Marina FANtastica

Şerban Vasile, Luminiţa Berariu, Marta Cristina Sandu, Marina Krilovici, Luminiţa Arvunescu. Cellia Costea, Lucian Corchiş

Prin invitarea sopranei Marina Krilovici la dialog cu Luminiţa Arvunescu, genericul îndrăgitelor şi popularelor întâlniri muzicale ar fi putut să-şi schimbe pentru câteva ore titlul din „Opera FANtastica“ în „Marina FANtastica“.

Pentru că a fost un show de suflet în care personalitatea renumitei artiste a dominat ambientul Studioului de Operă al Universităţii de Muzică din Bucureşti, nouă locaţie aleasă de realizatoare pentru ediţia a VIII-a a ciclului pe care l-a fondat şi îl coordonează. Nu întâmplător, aici. De pe băncile acestui Conservator „Ciprian Porumbescu“, vechea denumire a instituţiei de învăţământ superior, vocea şi personalitatea Marinei Krilovici au irumpt în Bucureşti şi în lume, definind o carieră majestuoasă ca şi propria ţinută a artistei, un parcurs validat de succese mari la prestigioase concursuri internaţionale, de aplauze frenetice pe scena Operei Române din Capitală, în mari teatre lirice mondiale.

Serata, desfăşurată în prezenţa unui numeros public, care a putut achiziţiona la intrare volumul „Marina, Marina, Marina. MARINA KRILOVICI“ de Alice Năstase Buciuta, 250 de pagini bogat ilustrate, editate exemplar de „Cărţile Tango“, Bucureşti 2019, prefaţate de însăşi Luminiţa Arvunescu, a debutat cu cuvântul de întâmpinare rostit de prof. univ. dr. Verona Maier, prorector al Universităţii onorate de prezenţa în scenă a unei vechi absolvente de mare valoare, devenită vedetă aclamată şi sărbătorită la „Opera FANtastica“ chiar la câteva zile de la aniversarea zilei de naştere.

Vaporoasă şi princiară, Marina Krilovici nu şi-a ascuns emoţia revederii cu fanii bucureşteni. Proiecţiile de pe fundalul Studioului au rememorat momente din viaţa şi cariera artistei, în timp ce vocea  cu patină preţioasă de aur vechi, vecină bronzului, a rezonat în lecturi memorabile ale ariilor „O mio babbino caro“ din „Gianni Schicchi“ de Puccini şi „Pace, mio Dio“ din „Forţa destinului“ de Verdi, cea din urmă, o amintire încă vie – pentru cei din generaţiile trecute - a interpretării - şoc cu care a câştigat Concursul Internaţional George Enescu, ediţia 1964 şi care a devenit referinţă absolută pentru mulţi şi multe, ani în şir. Alături de glasul amplu, s-a detaşat bogăţia de nuanţe, între accente viguroase şi rafinamente.

Luminiţa Arvunescu, profesionistă de excepţie, a condus cu abilitate dialogul cu reputata artistă, întreţesând ideile şi temele, aşa încât publicul să soarbă cu nesaţ cuvintele amândurora, să plece îmbogăţiţi spiritual.

În acompaniamentul de pian al excelentei Luminiţa Berariu, câţiva tineri invitaţi, artişti care s-au bucurat şi se bucură de îndrumările Marinei Krilovici, au adus maestrei omagiul lor, prin cânt şi vorbe calde. Îi numesc mai întâi pe cunoscuţii solişti ai Operei Naţionale Bucureşti, soprana Marta Cristina Sandu (prima arie a lui Liù „Signore, ascolta!“ din „Turandot“ de Puccini şi „Je marche sur tous le chemins“ din „Manon“ de Massenet), pe tenorul Lucian Corchiş (aria „Pourquoi me réveiller“ din „Werther“ de Massenet). Cei doi au cântat şi duetul „Parigi, o cara“ din „Traviata“ de Verdi.

Cellia Costea şi Şerban Vasile

Prima surpriză a serii a fost de a-l reauzi live pe baritonul Şerban Vasile, deja lansat într-o promiţătoare evoluţie internaţională şi sosit la Bucureşti special pentru eveniment. În formă optimă, şi-a expus glasul de valoroasă culoare în fraze verdiene derulate într-o perfectă înţelegere stilistică, autoritar, cu aplomb şi intenţii vocale amănunţit exprimate. Astfel am ascultat, din „Don Carlos“ de Verdi, duetul „Dio, che nell'alma infondere“ (în compania lui Lucian Corchiş) şi aria „Io morrò“, moartea lui Posa.

Surprizele nu s-au oprit aici. Cea mare a urmat. Venită direct de la repetiţiile ce se desfăşoară la Opera bucureşteană pentru premiera noii producţii cu „Trubadurul“ de Verdi, în scenă a intrat soprana Cellia Costea, rezidentă în Grecia, elevă a Marinei Krilovici, de ale cărei sfaturi beneficiază în continuare. Cellia Costea, cu carieră internaţională în plină desfăşurare, posesoare a unei voci de soprană lirică-spintă, înveşmântată în armonice de preţ. Parcă destinată portativelor verdiene a interpretat alături de Şerban Vasile duetul Leonora – Contele de Luna din actul al IV-lea al operei „Trubadurul“.

Amintirile Celliei Costea despre prima întâlnire ateniană cu Marina Krilovici au reprezentat unul dintre momentele de vârf ale seratei, alături de cele muzicale.

Şi, mult aşteptata clipă a sosit. Marina Krilovici a trecut lângă pian şi a făcut să răsune Studioul de Operă prin timbrul său fastuos, exprimat în trei secvenţe. Cu emoţionantă sensibilitate, „Partir c'est mourir un peu“ de Tosti şi aria „Va! Laisser couler mes larmes“ din „Werther“, alături de „Je suis grise“ din „Pericola“ de Offenbach, plină de umor contaminant.

Aplauze, ovaţii, flori, atmosferă festivă, bucurie pe scenă şi în sală, marcate la încheiere de un „Mulţi Ani trăiască!“ intonat de toată lumea, inclusiv de publicul sedus de întâlnirea cu Marina Krilovici.

Alice Năstase Buciuta şi Marina Krilovici

În foaier a urmat o sesiune de autografe acordate de artista sărbătorită şi omagiată, ca şi de autoarea cărţii.

Salonul muzical „Opera FANtastica“ devenit ad-hoc „Marina FANtastica“, mare succes, a fost posibil graţie colaborării dintre Luminiţa Arvunescu, Asociaţia pentru Muzică, Artă şi Cultură, Universitatea Naţională de Muzică bucureşteană şi „Wagner – arte frumoase şi poveşti“.

Luminiţa Arvunescu în dialog cu Marina Krilovici