Mercenariat românesc în țara prietenului lui Ceaușescu
0Horațiu Potra, recrutorul de mercenari fără știință de strategii militare, a strâns avere din tranzacții cu promisiuni pe bani greu de controlat făcute unor dictatori care își plătesc mizerabil proprii militari.
Nici urmă de entuziasm, nici o dovadă că ar fi fost la un moment dat combatanți. Pe rampa de intrare a aeroportului se scurge agale o ciuntă defilare a unor indivizi înfrânți, probabil umiliți, prinși cumva fără discernământ într-o aventură care nu le-a aparținut și despre care oricum nu știau prea multe. Trec prin porți, trec apoi printre reporteri ca și cum ar mai fi un rând de porți, se opresc lângă familii, pe care le îmbrățișează sincer, dar dispar repede când sunt întrebați ceva.
Cei aproape 290 de cetățeni români extrași, după o rundă rapidă de negocieri internaționale, din zona de conflict aflată în jurul orașului congolez Goma, au trecut, la scurt timp după aterizare, printr-un filtru declarat epidemiologic, la baza militară aeriană 90, în vecinătatea aeroportului internațional Henri Coandă ce deservește capitala București. Nu orice pasager care vine din Africa Centrală este astfel tratat. Circulă suspiciunea că serviciile de informații ar fi organizat de fapt o sesiune de debriefing, pentru a afla dacă mercenarii români au avut contact cu persoane sau organizații care ar putea afecta, în vreun fel sau altul, securitatea României. Una dintre aceste grupări este Africa Corps, presupusa moștenitoare a celebrei gherile rusești Wagner.
Lungul drum de la Goma la București
Printre multele imagini video viralizate pe rețelele de socializare cu prizonierii europeni ai rebelilor tutsi care au ocupat orașul Goma, una din ultimele filmate îi arată îmbarcați în trei autobuze inscripționate cu însemnele unei firme de transport din Ruanda, Ritco, și escortați de mașini ale poliției, sub privirile curioase ale unor civili. Surse neverificate afirmă că transferul de la Goma, peste graniță, până la aeroportul din capitala ruandeză Kigali s-a desfășurat ca urmare a unei intervenții directe la președintele Ruandei, Paul Kagame. Singura certitudine este că operațiunea a avut parte de medierea unei echipe a misiunii ONU aflată în regiune.
Înainte de a pleca spre țară, un presupus comandant al rebelilor pro-ruandezi, Willy Ngoma, obligă un mercenar să se așeze în genunchi, cu mâinile la ceafă, și îi reproșează că ”pentru 8000 de dolari” se implică într-o activitate militară de dragul ”aventurii” și îi cere să nu se mai întoarcă acolo unde ”noi luptăm pentru viitorul copiilor noștri”. Ngoma, al cărui nume de familie este, de fapt, denumirea bantu a orașului Goma, este lider al M23, o miliție congoleză a grupului etnic tutsi, sprijinită din Ruanda. Este descris de reprezentanții Națiunilor Unite ca fiind responsabil pentru ucideri, răpiri, jefuiri, recrutare de copii soldați, abuz sexual, exploatare ilegală de minerit sau proliferare a armelor comise de M23. Prin aceasta, mai notează ONU, ”se implică în acte care subminează pacea și securitatea Republicii Democrate Congo”. Mercenarul român căruia i se adresează răstit, dând amenințător din deget, se poate bucura că a scăpat cu o mustrare.
Contactat de DW, Andrei Țărnea, director pentru comunicare în diplomația de la București, ne-a precizat că ”MAE s-a implicat, în baza dreptului cetățenilor români la asistență consulară, de punerea în siguranță și scoaterea din zona de conflict a unui număr de cetățeni români. În ceea ce privește destinația și modul de transport după ce au fost asigurate acele condiții, acestea nu țin de competențele MAE”.
Ajunși la București, unul dintre cei recuperați a spus, în treacăt, că ”domnul Potra a plătit cursa charter”. Aceasta ar fi fost o aeronavă civilă, un Airbus A330 al unei firme portugheze neprecizate, a cărei aterizare nu a fost consemnată, însă, pe aplicația de monitorizare a zborurilor Flightradar.
