Note de alegeri

Evident, cele mai importante alegeri din România anului 2012 s-au terminat. Cu toate acestea, lupta politică nu s-a oprit, şi promite să nu se oprească pentru 2013 – 2015.

Marele câştigător ar fi putut fi PSD – dacă ar fi ascultat anumite sfaturi primite în luna mai, ar fi câştigat singur peste 45% din mandate acum, şi, în virtutea legii electorale, ar fi avut peste 50% din Parlament.

Din acest motiv, marele învins este Crin Antonescu, deoarece el şi-ar fi dorit ca preşedintele să fi demisionat cumva, în faţa acestui rezultat electoral, pentru a evita ce este mai rău. Or, el ştie un lucru foarte bine, constat din sondajele lunilor aprilie – mai: cine exercită puterea executivă domină imagologic politica şi sondajele.

În acest context, trebuie să mai adăugăm şi marea înfrângere a unui stil de a face politică, precum şi a unui stil de implicare politică: ori te prezinţi la vot şi apoi poţi comenta, ori nu te prezinţi şi nu ai dreptul să comentezi. De fapt, aceasta este consecinţa dreptului la vot, care este prevăzut de legea fundamentală ca drept, nu ca obligaţie. Însă cei care au pierdut mai mult au fost cei care au făcut politică doar pentru cei 500 de parlamentari şi pentru alianţele lor, şi care au uitat că politica se face pentru un număr mare de voturi. Aici regăsim fundamental un nume: Vasile Blaga.

Prima întrebare: au fost fraude la vot? Răspunsul este afirmativ şi are la bază o constatare: până la ora 14.00 cel puţin, mediul urban a fost majoritar faţă de rural. Acest lucru este parţial surprinzător – de fapt, primarii din mediul rural şi-au demonstrat astfel incompetenţa. Dar inversarea produsă după ora 16.00, când în mediul rural se instalează liniştea şi întunericul nu poate avea decât o cauză – frauda la vot. Şi este foarte uşor de demonstrat.

A doua întrebare: cine va fi primul ministru? Evident, cine va dori să se autodistrugă, deoarece 2013 şi 2014, mai mult decât în perioada 1998 – 1999 vor fi ani foarte grei sub aspectul economiei mondiale şi naţionale. Astfel, se vor plăti salariile şi pensiile cu greutate sau pentru un timp nu se vor plăti, iar cei din guvern vor regreta că au această poziţie, deoarece, mai mult ca oricând, sunt puţine beneficii în anii economici grei.

Şi totuşi, prim-ministrul va avea şi cea mai mare şansă de a reuşi pe viitor: pentru că el este singura persoană care va putea avea şi plusuri în aceşti ani, daca va fi capabil. Şi daca va fi capabil, va fi preşedinte fără adversar în 2014.

Procedurile constituţionale nu sunt simple, ele permit o anumită largheţe în ceea ce priveşte convocarea Parlamentului şi numirea, într-un final, a premierului.

Din toată ecuaţia câştigător este totuşi, surprinzător, preşedintele statului, care şi-a obligat adversarii să joace în tot acest an pe o singură carte: a suspendării şi a demiterii sale. Această polarizare deosebită îi serveşte acum preşedintelui, care a demonstrat tuturor că adversarii săi politici nu au niciun proiect, în afara demiterii sale. De fapt, bugetul de stat nu a fost adoptat, deşi trebuia – acum, pentru că USL nu a înţeles că principala atribuţie a sa este să ofere un buget şi apoi să înceapă să schimbe sau să repare ce consideră a fi fost făcut greşit. Acum, jocul este destul de dur, pentru că se va începe mandatul de prim-ministru în cel mai bun caz în ianuarie, iar legea bugetului nu trece în două zile.

Preşedintele are tot dreptul să numească un candidat pentru funcţia de prim-ministru, acela fiind obligat să accepte sau nu: nimeni nu îi poate lua însă această prerogativă şefului statului.

Există mai mulţi prim-miniştri potenţiali, cele mai mari şanse le are, totuşi, Crin Antonescu. El trebuie să fie conştient că doar ministru al sportului sau preşedinte al Senatului nu înseamnă prea mult în conştiinţa publică, astfel încât ar fi singura lui şansă să candideze cu ceva succes pentru funcţie de preşedinte – asupra căruia eu însă am mari rezerve, referitor la persoana şi personalitatea acestuia.

Singurul om care ar putea aduce pacea în ţară este Părintele Patriarh. Chiar dacă pentru unii poate fi surprinzător, este evident că polarizarea socială nu mai poate fi reparată decât de singura persoană reprezentativă sub aspect moral pentru aproape întreaga naţiune, deoarece acum nu s-a lovit în sentimentul politic al cetăţeanului, ci mai ales în starea lui de normalitate, adversarii politici din orice tabără fiind demonizaţi – în mare măsură, pe bună dreptate.

Evident, nimeni nu va lua în considerare această idee. Şi atunci, chiar dacă unora nu le place, le arătăm un articol publicat de Frankfurter Allgemeine Zeitung(*) după alegeri, în care se subliniază că profilul aleşilor este unul nefrecventabil şi că acest lucru nu este bun pentru România şi UE. În momentul în care într-un ziar mai credibil pe plan extern decât întregul guvern român se scrie aşa ceva, înseamnă un semnal deosebit de neplăcut adresat investitorilor. Şi cine crede că rezistăm în următorii trei ani fără aceştia, se înşală.

Însă cea mai mare problemă a USL este aceasta: de azi nu se mai pot plânge că nu au majoritate confortabilă, cu care pot trasa cele mai bune direcţii pentru stat. De azi, nu mai pot da vina pe nimeni. Şi trebuie să fie conştienţi că nimeni nu le mai oferă de azi compasiune – aspect sesizat deja pe forumurile presei apropiate USL.

De azi s-au vindecat toţi. Se aude, acolo în spate, la galerie? De azi, se munceşte, sau banii pentru plata ratelor bancare vor dispare. Şi banca va executa casa, maşina, confortul, şi, în final, alegătorul. Care, în final, va executa majoritatea parlamentară – veşnic flexibilă şi compusă din migratori spre „steaua ciolanului” şi, mai apoi, guvernul. 

(*) Frankfurter Allgemeine Zeitung: Rezultatul alegerilor de duminică - o catastrofă pentru România şi pentru UE

Frankfurter Allgemeine Zeitung: Wahl in Rumänien. Kröte oder Schwein