O evoluție periculoasă spre proliferare nucleară: Acordul Rusia-Coreea de Nord

Vladimir Putin, președintele Rusiei, a făcut o vizită în Indo-Pacific, la statele în care este încă primit fără a risca arestarea prin punerea în aplicare a mandatului Curții Penale Internaționale pentru răpirea, deportarea și darea spre adopție forțată a copiilor ucraineni.

Vladimir Putin FOTO EPA EFE

Ba chiar a fost încadrat de forțele aeriene ruse în zborul către Extremul Orient pentru a evita vreun incident care ar fi vizat aeronava sa prezidențială. Vizita oficială în Coreea de Nord, cu precădere, a stârnit îngrijorări despre nivelul cooperării și transferului de armament și a deschis o nouă pagină din proliferarea nucleară, odată ce unica posibilitate de îndiguire și descurajare în peninsula coreeană și Marea Japoniei devine deținerea armei nucleare.

Neclarități despre tratatul militar cu Kim jong un

Desigur vorbim aici de un acord care are o componentă publică, despre care părțile au comunicat, și alte componente nepublice, poate chiar secrete, care pot ridica cele mai importante semne de întrebare. Refacerea relației dintre dictatorul nord-corean Kim Jong un și președintele rus Vladimir Putin nu este altceva decât o reeditare a unui acord preexistent în perioada sovietică. Doar că între timp Coreea de Nord a dobândit arma nucleară prin trafic cu ajutorul rețelei părintelui pakistanez al armei nucleare din propria sa țară, A.Q.Khan, fapt care a introdus sancțiuni dure împotriva Coreii de Nord, pe care Rusia le-a respectat. Mai nou, în Consiliul de Securitate al ONU și practic, cu această vizită, această poziție s-a schimbat dramatic, Rusia lui Putin blocând prelungirea sancțiunilor ONU împotriva Coreii de Nord și deschizând practic calea spre proliferare nucleară.

Acordul Putin – Kim este definit de către partea nord-coreeană drept o alianță comună de apărare și de către partea rusă drept un simplu acord formal, dar în care Rusia “nu exclude cooperarea tehnico-militară” mai ales că acordul oferă un cadru pentru “asistență mutuală în cazul unei agresiuni împotriva uneia dintre părți”, potrivit lui Putin. Cum nimeni nu amenință în fapt Coreea de Nord sau Rusia, din contra, cele două state sunt agresori în războiul Coreii și cel de agresiune împotriva Ucrainei, potrivit Seulului, este de presupus că formula de apărare se reflectă în interpretarea și percepția pe care dorește să o impună fiecare în cazul unui război de agresiune, aceea a apărării potrivit articolului 51 din Carta ONU. S-ar repeta formula în care procedează astăzi Rusia în Ucraina când se ascunde în spatele unei agresiuni a Ucrainei “împotriva republicilor Donetsk și Lughansk” înainte de anexarea acestora la Rusia și care ar fi determinat invazia rusă pe teritoriul vecinului său și anexarea ilegală a unui număr de regiuni pe care nici nu le ocupă, dar unde a organizat pseudo-referendumuri în bătaia puștii, declarate legale.

Rusia lui Putin își construiește o adevărată alianță de state rebele, care au tulburat lumea bazată pe reguli și se afirmă revizioniste la nivel global, chiar dacă aici China, de exemplu, a profitat la maximum de lumea liberală și de comerțul liber în creșterea sa din ultimele decenii. În rest este vorba despre Coreea de Nord și Iran, alte două state paria, subiecte ale sancțiunilor pentru proliferare nucleară și pentru implicarea agresivă și subversivă împotriva păcii din regiunile lor, cu precădere în Orientul Mijlociu. Dar această alianță amenință să polarizeze și să dividă în mod real globul, chiar dacă Occidentul păstrează opțiunea de a trata nuanțat și sofisticat relațiile sale cu fiecare dintre acești jucători, în măsura în care nu se implică direct în războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina.