Li se spunea ”rușii”
Circulă online panorame luate cu drona care îți lasă impresia că Goma este o metropolă ca oricare alta. În realitate, jurnaliștii aflați în orașul situat în estul RD Congo, fix la granița cu Ruanda, pe malul nordic al lacului Kivu, îl descriu drept un infern: străzile supraaglomerate și pline de cratere fac imposibilă intervenția trupelor speciale angajate de autoritățile de la Kinshasa pentru a proteja regiunea aflată în epicentrul interminabilului conflict dintre triburile hutu și tutsi. ”Chiar și atunci când frontul devine incendiar în apropiere de Goma, mercenarii abia reușesc să iasă din oraș. Haosul zilnic de trafic pe drumurile prost întreținute și bălțile de mărimea piscinelor sunt cei mai mari dușmani ai lor. Nu au de ales decât să înjure și să capituleze în ambuteiaj”, scria, anul trecut, corespondentul DW în regiune, Constantin Leclerc, într-o anchetă jurnalistică despre ”Rolul mercenarilor europeni în Congo”.
Li se spunea ”rușii” pentru că toată lumea din regiune știa de Wagner, armata privată a lui Vladimir Putin, condusă de Evgheni Prigojin, care făcea afaceri murdare pentru dictaturile africane. O altă confuzie vine de la unul dintre actorii de pe lanțul care a furnizat mercenari - Asociația RALF, acronim pentru ”Români care au activat în legiunea franceză”.
Fondatorul și liderul RALF, Horațiu Potra, este veriga ce leagă ambele confuzii. Recrutat pe când activa în Legiunea Străină de unul dintre francezii implicați în războaiele anterioare din zona marilor lacuri africane, Potra (alias ”locotenentul Henry”) și-a făcut ucenicia ca gardă de corp la diverși lideri din Orientul Mijlociu și Africa, a lucrat ca instructor pentru trupele speciale și a păzit minele de metale prețioase ale unor oameni de afaceri români cunoscuți în primul rând pentru conexiunile cu succesorii Securității lui Nicolae Ceaușescu, dictatorul naționalist-comunist de la București care a întreținut relații mai mult decât prietenești cu stăpânii multora dintre regimurile corupte ale continentului negru. Unul dintre ei era Mobutu Sese Seko, fostul dictator al Zairului (astăzi Republica Democrată Congo).
”Romeos” la Kinshasa: de la securiști pensionați la portari de hipermarket
O anchetă jurnalistică publicată anul trecut de site-ul PressOne relevă că Potra a început să recruteze mercenari români pentru RD Congo în 2022. Primii aproape 100 de așa-ziși ”Romeos” aveau misiunea de a proteja aeroportul din capitala congoleză Kinshasa și să facă antrenamente cu forțele guvernamentale. Unii erau foști colegi de-ai lui Potra din Legiunea Franceză. A recrutat însă și angajați ai ministerelor de forță din România, tentați de salariile de până la cinci-șase ori mai generoase decât în armată, poliție sau jandarmerie, precum și din rândul celor ieșiți la pensie la mai puțin de 50 de ani.
Potra a fost nevoit, treptat, să își extindă baza de selecție, pe măsură ce și-a diversificat contactele în Africa Ecuatorială, fie prin relațiile proprii, fie prin contactele franceze sau cu concursul unor foști colaboratori sau ofițeri de contrainformații și comerț exterior din poliția politică a lui Ceaușescu, ajunși în posesia unor mine în regiune.
Jurnalistul român de investigații Victor Ilie a publicat de curând un articol documentat împreună cu un corespondent BBC în Africa, și a descoperit că, de fapt, alături de militari antrenați, rețeaua lui Potra ajunsese să recruteze și persoane a căror legătură cu serviciile de pază/protecție se limitează la supravegherea unor discountere de provincie.
