O seară cu emoție „Made in France”
0„Vive la Roumanie! Et vive la France!”, s-a auzit duminică la Sala Palatului, în cea mai clară și mai cunoscută pronunție graseiată din lume, cea a marii doamne a scenei franțuzești, Mireille Mathieu. Primind din public două steaguri tricolore, cel românesc și cel francez, artista le-a fluturat împreună, spre încântarea spectatorilor autohtoni, dar și a compatrioților ei veniți în număr consistent s-o asculte și la București. Bucuroasă să-i revadă, Mireille Mathieu l-a prezentat pe unul dintre fanii cei mai înfocați, „Marcel venit din sudul Franței”, care i-a dăruit un spectaculos buchet de flori.
A nins cu flori de altfel împrejurul legendarei soliste care a împlinit șase decenii de carieră. Zeci de români au ținut să o omagieze astfel, primind și mulțumiri, și autografe. Căci în ciuda statutului său de vedetă internațională, ca și a unor probleme de mobilitate, Mireille Mathieu n-a refuzat pe nimeni, ci s-a aplecat generoasă pentru fiecare spectator ajuns la marginea scenei. O modestie ce explică în bună măsură căldura cu care este mereu primită de public.
Concertul – început cu un colaj de portrete ale artistei proiectat pe ecrane – s-a transformat rapid într-un discurs muzical țintind direct inimile celor prezenți. Cu o voce la fel de puternică și vibrantă ca întotdeauna, doar cu puțină patină pe alocuri, Mireille Mathieu a traversat continuu scena (cu pași mici, un pic șovăielnici), dar și repertoriul său foarte popular, fără să pară vreo clipă istovită. Ba chiar, ca o divă autentică, a și schimbat între timp trei ținute elegante, toate negre, lipsind doar câteva minute de pe scenă.
Publicul a fredonat împreună cu ea „La Paloma Adieu”, hitul din 1973 relansat în 2022 într-un mișcător duet cu cântărețul belgian Arno aflat în ultimele săptămâni de viață, și „Pardonne-moi ce caprice d'enfant”, uriașul succes din 1970. Au urmat alte și alte șansonete și coveruri: „Una canzone”, „Santa Maria de la Mer”, „Acropolis Adieu”, „On est bien” (varianta franceză a piesei „Only You" a grupului britanic Yazoo), „Un dernier mot d'amour”, „Ma melodie d'amour” (versiunea proprie a cântecului „My melody of love” interpretat de Bobby Vinton), „On ne vit pas sans se dire adieu” (adaptarea franceză a piesei scrise de cântărețul italian Zacar, numită inițial „Soleado”, dar mai cunoscută în varianta americană „When a child is born”) și „Bravo tu as gagné” („The Winner Takes It All”, hitul trupei ABBA).
Mesajele romantice dominante au alternat cu cele despre libertate, umanitate și chiar patriotism, regăsit în versurile din „Made in France”: „Drumul și norocul mi le-am construit în Franța/ Întreaga mea existență este un produs «made in France»”.
Din concertul acestei extraordinare ambasadoare culturale a Franței nu puteau lipsi cele mai cunoscute melodii ale celebrei sale predecesoare, Édith Piaf. „Non, je ne regrette rien”, elogiul unei vieți curajoase, a copleșit rapid audiența, pentru ca „La vie en rose” să ridice spectatorii în picioare, atrăgându-i buluc lângă scenă. „Magnific!”, „Dansez cu voi!”, le-a spus artista, cântând cu ei și apoi uimindu-i cu două momente de mare virtuozitate vocală, care au sfidat anii trecuți peste glasul său inconfundabil.
Au existat și două piese care au adus lacrimi și în ochii lui Mireille Mathieu, și în cei ai publicului. „Maman la plus belle du monde”, interpretată în memoria mamei ei, Marcelle, dispărută în martie 2016, s-a dovedit un omagiu plin de duioșie pentru cea mai importantă și iubită persoană din viața sa. Iar tulburătorul „Hymne à l'amour”, capodopera lui Édith Piaf cu care Celine Dion a mișcat o lume întreagă la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris, a căpătat la București un plus de dramatism, grație forței expresive a lui Mireille Mathieu. Intensitatea cântecului i-a voalat glasul în câteva pasaje, dar minusculele scăpări au sporit emoția spectatorilor, care au izbucnit în ovații la final, aplaudând ridicați, minute în șir.
„Mulțumesc”, a rostit repetat artista, vizibil impresionată. A fost, de fapt, răsplata publicului pentru o seară de rafinament muzical francez împletit cu sinceritate, fragilitate și trăire profundă.
Se încarcă comentariile...