Un caz special, în acest sens, este cel al vizitei lui Putin la Hanoi, acolo unde partidul comunist din Vietnam a semnalat puțin apetit de a se alinia cu China comunistă cu care-și dispută teritorii maritime din Marea Chinei de Sud și din partea căreia nu-și dorește o dominație absolută, constrângeri sau impuneri de politici în regiune sau în lume. Pe această bază și cea a “politicii bambusului”, aceea de a dezvolta relații strategice profunde cu toți marii actori ai lumii, Vietnamul a complinit relația sa strategică cu SUA, cu China, India, Coreea de Sud sau UE prin 11 acorduri semnate cu Rusia, joi, 20 iunie, în urma cărora s-au înregistrat acorduri în privința livrărilor de petrol, gaze, nuclear, educație, doar cooperarea în spațiu și cooperarea militară lipsind față de acordul cu Coreea de Nord. Totuși nivelul strategic este relevat de faptul că Vietnamul a absentat de la Conferința de Pace de la Geneva privind Ucraina și s-a abținut la ultimele 4 rezoluții ale Adunării Generale a ONU privind condamnarea invaziei ruse din Ucraina.

Acordul cu Coreea de Nord și perspectiva proliferării nucleare

Ca de obicei, politica externă a Rusiei este multifațetată, iar valoarea de întrebuințare a acordului de apărare comună cu Coreea de Nord este multiplă. Nu întâmplător Penianul a livrat 11.000 containere de muniție Rusiei, inclusiv muniție de artilerie dar și rachete balistice, în timp ce există dubii în privința transferului de tehnologie nucleară și balistică de la Rusia către Coreea de Nord. Accesul Phenianului la tehnologie cu dublă utilizare și la resurse de valută este mult mai facil acum, fapt ce duce și la rafinarea capabilităților și îmbunătățirea tacticilor și tehnicilor armamentelor Coreii de Nord.

Documentul semnat reeditează acordul din 1961 al Penianului cu Uniunea Sovietică și marchează prima relație de această factură după anul 2000 între Rusia și Coreea de Nord, de data aceasta făcută între două state nucleare care își recunosc reciproc acest statut. De la cooperarea în domeniul alimentar – unul extrem de deficitar în Coreea de Nord – la cooperarea în domeniile securității energetice, nucleare, explorarea spațiului, acordul devine comprehensiv chiar și numai în partea sa publică. În plus, el conține angajamentul că nici unul din cele două state nu va semna nici un tratat cu o terță parte care ar afecta interesele celuilalt stat semnatar.

Urmare a acestui acord, Coreea de Sud a anunțat în premieră considerarea livrărilor de arme Ucrainei. Până la această oră, Coreea livrase ajutor umanitar și sprijinise acordul de la Reimstein, dar nu livrase direct arme, în schimb o făcuse în statele occidentale care renunțaseră la propriile capabilități și le livraseră către Ucraina, completând inventarul acestora prin contracte comerciale cu Seulul. De această dată este o schimbare de politică directă a Coreii de Sud față de livrările de arme către Ucraina. În plus, Coreea a anunțat și asocierea la sancțiunile SUA contra Rusiei, lărgind plaja sancțiunilor la export de la 243 la 1402 produse, practic aliniindu-se cu condițiile cele mai stricte ale sancținilor occidentale contra Rusiei lui Putin.

În timp ce Coreea de Nord s-a aliniat cu Rusia inclusiv în privința războiului de agresiune din Ucraina, îmbrățișând narativul său și asociindu-se cu lupta Rusiei lui Putin contra Occidentului, noul acord ridică o nouă dilemă majoră pentru democrațiile lumii: cum va putea fi gestionată de astăzi, după alianță, Coreea de Nord. Dacă Rusia promisese să înarmeze dușmanii Occidentului ca element de constrângere împotriva ajutorării Ucrainei, mai ales prin livrarea de arme, asocierea cu un stat nuclear și dezvoltarea capabilităților sale ridică semnul de întrebare în privința posibilității de a mai evita descurajarea nucleară prin proliferarea nucleară în Coreea de Sud și Japonia.

Ambele state dețin tehnologia fabricării armei nucleare și urcării sale pe rachete, însă se opun și astăzi ferm armelor nucleare și sunt semnatare ale Tratatului de Neproliferare. Însă perspectiva unei Corei de Nord cu capabilități nucleare perfecționate și capabilități balistice de top schimbă ecuația problemei nu numai pentru Statele Unite, ci în primul rând pentru partenerii săi din regiune. Coreea a anunțat deja accentuarea și dezvoltarea parteneriatului strategic cu SUA și Japonia, dar oricât ar evita astăzi căderea pe panta escaladării, saltul la descurajare nucleară pare ireversibil odată ce transferul de tehnologie balistică și nucleară a Rusiei către Coreea de Nord va deveni un fapt.