Moartea tragică a eroului  CIA – William Buckley

14 martie 2014. Site-ul oficial al CIA, la rubrica News & Information,  publică un text cu titlul CIA Remembers Agency Hero William Buckley

Primele rînduri ne lămuresc despre ce-i vorba:
„The Central Intelligence Agency (CIA) comemorează viaţa lui William F. Buckley, legendarul ofiţer al Agenţiei, care a murit îndurînd 14 luni în custodia teroriştilor.
Ziua de duminică, 16 martie, marchează cea de-a 30 aniversare a răpirii lui  Buckley la Beirut, care a declanşat una dintre perioadele cele mai grele din istoria CIA. Moştenirea lui de curaj şi determinare i-a inspirat pe ofiţerii Agenţiei care i-au urmat.
«Ne amintim de Bill  nu pentru modul în care a murit, ci pentru moştenirea pe care a lăsat-o el în urmă» – a declarat directorul CIA, John O. Bennan.”
Cel despre care Comunicatul CIA scrie  atît de frumos e William Buckley, şeful staţiei CIA din Beirut, răpit la 16 martie 1984 de Hezbollah şi mort în captivitate la 3 iunie 1985, după 14 luni de torturi fizice şi psihice  inimaginabile, cea mai lungă perioadă de interogare prin tortură din istoria modernă.
CIA l-a onorat cu o stea pe Memorial Wall, locul care marchează eroii Agenţiei morţi în misiune, şi l-a decorat post mortem cu Distinguished Intelligence Cross, cea mai înaltă distincţie a CIA.
Cel care-i povesteşte viaţa şi moartea e marele jurnalist american Thomas Gordon, în cartea sa Les armes secrétes de la CIA. Tortures, manipulations et armes chimiques (Armele secrete ale CIA. Torturi, manipulări şi arme chimice), Nouveau Monde édition, 2006,
A fost trimis în misiuni adînc acoperite  în Vietnam, Zair, Cambodgia, Egipt şi Pakistan.
În 1981 a ajuns la Cairo ca director adjunct al Staţiei CIA din Egipt.
Pe 18 aprilie 1983, un atentat sinucigaş cu un camion plin cu explozibil asupra Ambasadei SUA din Beirut ucide 63 de persoane, dintre care 17 erau americani, cea mai mare parte agenţi CIA, printre care şi Bob Ames, cel mai bun analist al CIA pe lumea arabă.
După acest dezastru, William Burkley, asistent al directorului CIA, William Casey, se oferă voluntar să preia şefia Staţiei CIA de la Beirut, sub acoperirea de ofiţer politic al Ambasadei SUA.
Misiunea era infernală. Orice oficial american era ţinta atacurile teroriste. Mult mai important, potrivit lui Tim Weiner în Legacy of Ashes: The History of the CIA, Anchor,  Reprint edition ,  2008,  ” distrugerea staţiei CIA din Beirut şi moartea lui Robert Ames au ruinat şansele Agenţiei de  a strînge informaţii din Liban şi din Orientul Mijlociu:
” Dependentă de informaţiile Mosadului, CIA avea să vadă ameninţarea islamică din Orientul Mijlociu pe întreaga perioadă a Războiului Rece exclusiv din perspectivă israeliană”.
În 23 octombrie 1983, un alt atac sinucigaş, de astă dată asupra Cartierului General al Batalionului 8 al Marinei Americane, provoacă moartea a 280 de militari. Hezbollah anunţă c-ar fi murit în atentat şi şeful Staţiei CIA, deşi William Burkley era viu şi nevătămat.
Asta însemna că Buckley era deja ţinta pentru Hezbollah.
Vineri, 16 martie 1984, pe cînd pleca spre Ambasadă, din blocul de 10 etaje din suburbia de Vest a Beirutului, unde locuia singur, e răpit de Hezbollah.
În cartea sa, Thomas Gordon reface, pe bază de documente, dar şi de imaginaţie, întreaga întîmplare.
Înainte de a ieşi din apartament, William Buckley şi-a pregătit servieta cu documente secrete, numită „geantă autocombustibilă”.
La etajul de dedesubt, în ascensor a intrat un bărbat tînăr, bine îmbrăcat, cu o servietă de piele.