Apropiați de Potra, oameni ”de încredere” ai acestuia, astfel de personaje primiseră însărcinări de coordonare. Doar că lipsiți de experiență fiind, sunt acum suspectați că ar fi fost, prin nepriceperea lor în materie de strategii militară, parte din cauza eșecului misiunii mercenarilor români de la Goma.
Albul înarmat până în dinți
Publicul din România a devenit atent la Horațiu Potra mai degrabă atunci când numele lui a apărut în presa internațională. Jurnaliștii străini au vrut să afle cine sunt europenii înarmați până în dinți care postează pe Twitter imagini din jungla ecuatorială, flancați de luptători autohtoni. ”Un bărbat alb, în vârstă, îmbrăcat în haine civile, dar cu o pușcă de asalt AK-47, stă între doi soldați congolezi pe un drum la nord de Goma. Acest om este un mercenar experimentat din România: Horațiu Potra” - era textul explicativ care însoțea trei imagini postate pe un tweet din primele zile ale lui ianuarie 2023.
Cu câteva zile înainte, un funcționar de la poliția congoleză de frontieră ștampilase pașapoarte românești ale unor călători ajunși la bordul unui avion aparținând companiei Hello Jets, fondată și deținută la acea vreme de acționarul principal al firmei românești de zboruri low cost Blue Air, Cristian Rada. Veniseră să asigure protecția aeroportului din Goma, modernizat de specialiști aduși de firma bulgărească Agemira printr-o finanțare de dezvoltare oferită de Germania. Mercenarii români trebuiau să se asigure că nu se va repeta situația din 2012, când depozite ale armatei, inclusiv rachete cu rază medie de acțiune de abia cumpărate din Rusia, au fost capturate de rebelii M23.
La acel moment, Potra făcuse, însă, deja subiectul unor investigații ale justiției din România. Articole publicate în trecut de ziarul Evenimentul Zilei și de site-ul de investigații Rise Project îl indică asociat în Sierra Leone cu firme care vând diamante pe bursele oficiale, dar și în mai multe țări din vestul Africii, unde a asigurat securitatea minelor controlate de miliardarul australian de origine română Vasile Frank Timiș, de numele căruia se leagă încercarea de a exploata aurul de la Roșia Montană.
Prietenul ambasadei ruse și al neolegionarilor
Lumea din România și-a adus atunci aminte de el ca protagonist al unei dispute cu un cunoscut polițist, comisarul Traian Berbeceanu. De fapt, Potra s-a aflat de-a lungul anilor în mijlocul mai multor scandaluri: DIICOT l-a reținut pentru afaceri cu droguri, a fost condamnat cu suspendare pentru că a format o grupare paramilitară, a fost implicat într-un scandal cu amenințări și șantaj la adresa unui director din Romgaz.
O conexiune explicită cu Grupul Wagner nu apare în documente. Ce a aflat, însă, ziarul berlinez taz este că, în 2016 Potra a avut misiunea plătită de Moscova de a antrena gărzile de corp ale lui Faustin Touadéra, președinte de aproape zece ani al Republicii Centrafricane.
Potra nu și-a ascuns relația cu Ambasada Rusiei la București. Mercenarul român și diverși locotenenți locali de-ai lui au apărut în mai multe imagini de la diverse evenimente organizate de misiunea diplomatică moscovită în capitala României, inclusiv după invadarea Ucrainei de către armata Kremlinului. De fiecare dată, Potra și oamenii săi apar în anturajul unor lideri ai polului politic așa-zis ”suveranist”, alături de figuri aflate în vizorul instanțelor pe motiv că ar face apologia regimului fascist, aliat cu Hitler, al României din timpul celui de-al doilea Război Mondial.
La aproape două săptămâni de la anularea primului tur al alegerilor prezidențiale din România, în decembrie 2024, Potra a fost oprit în trafic și percheziționat în apropiere de București. Se presupune că intenționa să ajungă în capitala României pentru a participa la un miting de protest organizat de candidatul ”independent” cu discurs filo-rus și anti-european Călin Georgescu, cel care în primul tur anulat al prezidențialelor obținuse o majoritate simplă a voturilor și accesul în runda de balotaj.
