Ministrul Cîmpeanu aruncă petarde să se bage în seamă. Dar ignoră problemele importante ale şcolii

Războiul Rusia-Ucraina a avut încă un efect nefast. Ministrul Cîmpeanu n-a mai avut loc să apară, mai în fiecare seară, la tv-urile noastre. Şi să debiteze aceleaşi poveşti inutile pe care ni le aruncă de doi ani fără vreo consecinţă practică. Acum a venit cu fumigene care mai de care: module în loc trimestre, eliminarea tezelor, evaluare computerizată. Întrebat ce înseamnă aceste „bombe”, ministrul răspunde candid că nu e treaba lui.

Să ne explice specialiştii în educaţie. Adică el aruncă pietre în baltă, iar experţii să se arunce în apă să le scoată şi să le explice. Atât doar că specialiştii refuză capcana întinsă de ministru.

Ministrul Cîmpeanu a luat-o pe arătură

Problemele învăţământului sunt cu totul altele, nu cele aruncate de dânsul în piaţa publică. Planurile cadru, programele şcolare, conţinuturile învăţării, abandonul şcolar, acestea trebuie să fie în centrul preocupărilor ministrului şi guvernului. Le-au ignorat cu toţii: preşedintele Iohannis în România Educată, miniştrii liberali Anisie şi Cîmpeanu, premierii Orban, Cîţu şi Ciucă. Toţi s-au concentrat pe România Educată, din care nu iese nimic în favoarea şcolii.

Pachetul legislativ de aplicare a României Educate. Azi îl vedem, şi nu e. O nouă lege a Educaţiei ne-a fost promisă la 1 octombrie 2021, apoi în martie 2022, aşteptăm următorul termen. Nu de alta, dar se termină mandatul preşedintelui Iohannis şi rămânem needucaţi! România Educată intră în uitare!

Am văzut ce „mână” proastă are Iohannis la premeri: Orban, Cîţu, Ciucă. Viitorul este sumbru dacă se respectă voinţa lui Iohannis.

Abandonul şcolar. Avem bani prin PNRR pentru reducerea abandonului şcolar, avem şi un cadru legislativ aprobat. Ce nu avem, criterii şi standarde de îndeplinire a ţintelor şi jaloanelor asumate în PNRR. Am mai scris despre aceste lucruri, dar poate că miniştrii şi guvernul pricep greu. De aceea le reiau.

Numărul elevilor în abandon şcolar este dublu decât cel „văzut” de minister, bazat pe raportările directorilor şi inspectorilor. Reiau declaraţia dnei Andronescu, referitoare la elevii „virtuali”.

„„În 2019 m-am trezit că aveam înscrişi în clasa VIII-a 186.000 de elevi şi au intrat în examenul de Evaluare Naţională 146.000, 40.000 erau înscrişi virtual”. Fostul ministru al Educaţiei în perioada 2018-2019 a declarat că “finanţarea este per capita, ca urmare oricărui director de şcoală îi convine să aibă înregistraţi mai mulţi elevi decât sunt în ei în realitate, pentru că primeşte un buget mai mare”.

A mai apărut o dovadă la Târgu Jiu, unde Inspectoarea Generală a găsit la o inspecţie într-un  Liceu Industrial 4 (patru) elevi în 21 de clase!

Credeam că ministrul Educaţie ia foc. Merge personal să verifice, sau trimite corpul de control. Nimic. Primarul PSD din Tg Jiu a fost mai puternic. Nu se comasează liceele industriale că-şi pierd directorii şi profesorii pâinea. Nu contează dacă sunt plătiţi degeaba din bani publici.

Din socotelile care ţin cont şi de elevii „virtuali”, rezultă un abandon şcolar de 32%, nu de 16% cât zice guvernul, bazat pe declaratiie şi situaţiile prezentate de către directori. Care nu au niciun interes să spună adevărul, cu complicitatea Inspectoratelor Şcolare. Iar ministrul Educaţie şi premierul înghit aceste gogoşi, nu ştiu, nu vor sau nu pot să stabilească adevărul.

