Isteaţa Chavez şi mini-titanicul Tsipras

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
firea ratb

Aşa cum era de aşteptat, noul Primar a rezolvat fulgerător problemele Bucureştiului. Gabriela Firea-Chavez (după numele celui ce şi-a scutit poporul de dări pentru a-l înfometa în următorii cîţiva ani) a decretat: transport public gratuit în Bucureşti!

După socotelile Gabrielei-Chavez, această primă mişcare de geniu va fi plătită de exporturile de tramvaie marca RATB în marile oraşe ale Europei. Era de bănuit! Cererea e nebună. Curînd, la capătul unei licitaţii feroce, Paris şi Berlin vor zdrobi NASA, celălalt mare amator de tramvaie RATB. În mod normal, pînă la alegerile din noiembrie, benzina, pîinea şi căldura vor fi, de asemenea gratuite. Doar covrigii se vor vinde în continuare pe bani, dar asta numai pentru că vînzătorul va avea cheltuieli suplimentare cu extragerea covrigilor din coada cîinilor.  

La celălalt capăt al stîngii, Nicuşor Dan-Tsipras (după numele celui ce a eliminat şefimea greacă pentru a se instala în locul ei) excelează în acelaşi tip de calcule. Nicuşor-Tsipras a cîştigat un sfert din voturile exprimate şi s-a proclamat Regele Nemulţumiţilor. Serios? Un sfert din voturile exprimate fac 8% din totalul alegatorilor. 70% din totalul alegătorilor au stat acasă, scîrbiţi, ofticaţi, plictisiţi, adică, într-un fel sau altul, nemulţumiţi. Prin urmare, doar unul din opt nemulţumiţi a votat cu Regele N. Coroană de tinichea! Pe această bază, Nicuşor-Tsipras vrea să naţionalizeze cutia cu prafuri pe net care a excitat Buxcureştiul şi să o transforme în partid naţional. Alegătorii tentaţi de noua revoluţie ar trebui ajutaţi să afle două lucruri. Mai întîi, că toate partidele antisistem speculează inocenţa rănită a alegătorilor şi sfîrşesc prin a se maturiza, în deplină complicitate cu deţinătorii de privilegii. În al doilea rînd, pentru cei ce cred că Nicuşormania ne aliniază la frisonul european, trebuie spus că nu există mişcare antisistem în Europa care să nu fie proiectată, finanţată sau dirijată de interese ruseşti.

Între Firea-Chavez şi Nicuşor-Tsipras, Bucureştiul riscă soarta unui oraş plebeizat de naveta zilnică între vînzătorii de subvenţii şi fabricanţii de iluzii.

Rezultatul cel mai grav şi mai puţin înţeles al alegerilor din Bucureşti spune ceva periculos: între hoţi şi apucaţi, centrul a căzut. Între Firea-Chavez şi Nicuşor-Tsipras, Bucureştiul riscă soarta unui oraş plebeizat de naveta zilnică între vînzătorii de subvenţii şi fabricanţii de iluzii. Bucureştiul de mîine? Un proletariat hrănit din propria carne cu gratuităţi ridicole plus piste pentru biciclete, campanii bio, canotori în iaurt şi exhibiţionism în loc de administraţie. Asta va fi tot. Cu alte cuvinte, PSD va livra un talcioc, iar USB va face teatru la şedinţele Primăriei, în loc să înveţe de la ce cap se montează un şurub. Sigur, restul ţării a răspuns altfel şi a conservat o structură politică stabilă, dar mesajul plecat din Bucureşti e amplificat de o cameră de ecou enormă.