Cîteva etaje mai jos, s-a urcat o vecină, pe care Buckley o cunoştea. La parter, femeia a ieşit, urîndu-i Have a nice day.
William Buckley a coborît în parcarea subterană, unde avea parcată maşina, împreună cu bărbatul din ascensor. Încălcînd toate normele de securitate, voia să conducă singur maşina, deşi în mod obişnuit avea şofer de la ambasadă. Nu informase pe nimeni de la ambasadă de această periculoasă încălcare a normelor de securitate, într-un Beirut în care nici un ofiţer american n-avea voie să se deplaseze singur. Ulterior, s-a stabilit ca proceda astfel pentru a putea recruta surse din lumea arabă, operaţiune vitală după distrugerea staţiei în 18 aprilie 1983.
În drum spre maşină, bărbatul care se urcase în lift l-a lovit puternic în cap cu servieta de piele (care era plină cu pietre). Din parcare a ţîşnit un Renault alb, cu şoferul la volan şi un bărbat pe bancheta din spate. L-au luat pe Buckley împreună cu agresorul, l-au trîntit pe podea şi au plecat în viteză.
Bărbatul de pe banchetă era Aziz al-Abub, un doctor arab pe numele său Ibrahim al- Nadhir, specialistul Hezbollah în interogarea prin procedee ultrarafinate de tortură, învăţate la KGB.
Răpirea lui Buckley s-a petrecut la 8 dimineaţa.
Pînă cînd cei de la ambasadă şi-au dat seama c-a dispărut, pînă cînd au tras concluzia c-a fost răpit de  profesionişti, au trecut multe ore.
Cînd a primit vestea, lui William Casey, directorul CIA, nu i-a venit să creadă.
Răpirea lui William Buckley nu era de ici de colo.
Nu numai pentru că era şeful staţiei din Liban.
Nu numai pentru că fusese consilierul directorului, dar şi pentru că, torturat, putea deconspira toată reţeaua CIA din Liban, din Egipt, din alte ţări ale Orientului Mijlociu.
Thomas Gordon scrie că s-a declanşat o Operaţiune fără precedent în CIA:
Răscolirea întregului Orient Mijlociu pentru decoperirea lui William Buckley.
Alături de găsirea lui Buckley, principala grijă a celor din Centrală era capacitatea lui Buckley de a rezista la tortură:
„La Langley, psihiatrii, psihologii, specialiştii în comportamentul uman, şi analişti fură mobilizaţi pentru o tentativă de evaluare a capacităţilor de rezistenţă ale lui Buckley”.
Toate eforturile s-au dovedit zadarnice.
Luni, 7 mai 1984, Ambasada SUA de la Atena a primit un colet poştal, pus pe adresa ambasadorului chiar din oraş.
Coletul conţinea o casetă video VSH.
Pe casetă era înregistrat William Buckley.
În aceeaşi zi, adusă în procedură de urgenţă, caseta a ajuns la Langley, pe biroul lui William Casey.
Îl filmaseră, fără sunet, gol şi torturat, ţinînd  un document Top secret în dreptul organelor genitale.
Camera se apropia şi se depărta de trupul gol.
Tehnicienii CIA au concluzionat că filmul fusese înregistrat într-o pivniţă.
Psihologii au arătat că William Buckley fusese drogat.
Documentul dezvăluia că geanta rămăsese intactă.
După douăzeci de zile a venit şi o a doua casetă.
De data asta la Ambasada SUA de la Roma.
Drogat, destructurat, implora să fie schimbat contra garanţiei că SUA şi Israelul îşi vor retrage orice influenţă din Liban.
Vineri, 26 octombrie 1984, a venit  o a treia casetă, şi ultima.
William Buckley era de neprivit. Bîiguia, urla de groază, ochii îi ieşeau din orbite, tremura din tot corpul.
Pleda jalnic pentru eliberarea Libanului de Satana Imperialistă.
După a treia casetă n-a mai venit nici un semn.
În octombrie 1985, Hezbollah a anunţat moartea lui Buckley, însoţită de o fotografie a cadavrului şi a cîtorva documente secrete din servietă.
Se pare c-a murit în noaptea de 3 iunie 1985.
În 1991, cadavrul i-a fost descoperit într-un sac de plastic la Beirut şi adus, în decembrie 1991, la Washington.