În portbagajul lui Potra, anchetatorii au găsit arme albe și diverse alte materiale care au ridicat suspiciuni legate de posibile provocări în timpul protestului ”suveraniștilor”. Deși Georgescu și Potra au negat orice legătură și chiar că s-ar cunoaște, la scurt timp au apărut dovezi foto și video care arată că cei doi se știu personal.
Observatori politici de la București care au studiat biografia și parcursul carierei lui Călin Georgescu susțin despre candidatul la Președinția României că este produsul unei grupări care își are rădăcinile în fosta Securitate ceaușistă cu contacte la Moscova. S-a scris în presa de la București că ar face parte dintr-o rețea pusă pe picioare de generalul Mihai Caraman, fost spion kaghebist care a predat Kremlinului informații sensibile NATO în anii Războiului Rece, pentru a deveni chiar șef al Serviciului Român de Informații Externe imediat după. Chiar dacă se presupune că instituțiile de forță ale regimului Ceaușescu au fost destul de vaste, nu e chiar surprinzător faptul că Georgescu a apelat la Potra pentru servicii de protecție. Iar Africa, unde oamenii de afaceri încuscriți cu fosta Securitate au contracte prolifice, mai ales în minerit, îi leagă într-un fel pe cei doi.
Conturi blocate, averi nedeclarate
Acum ar mai fi rămas circa 1000 de mercenari români aduși de Horațiu Potra în Congo. ”Contractori”, li se spune, pentru că activitatea de mercenariat nu este bine văzută de dreptul european. Potra se plânge, însă, că nu le mai poate acestora plăti onorariile pentru serviciile prestate în statul african, deoarece i-au fost închise, în România, 15 conturi bancare în care s-ar afla aproximativ 500.000 de euro. Instituția bancară care a luat această decizie este CEC Bank, controlată de statul român iar motivația gestului face referire la ”riscuri legale, de fraudă, de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, de conformitate, reputaționale sau de încălcare a regimurilor sancționatorii naționale sau impuse de Uniunea Europeană, Organizația Națiunilor Unite, SUA sau Marea Britanie”.
E drept, însă, că averea lui Potra este mult mai mare decât ceea ce se afla în conturile de la CEC. Pentru că, recent, a candidat la o funcție publică, mercenarul a fost obligat să-și facă publică declarația de avere și interese. Reiese de acolo că, în 2023, a câștigat mult peste un milion de euro pe persoană fizică autorizată pentru servicii de ”antrenament de specialitate”. În plus, deține lingouri de aur în valoare de peste un milion de euro, zeci de loturi de teren și 15 imobile.
Pe rețelele de socializare a circulat de curând imaginea unuia dintre mercenarii de curând repatriați care, pe aeroportul din Kigali, ar fi avut asupra sa, lipite cu bandă izolatoare pe corp, sume mari de bani. Dacă este sau nu o intoxicare a uneia dintre facțiunile care se înfruntă de decenii bune în regiune, e greu de spus. Dar unul dintre foștii ”contractori” ai lui Potra i-a povestit jurnalistului Victor Ilie că, la întoarcerea din misiune, le erau recomandate două aeroporturi din centrul României (Târgu Mureș și Sibiu), unde știau că nu vor fi controlați și obligați să declare sumele mari - în cash - cu care erau plătiți în Congo și cu care se întorceau în țară în bagajele de mână.
Probabil că mare parte din banii obținuți în Africa de Potra ajung pe căi necontrolate în Europa și, la fel de probabil, sumele consistente provin nu doar din înțelegerile contractuale pe care le are direct cu cei care îi solicită serviciile ci și din diferența dintre 8000 de dolari despre care vorbea rebelul-șef Ngoma din Goma, la plecarea mercenarilor, și cei patru sau maxim cinci mii de euro pe care îi primesc, în realitate, angajații lui Potra.
În același timp, un angajat al armatei congoleze câștigă ”câteva sute” de dolari. Ceea ce este ”un pic cam rasist”, a apreciat Onesphore Sematumba, analist la think tank-ul Crisis Group din capitala keniană Nairobi, pentru corespondentul DW în regiune.
Se încarcă comentariile...