Căderea centrului are mult de-a face cu prostia onor centrului. Însă dispariţia potenţială a sistemului e o coproducţie externă. De zece ani, corul reunit al piloţilor automaţi proclamă moartea politicii şi ruşinea Parlamentului. Arestările prin tragere la sorţi se ţin lanţ. Campaniile tv sar la jugulara corupţiei, conduse de ziarişti care îi asigură pîntecele. Civismul a trecut într-o naivitate cosînzeană. La un loc, toate au discreditat sistemul şi au defăimat grav rostul democraţiei. Acestă cruciadă interesată şi ipocrită a remorcat indignarea populară şi a dus-o pe şantier. Nu pentru a repara obrazul democraţiei. Scopul a fost altul şi e vizibil, acum, în toată spelndoarea lui întunecată.

Cercul s-a închis. Dreapta riscă să dispară înghiţită de alternative care îşi leagă rădăcinile în subteran. Ne învecinăm doar cu diverse variante şi măşti ale stîngii, ale colectivismului şi ale refuzului de autonomie. Marea problemă e că eşecul politic al dreptei poate deveni eşec naţional. Altfel spus, societatea e pe punctul de a se pensiona sub protecţia unor partide şi idei care excelează în orice propunere, cu excepţia celei care vrea o lume productivă şi un cetăţean lucid.

Satanismul economic al PSD şi eroismul hip al USB au o răspundere uriaşă. Însă lipsa de voce a dreptei e la fel de vinovată. În fond, lipsa de cuvînt, curaj şi opinie a dreptei a creat vidul în care au păşit demagogii. De la dreapta, niciun cuvînt despre suferinţa micilor antrepeneori, nicio şoaptă despre moschei şi alte depozite inutile de ostilitate, nicio pilă pusă căsătoriei între un depăşit şi o depăşită. 3 milioane de oameni au semnat pentru protecţia căsătoriei şi un ziarist s-a găsit să-i facă proşti. Nu stăm rău. Un deştept la trei milioane de proşti. Proporţie de Nobel.

Dreapta are, încă, terenul şi tribuna la dispoziţie. Ce trebuie spus, trebuie spus. Vom fi împroşcaţi prin seminarii, ONG-uri şi tv-uri? Ei şi? România e mai multă şi mai puternică, iar căderea naţiunilor vine tocmai din tăcerea care le face mici în faţa unei minorităţi care halucinează turuind militant. Dreapta trebuie să deschidă gura pentru a rupe gura limbuţilor perverşi care dictează preţul noii înregimentări.    

Dreapta trebuie să spună că statul a plecat prea devreme din educaţie, din viaţa publică şi din ierarhia vieţii cotidiene, pentru a ajunge o prezenţă strict fiscală. Un commando birocratic. O maşină de biruri. Dreapta trebuie să proclame întîietatea prodcătorilor care au dreptul la respect şi nu doar la persecuţie, amenzi şi şantaj.

Satanismul economic al PSD şi eroismul hip al USB au o răspundere uriaşă. Însă lipsa de voce a dreptei e la fel de vinovată.

Nu e nici ruşinos şi nici tîrziu să ceri şcolii să dea ştiinţă de carte, nu programe şi metodologii de gestionat candy crush. Tinerii trebuie să ştie că neamurile germanice s-au aşezat la nordul Romei care era un imperiu şi nu capitala gelateriilor. Că ruşii sînt slavi, că doişpe nu poate fi folosit în limba română.

Decenţa şi onoarea trebuie să devină o dimensiune publică. Nu poţi fi frumoasă dacă eşti ţoapa care se afişază dimineaţa cu machiaj şi strasuri de seară. Bunacuviinţa trebuie readusă în locul din care a fost izgonită iar asta înseamnă o cultură care nu e totuna cu diverstimentul.

Satele de care nu vorbeşte nimeni pentru că nu mai sînt în România trebuie readuse, din şanţ, în mijlocul naţiunii.

Valorile creştine şi nu decorul de sobor sau crucile dese prin faţa bisericii trebuie strigate de pe toate tribunele şi din toate marile cărţi şi monumente ale Europei.

Altfel, îi vom clona sterp, din patru în patru ani, pe isteaţa Chavez şi pe mini-titanicul Tsipras. Şi pe urmaşii lor politici tot mai mici şi mai de nimic.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite