O zi la Casa de Asigurări de Sănătate

0
0
Un funcţionar rezolvă o solicitare, la CASMB   FOTO Mediafax
Un funcţionar rezolvă o solicitare, la CASMB   FOTO Mediafax

De ce trebuie să stai la rând pentru dreptul tău? De ce nu putem primi nişte bonuri de ordine, ca la orice serviciu civilizat? De ce, după ce plătim, suntem nevoiţi să facem dovada că am plătit?

De ce? De ce? De ce? Prea multe întrebări. Şi dacă mie mi se par de bun simţ, se pare că autorităţilor li se par ba făra răspuns, ba nedemne de luat în seamă.

M-am dus săptămâna trecută la  Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti (CASMB). Nu era prima oară, deci eram pregătită şi pentru coada lungă cât o zi de post, şi pentru stat în picioare, şi pentru nervi, şi pentru incompetenţă.

Dacă aţi călcat vreodată pe acolo, de nevoie că de voie nu se duce nimeni, ştiţi că mereu e aglomerat şi că există o listă de aşteptare. O listă facută de contribuabili, de cei care, după ce că plătesc, sunt nevoiţi să stea la rând ca să facă dovada că au plătit. Nu, conducerea CASMB nu e în stare, se pare, să elibereze nişte bonuri de ordine. Aşa că se face listă. Nu toţi ştiu, deci unii stau la rând şi află, dupa vreo oră chiar, că dacă nu-s pe listă, nu există. Am păţit-o şi eu o dată. Dar acum sunt deja specialistă, deci m-am dus direct la omul cu lista.

Ora 9.30. Numarul 133. Taci că-i bine, faţă de 270 şi ceva ca data trecută...Intrase deja numărul 50 deci încă vreo 70, să fie cifră rotundă şi psihologică.

Aşteptare. În picioare, pe geam sau sprijinită de dulapurile de pe hol. Există nişte scaune, la intrare, dar e periculos să stai pe ele. Rişti să iţi pierzi rândul. Cum aşa? Aşa:

- 65?

- Nu-i, mai departe.

- O fi pe afară.

- Să fie sănătos, mai departe.

- 78!

- 78! E aici?

- Nu e, următorul.

78, o dată, 78 de două ori, vândut! Deci dacă esti comod şi vrei să stai pe scaun...treaba ta.

- 79 e aici?

- Ce nume?

- Nu, nu, fără nume. Să zică el numele.

Dacă ai uitat numărul, ai pus-o. Contribuabilul nu iartă nimic. Nici comozii, nici uitucii. Şi nici gravidele.

- Le las să intre în faţa mea.

- Adică vă cedaţi numărul.

- Nu cedez, doamnă, nimic, nu vedeţi că-s însărcinate, vreţi să nască aici?

- Eu sunt insulino-dependentă, domnule!

Şi eu mă întreb, ce-i mai grav: să fii gravidă sau insulino-dependentă? Dar noi, ăştia sănătoşi, bată-ne-ar norocu', noi ce să facem? Să mai intrăm oare?

- La 20 de persoane eu sunt de acord să intre şi o gravidă. Da' gravidă după gravidă...Mă duc şi eu, dom'le, să mă fac gravidă!

- N-a intrat, doamnă, decât una.

- De când eşti dumneata, domnule, dar de când sunt eu, au intrat două!

Dacă eşti sănătos, rişti să te îmbolnăveşti. De nervi.

- Am stat ieri la coadă, nu-i normal!

Ziua şi coada. Coada şi lista. O batrână povestea că vine a treia oară. Prima oară nu avea toate actele, a doua oară nu a mai apucat să intre, s-a terminat programul. Spera să işi primească adeverinţa măcar a treia oară.

- Dacă nu, nu mai vin. Nu mai vin, că nu mai pot!

Ba o să vii, mamaie, că, din păcate, medicul nu-ţi eliberează nicio amărâtă de reţetă fără dovada că nu ai bani ascunşi la saltea.

O studentă se plângea şi ea că a mai fost de trei ori şi niciodată nu a apucat să intre pe poarta porţilor. Alta fusese cu o zi înainte şi i-au arătat uşa pentru că nu avea copie după diploma de bac. Aşa scrie la lege, studenţii să vină cu o copie după diploma de bacalaureat, pe lângă adeverinţa de student, copie buletin. Dar dacă are adeverinţă de student nu înseamnă că a luat şi bacul? Întreb şi eu. Se pare că nu.

Trece o oră, vine rândul omului cu lista, se face predare-primire. Contribuabilul are nervii din ce în ce mai întinşi.

- Da' eşti plătitor?

- Da, domnule, sunt plătitor, plătesc de 10 ori mai mult ca dumneata!

