Nu mi-e frică, nu mi-e frică de... „seism”!

0
0
alexandra tataru

Frica pune stăpânire pe oameni. Fie că citim ziare, fie că ne uităm la televizor, ne informăm. Dar parcă informarea se face într-un mod în care panica înlocuieşte sentimentul de siguranţă.

Nu ne mai scriem sau nu mai vorbim la telefon de teama că suntem urmăriţi, iar atunci când avem nevoie să fim reperaţi, cică se comite o ilegalitate; ne este frică de furtună, de viscol, de înzăpezire, de inundaţii, de accidente, de cutremure, de foc, de apă, de soare, de vânt, de alt OM şi de orice fenomen care ne-ar pune viaţa în pericol.

Nimic mai firesc, dar mai bine să avem doza de teamă suficientă cât să avem grijă de noi (excepţie, doamne fereşte, făcând fatalismul) şi vorba aia: „e mai uşor să previi, decât să repari” şi să ne ferim de zicala „de ceea ce ţi-e frică nu vei scăpa!”.

Încercaţi un exerciţiu şi cântaţi cuvintele din titlu, înlocuind cuvântul seism cu „BAU BAU” , în cazul de faţă, bau-bau fiind, de fapt, fenomenul geografic de risc. Frica este cea care paralizează omul înainte ca un fenomen să se întâmple. Frica inoculată sau spontană anihilează puterea omului de a face faţă unor situaţii de urgenţă.  Ne este frică de moarte! Moartea noastră sau a celor dragi! Frica însă nu salvează, frica paralizează!

Reacţia în faţa fenomenului de risc este mult mai bună dacă scăpăm de sentimentul de frică

Dacă fenomenele produse de către om pot fi mult mai uşor prevenite (accidente nucleare, industriale, prăbuşiri, poluări etc.), fenomenele naturale nu pot fi prevenite atât de uşor, dar există câteva ce pot fi atenuate. 

Nu vorbim despre faptul că există rachete antigrindină sau că unii ar schimba vremea în week end în Marea Britanie să poate ieşi populaţia în oraş să umple cafenelele , ci mă refer la responsabilitate şi raţionalitate, pentru a putea să atenuăm efectele unei furtuni puternice sau a unei viituri prin crearea de bariere naturale, de tipul perdelelor forestiere sau aplicarea altor măsuri de prevenire.

„Am observat cu toţii cum frica de avion sau de viscol poate fi  înlocuită cu frica de a nu muri de frig ”

Nu am intenţia să fac nicio lecţie de psihologie acum, ci să aduc în discuţie faptul că frica este alimentată foarte mult, în ultima vreme, şi de mass-media. Pe lângă ceea ce am observat cu toţii, că s-a putut muri de frig în Apuseni sau în locurile cuprinse de viscol şi ger siberian, atenţia mi se îndreaptă, în special, către fenomenul seismic.

Nu ştiu ce fel de teme se dau studenţilor la jurnalism, dar cred că una dintre ele este aceea de a vorbi foarte mult şi continuu pe baza unui cuvânt cheie. Spre exemplu, cuvântul „seism” sau „4,7 Richter” generează un monolog al unei prezentatoare de ştiri de cel puţin 20 de minute (contorizat personal la unul din posturile Tv,  întrerupt pe ici colo de un scurt dialog cu un specialist).

Respect, zic, că s-a descurcat fără bâlbâieli, dar de ce trebuie să facem deseori din ţânţar, armăsar şi să inducem panica mai mult decât o poate face însuşi fenomenul?

Să nu vă fie teamă de cutremur, învaţaţi cum să scăpaţi „din el”!

Nu mi-este frică de seism şi nici de alte fenomene. Frica nu opreşte fenomenul să se întâmple. Mi-a dispărut şi sentimentul acela de postraumatism, ceea ce vă doresc şi dumneavostră. Cu cât ştim mai multe despre un fenomen, cu atât ne dispare teama de el.

Trăiesc în Vrancea şi singura mea grijă este să mă feresc de cărămizi (cu ghilimele sau fără ghilimele) sau de cei care nu ştiu nimic, despre nimic.
Aparatura de ultimă generaţie măsoară toate vibraţiile pământului şi acestea sunt afişate în timp real pe site-ul Institutului Naţional de Fizică a Pământului. Dacă în trecut erau anunţate doar seismele ce puteau fi simţite de către oameni (în special cele de peste 5 grade pe Richter), acum sunt raportate inclusiv cele de până la 3 grade.

