Negativul în politică este extrem, extrem de...

Totul devine, în vorbirea în spaţiul public (la televizor, în primul rând, fireşte, dar nu numai), extrem, cu varianta şi mai tare, extrem, extrem de… negativ. Nimic nu mai este pur şi simplu, adică măcar simplu, nimic nu mai este pozitiv sau negativ. Aproape totul este extrem de… Lingviştii, psihologii, sociologii au o explicaţie pentru asta, pentru dorinţa, impulsul de a “extremiza” totul.

De câte ori aţi auzit, aţi citit mesaje politice româneşti în care negativul, reacţia negativă faţă de adversarul politic, uneori chiar faţă de partenerul politic, ies la iveală uşor ca şi cum ar fi în chiar natura discursului? Cred că de multe ori. E, de fapt, un reflex, e ceva consubstanţial modului nostru de a vorbi, de a discuta, de a emite o idee în spaţiul public. Strada, modul în care se produc schimburile dialogale în afara casei indică fără dubiu aproape acelaşi fenomen. Modul afirmativ pare că s-a banalizat. Totul devine, în vorbirea în spaţiul public (la televizor, în primul rând, fireşte, dar nu numai), extrem, cu varianta şi mai tare, extrem, extrem de… negativ. Nimic nu mai este pur şi simplu, adică măcar simplu, nimic nu mai este pozitiv sau negativ. Aproape totul este extrem de… Lingviştii, psihologii, sociologii au o explicaţie pentru asta, pentru dorinţa, impulsul de a „extremiza” totul. E o boală, un defect de gândire care antrenează pe unul de vorbire şi care, împreună, construiesc o realitate dură a spaţiului public. Nu ne mai putem reprezenta lumea în termeni normali, nu mai putem vorbi simplu sau complicat, vorbim „extrem” de adjectival ca şi cum astfel proiectăm ceva ce ne lipseşte. Şi ne lipseşte, desigur, ceva esenţial: raportarea cu-minte la realitate. Cum aşa?

Nu aşa trăim? (Şi) prin raportare la realitate? Mi-e teamă că nu. Ne raportăm, mai degrabă la negativitatea extraordinară care construieşte realitatea lui extrem, extrem de…Politicul e unul din vectorii majori. Un mod de a comunica prin media, este altul.

Lumea noastră ca reprezentare devine din ce în ce mai negativă. Câţi oameni îneguraţi vedem zilnic? În oraş, desigur. Mulţi.

Oameni care adună între sprâncene o mică zonă neagră, punctul negru, ca un stigmat al păcatului de a trăi în lumea politizată negativ. Ca un insemn al grijilor care îi macină zilnic şi care îi fac să privească lumea, “realitatea”, cu înverşunare. Cum fac, adesea, şi oamenii politici de la noi. Dacă cuvintele acestora, adesea fără logică, adesea lipsite de bun-simţ faţă de oamenii care i-au votat, ar putea ucide, cea mai mare parte din clasa noastră politică ar fi redusă la extrem, extrem de puţine excepţii. Nu e normal să fie aşa? Doar infernul sunt ceilalţi, nu? Victime colaterale(?), noi, ceilalţi, câmpul de bătălie al iraţionalului, minciunii, lipsei de onoare desfăşurate zilnic de ei în spaţiul public. De multe ori, chiar în casele noastre.

De cele mai multe ori oferta electorală este construită prin afirmarea unor valori, prin perspectiva pozitivă asupra unei realităţi ce, după alegeri, ar urma să fie construită. De ce nu se mai ocupă, însă, de acest lucru? De ce, odată ajunsă la putere, o parte a clasei politice dezvăluie un apetit insaţiabil pentru negativ? Cred că pentru “simpul” motiv că aceşti oameni doresc să abuzeze de putere, nu să facă uz de ea. “De unde ştii că ai puterea dacă nu abuzezi de ea?”, sună o butadă destul de cunoscută. Cât de viciat să fie simţul realităţii ca să producă continuu această realitate a negativului? Cum se poate trăi aşa?

Citesc astăzi pe un site această “ştire”: doi pensionari s-au spânzurat când au aflat că aveau de restituit zeci de mii de lei, primiţi necuvenit la pensie, urmare a prezentării, se pare, a unei adeverinţe de angajat falsă a soţului. Se petrece la noi în ţară. Nu ştiu dacă în adresa primită li se spunea dacă li se făcuse vreun plan de reeşalonare a restiturii banilor. Adesea, la noi, autoritatea publică execută. Nu mai eşti cetăţean, nu mai eşti om, eşti infractor: adresa aceea e glonţul care te pune jos. Pentru că tu ai greşit. De ce o fi prezentat omul o adresă falsă de angajat? Pentru că avea din ce trăi? Nu ştiu. Ancheta se face abia acum. Se pare că mai sunt şi alţii care au beneficiat de adrese false de angajat furnizate de o persoană care…da, aţi ghicit, a murit.

Are asta vreo legătură cu negativul în politică? Dar e evident că n-are nicio legătură. E lumea asta rea, negativă. În loc să vadă partea bună a lucrurilor. Cei doi nu o vor mai vedea, asta e sigur.

Totul este extrem, extrem de simplu.