Nocturne matinale cu Johnny Răducanu

Azi m-am trezit, crezând că nu voi învăţa nimic, dar îl găsesc pe nea Johnny de cum deschid televizorul, stând pe scaunul Marinei Constantinescu, în platoul emisiunii "NOCTURNE". Evident era o redifuzare in Memoriam. Dar ascultându-l pe nerăsuflate m-am apucat să notez pe un şerveţel nişte gânduri de-ale dânsului...absolut fenomenale. Ţigănuţul din Brăila, precum se denumea de multe ori a fost o fiinţă fermecătoare, cu accentul său cel moldovean.

Am să aştern cu o mare reverenţă câteva dintre vorbele rostite de nea Johnny Răducanu:

"Eu mor când vreau eu pentru că am ceva în comun cu Domnul care vrea să mă ia."
"E atâta libertate în noi, încât noi nu apelăm la ea."
"Istoria are alt timp, alt ceas."
"Ceasul nostru este o nenorocire pentru cei care nu văd libertatea din ei."
"Mor liniştit pentru că istoria o să-i facă praf pe cei care au distrus poporul român."
"Eu n-am prieteni, mai degrabă am avut femei-prieteni, pentru că e un lucru foarte greu, prietenia e ca gemenii...nu există prietenie în pragmatismul de azi, nici fraţii nu mai sunt fraţi."

M-a înduioşat enorm şi m-a indignat deopotrivă cum spunea că locuieşte într-o garsonieră, că vecinii bateau în calorifer de fiecare dată când cânta la pian şi că îl ţinea acoperit cu mii de pături şi cearşafuri de abia se mai auzea. I-ar fi plăcut să aibă o mâţă sau un câine pentru că aşa nu ar mai fi fost singur.

Felul demn în care îşi privea singurătatea m-a cutremurat, dar avea mereu câte o barcă de salvare, de exemplu spunea că în momentul în care cânta ceva de Beethoven i se deschide un univers incredibil în faţa ochilor, că muzica aceea fenomenală este capabilă să suplinească orice fiinţă umană, de aceea cele demne să suplinească singurătatea sunt animalele...cu oamenii ce să mai faci...sunt pierduţi.

Iubirea pentru dânsul se împărţea în: iubire, dragoste şi convieţuire paşnică.

Fenomenal personaj. Extraordinar muzicant. Un lord. Adora eleganţa.

Îşi amintea că a primit un făcăleţ în cap de la mama lui pentru că a plescăit o dată la masă. Şi înţelesese gestul. Buna-cuviinţă, bunul simţ, eleganţa, respectul sunt pe cale de dispariţie în societatea noastră. Păcat.

Oricum azi m-am umplut de toate poveţele  lui Johnny Răducanu...ascult Jazz-ul lui de dincolo de Carpaţi...şi simt monstruos.