O enormitate: Mutarea reuniunilor ONU în Europa şi alterarea politicii de vize a SUA pentru „diplomaţi“ ruşi

FOTO 123 RF

Federaţia Rusă, alături de o mână de state precum Angola, Burundi, Nicaragua şi Siria, a atacat politica de vize a SUA şi au încercat să obţină o rezoluţie a Adunării Generale a ONU pentru a muta reuniunile ONU în Europa, la Geneva sau Viena, şi a retrage New York-ului actualul statut.

Încercările au fost întâmpinate cu opoziţia majoră a statelor membre ale ONU. Acţiunea continuă demersuri anterioare la nivelul a cel puţin două comitete în care Rusia şi Iranul au întârziat deschiderea lucrărilor pentru a protesta pentru refuzul sau întârzierea vizelor pentru diplomaţii pe care doresc să-i acrediteze la aceste reuniuni ONU.

În tentative de a muta discuţiile comitetului 1 pentru dezarmare al ONU în Europa, votul a reunit doar 17 susţineri şi 66 voturi împotrivă. Anterior, în noiembrie, un vot similar la nivelul unui comitet a întrunit doar 18 voturi pentru, 69 împotrivă şi 72 de abţineri. Şi de această dată, susţinătorii au fost China, Kazahstan, Siria, Iran, un număr de state din America latină şi din Africa între care Burundi, Cuba, Venezuela şi Nicaragua.

Substratul acestor demersuri vine din obişnuinţa Rusiei, dar şi a altor state, de a folosi vizele pentru participarea la Adunarea Generală a ONU pentru ca ei şi familiile lor să circule în interiorul Statelor Unite, cu diferite motive. Majoritatea se leagă în mai mică măsură de acţiuni teroriste cât de acţiuni legate de spionaj, curierat ilegal şi livrări de diverse bunuri sub acoperirea diplomatică şi cu protecţia oferită curierului diplomatic şi bagajelor sub această protecţie.

Rusia s-a supărat pentru că 18 diplomaţi ai săi nu au primit vize pentru cea de-a 47-a reuniune a Adunării Generale a Naţiunilor Unite, în timp ce Iranul, la rândul său, susţine că 58 de diplomaţi s-au confruntat cu restricţii ale vizelor în cazul deschiderii sesiunii Adunării Generale a ONU din Septembrie. SUA a comunicat că a emis nu mai puţin de 160 de vize pentru delegaţia rusă la ONU, o sumă enormă comparative cu numărul de personal care are acces la Naţiunile Unite în cadrul Adunării Generale, nefiind sigură care e destinaţia tuturor acestor diplomaţi trimişi de către Rusia „în pregătirea discuţiilor oficiale“.

Chiar dacă există numeroase asemenea dispute între SUA şi statele membre legate de vize şi acces la Adunarea Generală a ONU, este pentru prima dată când reacţia a fost aceea de a bloca lucrările comitetelor, o variantă nouă care deschide noi probleme pentru diplomaţii în organismul multilateral.

Potrivit acordului care a amplasat sediul Naţiunilor Unite la New York, acord semnat în 1947 de către Secretarul General Trygve Lie şi Secretarul de Stat American George Marshall, articolul 11 interzice SUA să impună restricţii de călătorie la ONU statelor membre şi reprezentanţilor acestora. Pe de altă parte, Congresul American a adoptat o rezoluţie comună a celor două camera prin care permit SUA să restrângă dreptul la viză din motive de securitate, liberul acces la ONU făcându-se „fără să constrângă sau să diminueze în orice fel, să slăbească dreptul SUA de a salvgarda propria securitate şi să controleze deplin intrarea străinilor pe teritoriul SUA în orice loc dincolo de districtul sediului ONU şi imediata vecinătate“.

Prevederile permit, deci, ca, pe baza vizei speciale pentru participarea la Adunarea Generală a ONU ca SUA să nu permită participantului, membrului delegaţiei sau familiei sale să circule liber în SUA cu alte destinaţii. Mai mult, în cazul unor reprezentanţi care erau condamnaţi de Curtea Penală Internaţională – de exemplu fostul preşedinte al Sudanului, Al Bashir – să aibă imunitate în participarea la reuniunile ONU, dar să poată fi arestaţi şi livraţi Curţii dacă plecau în alte direcţii în SUA. Totuşi, la ONU au participat constant preşedinţii, şefii de state şi guverne cei mai controversaţi şi anti-americani de la cei sovietici precum Nikita Hrusciov la Fidel Castro, preşedinţii iranieni inclusiv Mahmoud Ahmadinejad sau, mai recent, Hugo Chavez.

Rusia se prevalează de regulile internaţionale pentru a abuza de drepturile oferite diplomaţilor, cum o face peste tot în lume, inclusiv în SUA.

SUA a folosit în trecut restricţiile de securitate nu rareori inclusiv împotriva unor personalităţi extrem de vizibile şi de prim plan. Un caz celebru este cel al liderului Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, Yasser Arafat, în timpul preşedintelui Ronald Reagan, în 1988. Rezoluţia Adunării ONU care a condamnat comportamentul SUA în acest caz (unic) a fost votată în cvasiunanimitate, cu excepţia notabilă a SUA şi Israelului.

Subiectul este tratat într-un recent raport de 164 pagini a comitetului de primire a ONU care se ocupă de relaţiile între SUA şi celelalte 192 state membre ale organizaţiei. Subiectul urmează să fie discutat în Comitetul 6 juridic al ONU, cel responsabil de asemenea probleme. Până atunci însă, este clară presiunea pe care o exercită Rusia inclusiv la adresa Secretarului General al ONU, Antonio Gutteres, pentru a determina organizaţia să ia măsuri drastice şi să determine SUA să-şi modifice politica de vize şi restricţiile de mişcare pentru diplomaţii acreditaţi la ONU sau să obţină repatrierea în Europa a reuniunilor internaţionale.

Rusia se prevalează de regulile internaţionale pentru a abuza de drepturile oferite diplomaţilor, cum o face peste tot în lume, inclusiv în SUA. Ultima expulzare masivă a personalului diplomatic al Rusiei din foarte multe state membre ale ONU, după otrăvirea agentului rus Serghey Skripal în Marea Britanie, ca semn de solidaritate pentru acţiunea pe teritoriul suveran al unuia dintre membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU, a arătat care e debalansarea reprezentării Rusiei în celelalte state ale lumii comparativ cu reprezentarea acestora la Moscova.

Atât timp cât regulile expulzării reciproce sunt unul contra unul, în cazul declarării persona non grata a unui diplomat, suprareprezentarea diplomatică avantajează şi permite Rusiei să abuzeze de asemenea acţiuni. În cazul SUA, existenţei reprezentării diplomatice la ONU dublează numărul de diplomaţi şi spioni acoperiţi sub haină diplomatică în Statele Unite.