O seară tricoloră la Frankfurt, în jurul Poveștilor călătoare

Suntem confortabili cu identitatea de români plecați de acasă? Știm să ne fim alături, sau ne privim cu suspiciune ? Cum ne vedem în ochii celor din țările de adopție?

În jurul acestor întrebări s-a derulat o seară emoționantă, la Frankfurt, la sediul firmei Antal. O discuție despre românii de pretutindeni, intitulată Aici și acolo, coordonată de scriitorul și jurnalistul Ciprian Apetrei. Cele două repere care se își schimbă înțelesul în timp. Pleci că să ai de unde să te întorci, pleci ca să îți iei cu tine toate de acasă. Aiolo, adică și aici, dar și acolo.

Între acasă-acasă și acasă-dincolo, drumurile au praf tricolor, care ne ajută să nu uităm de noi.

Au fost prezentate cărțile Aici și acolo, poeme în proză, Cel de la geam, proză scurtă, și antologia Povești călătoare, scrise de români de pretutindeni, vol I și II. Aceasta adună 87 de texte din 21 de țări, și este un proiect care va continua. Statele Unite ale României.

Alături de Ciprian Apetrei au fost autoarele Ileana Vogel și Firuța Maier, din Germania, care au participat la volumul II.

Au fost prezenți și români din comunitatea istorică din Serbia, au fost multe intervenții și întrebări din public. Ne prinde bine să ne cunoaștem mai mult, ca să ne putem înțelege mai bine. A fost un "exercițiu de fraternitate", pe care să îl continuăm, cu gânduri  bune.

Gazda Puiu Antal este un stâlp al comunității românești din Germania, cu o poveste de viață impresionantă, creatorul unei firme puternice în domeniul construcțiilor și un entuziast al păstrării și transmiterii culturii române.

Fotografiile îi aparțin lui Paul Liviu Petruș, care l-a cunoscut pe Ciprian Apetrei pe 10 august, în Piața Victoriei, când i-a acordat un interviu. Din păcate, peste acel moment se așterne praful uitării, iar vinovații de atunci vor să țină România de acasă doar pentru ei.

Nu vor reuși, România de pretutindeni nu renunță la țara mamă. Astfel de seri sunt dovada vie că tricolorul are un viitor frumos.

Acest eveniment face parte dintr-un turneu literar în Germania. A fost precedat de o lansare de carte la Primăria din Freilassing, iar următoarele evenimente vor avea loc la Nüremberg și Hanovra.

„Aici nu s-au schimbat multe. Numai oamenii, cumva... Oamenii vorbesc tare, oriunde... Auzi și înțelegi multe: o alegere între timp și un compromis. Oamenii vor să vadă lumea așa cum au învățat-o. Vor ca valorile și propria identitate să le fie replicate. Și, mai presus de toate, vor să-și justifice propriile alegeri. Văd disconfortul și judecata. Le mai scapă și jigniri. Normalitatea e ceva temporar... Că serviciul nu mai e ceva stabil, că a avea casa ta nu e neapărat cea mai bună alegere financiară și că, cică, e naşpa să fii tare singur „în doiʺ..., o știu acum mulți. Și că, la naiba, nimic nu trebuie justificat, doar trăit... (Văd Teleajenul...).

Constat că locurile și oamenii rămân frumosul din tine, indiferent cât de departe ești. Sunt rădăcini pe care nimeni nu ți le poate tăia, iar coroana copacului, care ai devenit, e neuitarea, dorul și demnitatea ce-ți sunt sădite-n inimă, ca să nu uiți de unde te tot înalți și… să revii; acasă!...” fragment din Două lumi, gânduri și drumuri cu lumina de-acasă, de Firuța Maier, Povești călătoare, ed. Minela, 2022

„Am completat un formular in germana bunicică, in fata unor grăniceri stupefiati,ca nu vreau sa rămân in Germania.Erau contrariați de cum intrasem eu in țara lor, nu prea înțelegeau de ce plec înapoi. Le-am spus clar ca nu e vina mea ca între timp se unificasera cele doua Germanii, iar eu intrasem legal in istoria uneia, GDR,și ieșisem tot legal din istoria unei Germanii reunificate, enunț care i-a lăsat și pe ei fără cuvinte. Am completat acea hârtie crezând ca nu voi mai merge niciodată in vest, dar cu gândul ca ma întorc acasă.

La Oradea am început sa plâng. După o lume luminoasa, colorata, cu oameni veseli și multe reclame, ajunsesem din nou intr-o Tara gri, cu oameni triști și amărui.

A fost prima mea aventura in Europa , ediția de buzunar, acum sunt la a 385-a. De atunci ma întreb dacă nu e cazul sa se lărgească buzunarul Europei  acelea, ca sa intru si eu odată definitiv.” fragment din Europa, ediția mea de buzunar, de Ileana Vogel, Povești călătoare, ed. Minela, 2022