Cheltuirea cu folos, sau nu, a banilor din PNRR se va stabili tot pe baza raportărilor directorilor de şcoli. Să vedem dacă CE va înghiţi asemenea gogoşi. Mai sunt şi alte entităţi, ONG-uri, persoane private, care vor face propria evaluare şi o vor expedia CE.

O cauză a abandonului şcolar, conţinuturile neatractive şi fără legătură cu piaţa muncii

Aceste cauze nu sunt avute în vedere de miniştrii şi guvernele României. Am scris de zeci de ori, mai scriu odată, ce aberaţii trebuie să înveţe un elev de clasa a V-a, 10-11 ani, la biologie. Degeaba am scris. Manualul şi programa sunt tot acolo, pe băncile elevilor.

Iată ce învaţă elevii la 10 ani, la biologie:

Biotop, factori abiotici, biocenoză, ecosistem, biom, apă salmastră, eclozare, poichiloterme, homeoterme, fotosinteză, lanţuri trofice, reţele trofice, categorii trofice, descompunatorii, simbioză, camuflajul, mimetismul, crustacee, polenizare, substanţe organice, germinare, larvă, nutrienţi, graminee, moluşte, virusuri, protozoare, humus, artropode, endemic, angiosperme, acicular, gimnosperme, plancton, canibalism, debit, planarie, relict, submers, troglobionte, troglofile, calcar, fosile, plaur, grind, fitoplancton, zooplancton, detritus, epifite, prehensil, heterotrofă, autotrof, saprofite, agent patogen, protiste, euglenă, pigment clorofilian, hife, miceliu, ruginile, tăciunii, mâlurile, rizoizi, rizom, cormofite, spongieri, celenterate, cefalopode, artropode, chitină, monotreme, pinipede, placentare, marsupiale, heterotrofe, saprofite.

Dacă aş întreba mai marii din minister ce înţeleg din aceşti termeni, răspunsul ar fi de Stan şi Bran.

Planurile cadru cuprind şi 7 ore pe săptămână la gimnaziu, deşi e clar ca elevii nu pot sta la şcoală 7 ore doar cu pauze de 5-10 minunte. În învăţământul privat elevii au 4-5 ore de învăţare, apoi masă şi activităţi distractive, extracurriculare,  în programul de after-school.

Dar să înveţi 7 ore pe zi noţiuni, precum cele de la biologie, este un atentat la sănătatea copiilor. Abandonul şcolar poate fi văzut în şcoala românească  ca un instinct de autoapărare.

Curriculumul şcolar românesc nu are nicio legătură cu piaţa muncii. Am auzit păreri ale unor „specialişti” că şcoala nu pregăteşte copiii pentru piaţa muncii. Dar pentru ce îi pregăteşte? Să devină oameni „săraci dar culţi”? Am văzut în pandemie ce mult lipseşte educaţia pentru sănătate din şcoală. Nu mai vorbesc de educaţia financiară, legislativă, aplicativ practică, transdisciplinară, generatoare de învăţare continuă.

A contat şi contează ce dictează sindicatele, care-i apără pe profesori să nu facă eforturi în plus de autopregătire. Pentru asta şi primesc salarii grase de la profesori.

Problema este că lipsa de decizie a miniştrilor şi guvernelor ne costă pe noi, contribuabilii obişnuiţi. Pentru că îi şi plătim să fie indiferenţi şi habarnişti la problemele reale ale şcolii, în deciziile pe care le iau. Cu consecinţe grave asupra economiei, forţei de muncă, nivelului de trai.

N-am mai scris de mult timp despre educaţie, din lehamite. Pentru că nu se uită nimeni la ce scrie un om cu 35 de ani de catedră şi 16 ani în funcţia de director de liceu.