Maghiarii pot decide Unirea Moldovei cu România

Miting unionist

Chiar dacă nu există un curent unionist foarte puternic în România, populaţia nu e foarte puternic divizată pe tema unirii cu Moldova. În schimb în Republica Moldova divizarea este cât se poate de clară, iar una dintre cele mai puternice linii de separaţie este factorul etnic/lingvistic.

România şi Moldova au ratat momentul prielnic de la începutul anilor 1990. Atunci realizarea unirii dintre cele două state ar fi fost probabil mult mai uşoară decât acum. Acum contextul internaţional nu mai pare să fie extrem de favorabil. Dar nu contextul internaţional e cea mai mare piedică în calea unirii. Cea mai mare piedică este constituită de reticenţa populaţiei rusofone din Republica Moldova.

Din partea României nu ar exista prea multe obstacole. E adevărat că nu există un puternic curent entuziast în favoarea unirii, dar nici nu există o parte importantă din populaţie care să se opună. Cel puţin la nivel declarativ, o mare parte dintre români şi-ar dori această unire, chiar dacă mulţi dintre ei sunt oarecum preocupaţi de posibilele probleme economice care ar putea urma acest act. Chiar dacă românii sunt îngrijoraţi de costurile asociate integrării unei populaţii mai sărace, ar fi dispuşi să facă acest sacrificiu, dacă li s-ar explica pe îndelete avantajele pe care această unire le-ar aduce.

Adevăratul obstacol greu de trecut vine în schimb din partea Republicii Moldova. Populaţia rusofonă din Moldova se teme, pe bună dreptate, că în cadrul noului stat vor fi puternic discriminaţi. Şi e clar că unirea cu România nu se poate realiza în condiţiile în care o parte atât de mare din populaţie se opune vehement. Acest segment din populaţia Moldovei va continua să se opună atâta timp cât nu vor exista semnale clare că nu vor fi discriminaţi în noul stat.

Însă exemplul modului în care sunt trataţi maghiarii din România nu poate decât să le dea şi mai multe motive rusofonilor din Republica Moldova să facă tot posibilul să împiedice unirea dintre cele două state. Şi nimeni nu poate să îi condamne. În acest moment vorbitorii de rusă din Moldova se bucură de o situaţie mult mai bună decât vorbitorii de maghiară din România. Şi e uşor de înţeles de ce nu ar vrea să ajungă şi ei o minoritate discriminată. De ce ar vrea să se transforme într-o minoritate care să nu poată să îşi folosească limba maternă în instituţiile statului?

În condiţiile în care România are încă probleme cu respectarea dorinţelor minorităţii maghiare, e greu de crezut că vom reuşi să facem o treabă mai bună cu respectarea minorităţii ruse. Aşa că, dacă românii vor cu adevărat unirea cu Republica Moldova, atunci primul pas pe care trebuie să îl facă este să renunţe la xenofobie şi să respecte cu adevărat toate minorităţile din România, în special pe cea maghiară care e cea mai numeroasă. 

Lăsând la o parte factorul economic, credeţi că ruşii din Moldova şi-ar dori mai degrabă unirea cu România (unde limba maghiară nu e folosită în instituţiile statului) sau unirea cu Elveţia (cu numeroasele sale limbi recunoscute)?

Mi-aş dori să văd o Românie Mare în care atât maghiara cât şi rusa să fie limbi recunoscute. Şi nu doar atât. Aş vrea ca în instituţiile statului să se poată folosi la nevoie engleza, franceza, germana, etc.