Se aude un "Vreau linişte!". Doamna insulino-dependentă, ajutor de om cu listă, vociferează.

- Doamnă, creaţi nervozitate la toată lumea. Puteţi să vă calmaţi?

- NU!

- Soţia mea are sarcină toxică, credeţi că poate suporta aşa ceva?

Ei, cu sarcina toxică nu te pui. Nici măcar dacă eşti insulino-dependentă. Doamna tace şi de atunci nu i-am mai auzit gura.

Printre români nervoşi, un străin siderat. Nu ştiu ce căuta acolo, dar ştiu că nu vorbea foarte bine romaneşte şi că nu pricepea mare lucru. A auzit numărul, a crezut că trebuie să intre şi i-au sărit românii în cap - stai aşa, că nu intri chiar acum, da' stai aici la rând. Lasă, să aibă ce povesti la rude, ce frumos e la Romania. Mai ales la instituţiile statului.

Şi eu iar mă întreb, că dacă tot stau la rând atâtea ore măcar să îmi ocup timpul - de ce, domnule, nu dau numere de ordine? Să calculeze şi ei cam câţi oameni intră într-o oră şi să zică de la numărul X nu mai eliberăm că se termină programul. Nu mai staţi la rând, în picioare, că poate sunteţi bătrâni sau bolnavi, poate lucraţi şi nu aveţi timp, poate pur şi simplu vă respectăm, ca oameni, nu ca persoane care plătiţi.

Pe lângă bătaia asta de joc, că eu altfel nu-i pot spune, mai există şi alte semne de respect pentru contribuabil.

Asiguratul plăteşte sănătatea, daca nu i-o plăteşte firma, la etajul 1. Să nu credeţi că dă bani şi gata. Staţi, că statul nu-ţi primeşte banii aşa, cu una cu două. Mai întâi trebuie să aduci adeverinţe pe ultimii 5 ani de la administraţia financiară (eliberarea lor poate dura, în funcţie de sector, până la 45 de zile), valabil şi pentru elevi, studenţi şi pensionari. Şi dovadă de la Registrul Comerţului că nu ai firmă (asta o primeşti repede, a doua zi). Statul vrea să vadă dacă ţi-ai plătit dările. De ce trebuie să fac eu dovada? De ce statul nu are o bază de date? De aia.

Plătitorul primeşte o chitanţă. Să nu credeţi că dacă are chitanţa e şi asigurat. Nu, nu. Aspirantul la condiţia de asigurat coboară frumos la parter ca să solicite adeverinţa de asigurat. Coada numarul 2 adică. Şi doamna de la ghişeu, unde intră cine poate, îţi cere dovada că ai plătit. Deci adeverinţe pe ultimii 5 ani, chitanţă, buletin. Păi le-am lăsat la etajul 1, la colegii dumneavoastră. Mda. Doamna verifică. Deci se poate, dar era mai simplu să vii tu cu toate hârţoagele. Stai, că nu se poate mereu. Sistemul mai pică aşa că de la etajul 1 la parter e o distanţă mai mare decât pare.

Poftim adeverinţa. Mulţumesc! Mulţumesc! Nu-ţi bate capul, nu îţi răspund ei la bună ziua darămite să zică un "cu plăcere", şi apoi e dreptul tău. Dacă mai vrei şi card european, urci la etajul 2, acolo s-ar putea să ai norocul să nu stai la rând. Dacă nu...coada numărul 3.

Să nu crezi că adeverinţa aia e valabilă tot anul, că poate aşa sperai. Nu, statul vrea să te vadă cât mai des, aşa că adeverinţa de asigurat e valabilă 3 luni. Dacă eşti salariat, persoană fizică autorizată, coasigurat, agricultor sau persoană fără venituri (adică n-are venituri dar legea îi cere să dea bani).

Dacă ai norocul să fii şomer, revii peste 6 luni, atât e valabilă bucata de hârtie. Dacă eşti student, ferice de tine, e valabilă tot anul, la fel dacă eşti însărcinată. Iar dacă mai eşti şi în concediu de creştere copil poţi să spui ca ţi-a pus Dumnezeu mâna-n cap, termen de valabilitate: 2 ani!

Revenind la vizita mea la CASMB, care a durat trei ore şi jumătate, când am plecat, pe la 12.45, lista ajunsese la numărul 247. Programul se termină la 14.30. Am luat adeverinţa? Evident că nu. Nici nu vă puteţi închipui de ce. Dar povestea mea e lungă, deci revin.

Până atunci închei şi eu cum a încheiat o bătrână vizita la CASMB: a plecat, era lista prea lungă ca să mai spere măcar că ar putea intra:

- Să le dea Dumnezeu să n-apuce bătrâneţea, la cum îşi bat joc de pensionari!

Mai multe - Opinii

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite