Lipscani 55 – Imobilul Chrissoveloni „Caruselul Luminii“
0
Este suficient să urmărim meseriile celor care au închiriat spaţii în clădire cât şi durata scurtă a şederii lor pentru a înţelege măcar în parte efervescenţă acelei perioade şi lumea colorată care dădea viaţă străzii Lipscani pe vremuri.
Povestea caselor din Strada Lipscani, anul construcţiei, vechile lor funcţiuni precum şi succesiunea proprietarilor şi chiriaşilor ce le-au folosit este destul de greu de aflat astăzi. Multe din case au fost de-a lungul timpului demolate, iar parcelele au fost reconstruite astfel că astăzi cea mai mare parte a caselor vechi de pe stradă datează de la mijlocul secolului XIX.
Şi casa de la numărul 55 a fost construită tot în acea perioadă. Nu cunoaştem proprietarul iniţial, dar la începutul secolului XX ea a ajus în proprietatea familiei Chrissoveloni. Pe planul cadastral din 1911 găsim numele lui N. Chrissoveloni trecut pe parcela pe care este construită casa, aflată pe atunci la numărul 41. Aceasta nu este singura proprietate Chrissoveloni de pe stradă Lipscani – şi parcela nr. 17, situată pe segmentul străzii Lipscani dintre străzile Smârdan şi Intrarea Blănari aparţine familiei.
(plan 1911 – este marcată proprietatea Chrissoveloni la nr. 41)
(astăzi clădirea se află la nr. 55)
Pentru a afla mai multe despre ce s-a întâmplat în această casă înainte de momentul în care a devenit proprietatea familiei Chrissoveloni putem consulta ziarele vremii şi mai ales anuarele editate în preajma începutului secolului XX.
Astfel, în anuarul Bucureştilor pe anii 1893-1894, găsim la această adresa birourile lui Anselm Kapralik şi Leo Kapralik, ambii angajaţi ai Băncii României. Tot aici au închiriate spaţii Pister Jaques (trecut la secţiunea case de importaţiune şi exportaţiune) , Elefterescu Christ D. (trecut la secţiunea case de schimb şi zarafi), Schuckerle I. (trecut la secţiunile parfumerii şi frizeri) şi Popescu Tincuţa, modista, cu magazinul ei „La buchetul cu micşunele”. Având în vedere suprafaţa generoasă a spaţiului interior, cât şi compoziţia sa – gol central cu luminator deasupra şi cu spaţii dispuse perimetral faţă de acest gol nu ne miră mulţimea de chiriaşi.
Anuarul Bucureştilor pe anul 1895 ne indică aceeaşi chiriaşi şi aceleaşi funcţiuni.
În 1904 , conform anuarului, se schimbă numele celor care au spaţii închiriate aici: Eva Grunberg (membru consilier al Societăţii Israelită “datoriile sacre”), Dumitrescu E.N. (fabricant de lumânări), domnişoară Evelin (modista), Dumitrescu E.N. (comerciant).
Peste încă 2 ani, în 1906, chiriaşii sunt iar schimbaţi: Schercherli Iosif (bărbier/frizer), fraţii Hasan (comercianţi de manufactură, lenjerie, covoare, furnituri militare – ei având magazine şi pe frontul opus al străzii, vis-à-vis de această clădire –la numărul 60). Alţii se păstrează: Grunberg Eva (croitoreasă), Dumitrescu E.N. (fabricant de lumânări).
Este suficient să urmărim meseriile celor care au închiriat spaţii în clădire cât şi durata scurtă a şederii lor pentru a înţelege măcar în parte efervescenţă acelei perioade şi lumea colorată care dădea viaţă străzii Lipscani pe vremuri.
Ulterior achiziţionării casei de către N. Chrissoveloni, casa a continuat probabil să fie închiriată, toate numerele revistei „Almanach du High Life” indică adresa de contact a bancherului Chrissoveloni la numărul 17, nu la numărul 41. Începând cu anul 1920, dată la care Banca Chrissoveloni s-a constituit, tot la numărul 17 găsim şi adresa băncii. În acest loc îşi va păstra banca adresa pe tot intervalul 1920-1928. Dealtfel acest segment al străzii Lipscani prezintă cea mai mare concentrare de sedii de bănci, probabil inclusiv din cauza proximităţii clădirii Băncii Naţionale. În 1928 este finalizat noul sediu al băncii pe strada Lipscani la numărul 6 (actual 16) unde există şi astăzi.
În tot acest interval casa de la numărul 55 (pe atunci numărul 41) îşi păstrează funcţiunea comercială. Anuarul SOCEC 1925-1926 indică existenţa unui magazin aici : “Au printemps du Bucharest (haine de copii)”.
În 1937 şi în anul următor, conform listei abonaţilor la serviciu de telefonie, la numărul 55 există Bazarul Popular. Magazinul este în ambele cazuri înscris la secţiunea „Manufactură en-gros”. O poză de epoca surprinde perioada în care Bazarul Popular funcţiona în această clădire. Observăm mulţimea de trecători care circulă nestingheriţi printre maşinile parcate în lungul străzii. Ştim că în 1930 circulaţia maşinilor a fost interzisă pe stradă Lipscani. Putem deci trage concluzia că Bazarul Popular a început să funcţioneze în acest loc de la sfârşitul anilor 20. Tot de la acea dată faţada a fost modificată în formă în care am cunoscut-o până de curând, cu vitraje perfect rectangulare, fără decoraţii de faţadă, după cum se observă şi din poză.
Odată cu instalarea regimului comunist, Banca Chrissoveloni şi-a încetat existenţa, proprietăţile familiei au fost naţionalizate.
Începând cu această perioadă, clădirea a funcţionat cu unele intermitenţe (în catalogul abonaţilor la serviciul de telefonie pe anul 1970 ea nu figurează deloc) ca magazin de confecţii pentru bărbaţi, femei şi copii. Aparent funcţiunea s-a păstrat, dar realitatea străzii Lipscani s-a schimbat dramatic odată cu instaurarea regimului comunist, regim care a impus închiderea firmelor private înlocuindu-le cu anonime prăvălii şi magazine de stat.
În anii ce au urmat după 1989 degradările caselor din centrul vechi al capitalei s-au accentuat. Soarta caselor vechi a variat de la caz la caz: unele au fost retrocedate vechilor proprietari, altele au rămas în gestiunea statului iar altele au fost închiriate transformându-şi spaţiile interioare funcţie de planul de afaceri şi fantezia investitorului.
Casa de la numărul 55 face parte dintre casele ce au fost retrocedate vechilor proprietari şi astăzi ea se află în proprietatea urmaşilor familiei Chrissoveloni. Ea a fost recent restaurată urmând să fie deschisă cu funcţiunea de librărie conform celor anunţate. Restaurarea a propus o reîntoarcere la vechea faţada, de la început de secol. Este greu de spus în ce măsură faţada de astăzi corespunde cu vechea faţada întrucât nu s-au păstrat prea multe poze care să ne arate clădirea din vremurile de demult. Totuşi, judecând după aceste poze, se poate spune că există unele diferenţe, inerente (sau nu) în condiţiile folosirii unor materiale şi unor tehnici moderne de construcţie. Putem însă să ne bucurăm şi să salutăm momentul în care o casă veche de pe Lipscani îşi redeschide interioarele pentru locuitorii oraşului, amintind prin funcţiunea propusă care a fost întotdeauna sufletul Lipscanilor: comerţul.
Articol publicat in data de 09 iunie 2014 pe :
Se încarcă comentariile...