„Nu trebuie să ne sperie frecvenţa cutremurelor mici, ci lipsa lor”

Aşa cum moartea unei fiinţe este o chestiune ce o ştim sigur că se va întâmpla, dar nu ştim când, aşa este şi seismul. Ştim sigur că se va întâmpla, dar nu vom şti niciodată când şi nici cât de mare va fi.

Nu se pot preveni şi nu se pot prevesti decât prin intermediul unor „semne” naturale, biologice sau meteorologice, cu cel mult câteva ore, iar aparatura de ultimă oră, poate detecta doar în timp real  unda seismică şi,  să zicem că acele câteva secunde interceptate  înainte de propagarea undei la suprafaţă, poate ajuta la închiderea unor sisteme pentru siguranţa populaţiei.

Prevestirea cu câteva minute sau ore în avans o poate face agitaţia oricărei specii faunistice, determinată de ultrasunete sau încărcătura electrică transmisă din interiorul pământului. Important este să ştim să  interpretăm limbajul faunistic. Deseori, înaintea seismelor se iscă din senin furtuni sau mişcări intense ale aerului, care întrerup de fapt, acea linişte „dinaintea furtunii”.

De altfel, planeta noastră, fiind o planetă vie în esenţa ei, nu are cum să menţină liniştea. Tocmai liniştea naturală ar trebui să ne sperie! Atunci când liniştea va domina Pământul, va însemna că s-a atins profilul de echilibru şi ciclicităţile naturii vor lua sfârşit! Mai bine să se menţină pacea pe Pământ şi să fie liniştea generată de înţelegerea dintre oameni. Fenomenele naturale îşi vor urma cursul, însă la manifestarea celor extreme, cu siguranţă, am contribuit din plin.

„Să lăsăm natura să-şi urmeze cursul, dar să nu forţăm hazardul”

Faptul că „scoarţa României” este alcătuită din fragmentele a patru microplăci tectonice ce interacţionează la Curbura Carpaţilor, înseamnă că nimeni nu are cum să oprească seismicitatea vrânceană şi propagarea acestor mişcări pe liniile de falie.

Orice mişcare a plăcilor determină vibraţii, mai mari sau mai mici. Cutremurele vrâncene sunt tectonice intermediare (100 - 300 km) şi nu au legătură cu vibraţiile determinate de fracturările hidraulice (vibraţii de suprafaţă). Cutremurele au fost şi vor fi mereu. Celelalte sunt temporare si au alte cauze.

Deseori se fac confuzii cu privire la magnitudine şi intensitate şi de aceea ar fi bine să se ştie că intensitatea este măsurată pe scara Mercalli şi estimează pagubele produse de cutremurul ce eliberează cantitatea de energie măsurată pe Richter, până în prezent având pe scară, valoarea maximă de 9,5 magnitudine.


„Dacă din calea unui fenomen meteorologic sau hidrologic mai poti fugi, din calea unui fenomen tectonic nu prea ai timp”

Aşa că, mai importantă este educaţia în caz de hazard şi să nu ne panicăm. Trebuie să ştim ce trebuie să facem în caz de cutremur, dar mai mult de atât, nu ar trebui să ne intereseze frecvenţa cutremurelor, aşteptând să pice sau nu, drobul de sare, ci să ne preocupe rezistenţa clădirilor în care locuim.

Să evităm clădirile cu bulină, să nu mai spargem structurile de rezistenţă în cadrul proceselor de microamenajare domestică şi să nu mai permitem autorităţilor să tărăgăneze luarea măsurilor de siguranţă a populaţiei. Promisiunile nu asigură viaţa nimănui, ci doar  „prelungirea unei boli”.

„Prioritatea ar trebui să fie consolidarea clădirilor, nu data următorului mare cutremur.”

Se mai spune că „până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii”, aşa că, până vin salvatorii, fii tu salvatorul propriei tale vieţi! Televiziunile vor trăi oricum din ştiri de senzaţie! Aveţi grijă de voi şi de cei din jurul vostru fără să vă puneţi viaţa în pericol!

Bau-Bau nu există! Există o planetă vie! Nu uitaţi de link-urile din text şi trăiţi prezentul frumos, pentru că viaţa este scurtă indiferent dacă se atinge sau nu centenarul!

Ştiu că acum este vremea viscolelor, dar cutremurele nu au anotimp!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite