Laszlo Tökes şi câte ceva despre merit şi nemerit la români

0
0

Preşedintele Klaus Iohannis a decis să aplice hotărârea Consiliului şi să-i retragă ordinul Steaua României parlamentarului european Laszlo Tökes. Vestea, cum este şi firesc, a şocat, şi efectul s-a văzut în presă şi pe reţelele sociale: mai degrabă lipsa de reacţii.

Timişorenii, din această ecuaţie, îmi par cel mai suspecţi, caci sunt direct interesaţi: revoluţia din 1989 a început la Timişoara, iar pe atunci Laszlo Tökes, fost vice-preşedinte al Parlamentului European, era pastor reformat în oraşul de pe Bega. Timişorenii nu au reacţionat, nici pro şi nici contra, păstrând o muţenie interesantă (demni, umiliţi sau neîndrăznind să ia public apărarea unui om care în această circumstanţă chiar ar fi meritat să fie apărat de către concetăţenii săi?). Restul  ţării a păstrat o tăcere comparabilă cu cea a unui copil obligat să înghită o pilulă amară, dar care nu are capacitatea de a reacţiona. Cele câteva dezbateri pe această temă au avut loc la orele prânzului, când nimeni nu se uita la televizor.

Totusi, ştirea în sine merită analizată.

În primul rând, nu a existat niciun eveniment recent care să fi justificat luarea acestei decizii, acum, de Consiliu, dar nici măcar anunţarea ei cu surle şi trâmbiţe de către preşedinte. Cui prodest?

Apoi, în sine gestul este absurd. Este ca şi cum ai retrage medalia olimpică unui sportiv care nu mai poate face performanţă, întocmai pentru că nu o mai face. La 25 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, chiar mai mult, să retragi o medalie primită strict pentru fapte şi atitudini care au corespuns acelei epoci echivalează cu luarea medaliei unui sportiv. A devenit oare politica doar un sport? Plătit, chiar? Căci cine a avut interes să comande această decizie şi faptă, în plus strigată asemeni unui cutcurigu de cocoş fericit, acum? Să-mi fie cu iertare, dar nici eu nu aş mai avea succes pe terenul de handbal sau pe tabla de şah aşa cum făceam în urmă cu 20  de ani. Este un motiv să mi se retragă diploma primită pentru un act specific unui timp şi loc şi gest ? Ce-ar fi să-i retragem atunci şi premiul  Nobel lui Louis Ferdinand Celine, să-l renegăm pe Emil Cioran, şi pe Mircea Eliade – dar staţi, asta parcă o facem deja, nu-i aşa? Aniversarea a 20 de ani de la trecerea în veşnicie a lui Cioran a trecut, anul trecut, neobservată de statul român.

În al treilea rând, absurdă şi chiar teribil de jenantă este reacţia presei şi a opiniei publice. Încep să cred cu sinceritate că, din diverse motive, unul fiind atitudinea şi declaraţiile pe care le-a facut ulterior Laszlo Tökes (majoritatea prost înţelese) românii sunt puternic jenaţi de faptul că acestui „personaj” i se datorează de fapt debutul revoluţiei române. Oricum ar fi şi orice i s-ar reproşa, lui i se datoreaza scânteia. Românilor le e teribil de jena să acorde Cezarului ce e al Cezarului, în condiţiile în care, vai...

  • Doreşte crearea unui stat maghiar în cadrul statului român
  • Este deputat european din partea Ungariei, nu a României
  • Face totul pentru a-şi renega originile româneşti şi a necinsti imaginea României

Ei bine, iertată fie-mi îndrăzneala, dar sunt câteva lucruri care ar trebui clarificate, în condiţiile în care nu sunt avocata domnului Tökes, ci doar martora unor gesturi şi a unor cuvinte care contrazic cele de mai sus.

  • Laszlo Tökes nu a militat pentru crearea unui stat maghiar în interiorul statului român, ci pentru autonomia unor zone, regiuni, şi chiar pentru descentralizarea şi înfiinţarea regiunilor, în România, după modelul european. Care există şi funcţionează. Asta însemnând doar că legal regiunile vor avea dreptul de a se gestiona singure.
  • A fi deputat european din partea altei ţări este o practică curentă în UE. A făcut-o Eva Joly (Franta/Norvegia), Daniel Cohn-Bendit (Franta/Germania)... de ce nu şi Tökes?
  • Laslo Tökes mi-a vorbit de fiecare dată când am solicitat un interviu la Bruxelles în limba română, ştiind că vorbesc limba maghiară şi chiar şi atunci când începeam eu discuţia în limba maghiară. Mi se pare o formă de respect pentru imaginea României.
  • În fine, dar nu în ultimul rând, a reprezenta o naţie şi chiar două la Bruxelles înseamna a fi disponibil atunci când simpli cetaţeni sau simpli jurnalişti neacreditaţi trec prin Bruxelles. Laszlo Tökes se numără printre cei puţini, alături de Cristian Preda şi Monica Macovei, Daniel Funeriu (cândva) care, dacă nu au timp să te vadă daca ajungi pe neanunţate la Parlamentul European, îţi răspund măcar la mail şi-şi cer scuze. Am făcut experienţa de câteva ori, trimiţând mailuri tuturor deputaţilor noştri europeni. Faceţi-o şi dvs, să vedeti cine vă dă bună ziua. (Aici ar mai fi de remarcat şi tăcerea, faţă de acest gest al preşedintelui Iohannis, a colegilor săi din Parlament...).

Nu am final căci nu am cuvinte. Încă o nedreptate a istoriei.

Mai multe - Opinii

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite