteligența artificială va scurta și mai mult ciclurile de schimbare. Ceea ce ieri părea modern, mâine poate fi depășit.

Noi cum ne adaptăm? Și cu cine ne adaptăm?

Răspunsul, desigur, nu poate fi un stat blocat în reflexele trecutului și nu poate fi o administrație care apără posturi fără performanță, instituții fără rezultate și proceduri fără sens.

Răspunsul, dragi prieteni, nu poate fi frica de reformă.

Ce ne trebuie acum, este curajul, și politic dar și moral.

Ne trebuie curajul de a spune că nu toate lucrurile care există trebuie păstrate. Curajul de a evalua, de a digitaliza.Și curajul de a desființa structurile inutile și de a muta resursele acolo unde produc rezultate.

Ne trebuie curajul de a susține oamenii buni (ei există!) din sistemul public și de a opri finanțarea ineficienței.

Reforma nu este împotriva oamenilor. Reforma este PENTRU oamenii care muncesc!

Ea se face pentru antreprenorul sau antreprenoarea care nu mai vrea să piardă zile întregi, uneori săptămâni sau luni, cu documente inutile. Se face pentru medicul care are nevoie de tehnologie nou și de proceduri moderne pentru a salva vieți, sau a vindeca. Pentru profesorul bun care vrea să formeze copii pregătiți pentru lumea în care trăim! Pentru tinerii care ar rămâne în România dacă ar simți că aici există șanse egale și respect.

Nu în ultimul rând, reforma se face pentru femeile și bărbații care investesc în ei, merg la evenimente, învață, se informează, își caută drumul lor și nu mai acceptă să fie ținuți pe loc.

Pentru ele și pentru ei avem nevoie, ca de aer, de reformele inițiate de Ilie Bolojan.

Din acest motiv, pentru mine, un eveniment precum cel de la Oradea (repet, 300 de participante!) este un nou semnal. Iar eu caut permanent aceste semnale. Și să știți că le găsesc. 

El ne arată că există în societate o energie pe care statul trebuie să o respecte și să o faciliteze. Ne arată că oamenii sunt mai pregătiți de schimbare decât cei mai mulți dintre politicieni.

Acești oameni nu sunt cei care cer privilegii. Ei cer o țară care să nu îi încurce.

Trebuie, în concluzie, să facem reformă pentru oamenii care vor să trăiască, să muncească, să creeze și să rămână aici. Cu ei ne adaptăm și ne dezvoltăm!

Iar dacă oamenii au curajul să investească în ei înșiși, statul trebuie să aibă curajul să se reformeze pentru ei.

Pentru că, ne este clar, România nu va fi ținută în viață de instituții care se apără pe ele însele.

Dar România va fi dusă înainte de oameni care cred că pot deveni mai buni.Ilie Bolojan, reforma administratiei, digitalizare, birocratie stat, dezvoltare personala.Ilie Bolojan, reforma administratiei, digitalizare, birocratie stat, dezvoltare personala.