Memento

poetul Cristian Simionescu

Astăzi se împlinesc 3 ani de la moartea poetului Cristian Simionescu (21 iul. 1939 - 13 nov. 2018) ― o voce unică în poezia românească, unul dintre vârfurile generaţiei sale (" '70") şi unul dintre cei mai de seamă poeţi ai literaturii române.

Volumul său "Maratonul", un poem amplu, diluvian, odiseic, îngrijit de Mircea Ciobanu şi apărut, în 1985, la ed. Cartea Românească, prin sintaxa poetică aventuroasă, prin temele şi variaţiunile ce se încheagă, atât pe verticală, cât şi pe orizontală, graţie "personajelor" iscate pentru a marca ipostatic eul (Arhitectul, Bufonul, Striax, Candidul etc.), încercând astfel să instaureze absurdul ca miră a lumii, cu rădăcini impalpabile şi vârfuri de neatins, avea să zguduie din temelii atât papilele estetice, cât şi confortul lecturii criticilor, poeţilor, cititorilor ― atrăgând, după normă, elogii, aplauze şi voturi de blam.

Aşadar, Cristian Simionescu este, în desfăşurarea evolutiv-istorică a literaturii române, una dintre bornele valorice ale poeziei, şi va rămâne, dincolo de vremurile "tradiţional" îndărătnice şi restante, de contingenţe artificioase şi emulaţii maladive, şi în pofida acestora, atâta vreme cât va avea măcar un cititor înzestrat cu harul de a deschide cartea, adică demn de propria sa pasiune.

”Voi reveni şi vă voi spune că în lăuntrul meu

e fratele vostru sau poate chiar voi.”

Ştiu, Cristian! Noapte bună şi veşnicie uşoară, Prietene Drag!