Marea Coaliție inter-rasială în Africa de Sud

Tema Marilor Coaliții a revenit, într-un loc unde nu exista o asemenea tradiție de maturitate democratică, mai ales după perioada rasistă care a caracterizat Africa de Sud. Pentru prima oară din 1994, de când Nelson Mandela a preluat președinția statului, Congresul Național African, reprezentant al majorității de culoare, a pierdut majoritatea și a fost nevoit să facă o alianță. De remarcat faptul că ANC a preferat să se asocieze nu cu fragmente rupte din propriul partid de către foști președinți, ci cu adversarul său de moarte, Alianța Democratică, reprezentanta albilor, în prima Mare Coaliție inter-rasială din lume. Cu atât mai relevantă ca simbol cu cât rivalitatea dintre cele două partide care o alcătuiesc are rădăcini dincolo de politică, în perioada aperheidului.

30 de ani de dominanță politică întreruptă de rivalitățile interne

Congresul Național African domină viața politică africană de 30 de ani. Totuși dominația sa a fost stopată la ultimele alegeri. Sprijinul pentru ANC a scăzut de la 57,5% în alegerile anterioare, din 2019, la 40,18%, în special pe seama construcției a două partide ale foștilor președinți sud-africani. Astfel, partidul nou-format al fostului președinte Jacob Zuma, uMkhonto weSizwe (MK) a obținut 14,59% din voturi iar partidul de extrema stângă Luptătorii pentru Libertate Economică (EFF) a luat 9,52%, partid condus de Julius Malema, după ruptura de ANC în 2013.

Trebuie să remarcăm faptul că cele două rupturi din ANC au și o bază ideologică, proaspăt dobândită, dar pe fond a fost vorba despre rivalități personale și ambiții ale foștilor președinți care au dus la situația actuală. O menținere a unității ANC ar fi dus la un scor cumulat de 64% din voturi, însă disputa dintre Jacob Zuma și Cyril Ramaphosa - fostul și viitorul președinte al statului – dispute care datează din 2018, când Ramaphosa a luat și partidul, și funcția de președinte de la Zuma, a condus la această situație.

De altfel, se probează astfel o altă legitate a evoluțiilor democratice: atunci când un partid este prea mare, cu un procent prea important, opoziția se creează în interiorul său – fie din cauza rivalităților personale, fie pe baze ideologice, fie prin divergențe față de anumite politici neîmpărtășite de toți membrii săi – iar ruptura ulterioară este iminentă. Desigur, o condiție necesară este ca sistemul instituțional să permită înființarea lesne a noilor partide, fără mari probleme, în caz contrar această constrângere poate limita sau întârzia ruptura.

Marea Coaliție inter-rasială

O altă legitate a evoluțiilor democratice se verifică astăzi în Africa de Sud: partidele sunt mai înclinate să se asocieze cu foști rivali declarați, cu care s-au confruntat zeci de ani, decât cu bucăți din propriul partid, cu așa-numiți sau considerați trădători, cei cu care au fost alături și care au ales un alt parcurs. În principiu, revenirea la pragmatism reclamă schimbarea generației politice care a determinat ruptura sau blocaje politice majore, situații excepționale inclusiv evoluții intractabile care să împingă spre o revenire la sentimente mai bune, prin reașezarea foștilor parteneri deveniți rivali la masa pentru asemenea soluții considerate extreme.

Este și cazul de față, când Africa de Sud și Congresul Național African au considerat că, după 30 de ani, pot să revină la o formulă de incluziune și că partidul albilor, Alianța Democratică - înclinat spre apărarea drepturilor de proprietate și a afacerilor preponderent ale populației albe - este un partener onest de guvernare, cu care se poate lucra, și nicidecum celelalte partide rupte din ANC și foștii președinți ai statului.

“După două săptămâni de negocieri atente și amănunțite, Alianța democratică s-a alăturat acordului cu o declarație de intenție de a forma Guvernul de Uniune Națională(GNU),” a declarat liderul formațiunii, John Steenhuisen vineri, 14 iunie, la Cape Town. În noul guvern se mai află Partidul Libertății Inkatha(IFP), un partid mărunt intrat în Parlament. Astfel, “astăzi, 14 iunie 2024 va intra în analele istoriei ca începutul unui nou capitol al iubitei noastră țări,” a mai adăugat Steenhuisen.

Partidul Alianța Democratică, centrist și liberal, pro-bussiness, este opoziția oficială a ANC de la intrarea în legalitate a partidului, la abolirea aperheidului și alegerea lui Nelson Mandela drept președinte al statului sud-african. DA este  reprezentant al minorității albe și un critic fervent al ANC pentru tentativele de preluare a unor bunuri și proprietăți, discriminarea albilor sau blocarea afacerilor controlate de aceștia. Alianța Democratică revine la guvernare, astfel, după 30 de ani. Secretarul General al ANC, Fikile Mbalula anunțase joi, 12 iunie, în ajun, faptul că s-a ajuns la un acord între partidele politice în negocierile de coaliție.

Realegerea președintelui Ramaphosa

Iar Marea Coaliție chiar a funcționat: noul Parlament, Adunarea Națională, după înființarea sa și depunerea jurământului de către noii parlamentari aleși, a votat deja Președintele statului(Africa de Sud fiind republică parlamentară). Potrivit înțelegerii din coaliție, Cyril Ramaphosa a fost votat de către membrii noii Mari Coaliții președinte. În discursul său de după alegere, președintele a salutat noua înțelegere politică, în special pe baza așteptărilor publicului, care e "mai interesat de acțiunile și munca împreună în folosul țării și al cetățenilor săi" decât de divergențe și dispute politicianiste.

A fost pentru prima dată când Guvernul a fost format atunci când parlamentarii deja depuneau jurământul, iar ședința Adunării Naționale s-a prelungit dramatic pentru a intra în termenii constituționali. Urmează ca, la rândul său, noul președinte Ramaphosa să numească membrii guvernului, un guvern care să conțină și membrii Alianței Democratice. Aceasta reprezintă o premieră, după 30 de ani, privind reinstalarea miniștrilor albi în Guvernul Africii de Sud, un guvern pe care l-au controlat exclusiv în perioada de aperheid.

În mod paradoxal, în ciuda criticilor generale și a unei campanii extrem de fierbinți și contondente inclusiv între partidele tradițional adverse, ANC și DA, membre astăzi ale Marii Coaliții, sondajele de opinie arată că cetățenii sud-africani își doresc ca Marea Coaliție de astăzi să reușească. "Am mai fost aici, la evenimente inedite, încă din 1994, când am preluat puterea. Am dorit să unim țara și să realizăm reconcilierea, și iată-ne ajunși astăzi aici," a declarat Ramaphosa.

Julius Malema, Președintele Economic Freedom Fighters, a anunțat că partidul său acceptă "rezultatele și vocea poporului din Africa de Sud", dar a criticat vehement acordul de Mare Coaliție, susținând: "Nu suntem de acord cu această căsătorie de conveniență, pentru consolidarea puterii monopoliste albe asupra economiei și mijloacelor de producție din Africa de Sud." Abordarea sa de extremă stângă era cunoscută, dar formula de centru-dreapta a DA și orientarea cumva similară ideologic a ANC apropie mai mult cele două formațiuni din Marea Coaliție, despărțite în principal de tema extrem de corozivă acum ca și în trecut a rasei și inegalităților existente în favoarea minorității albe în economie.