Iohannis, Ciolacu şi Ciucă ar trebui judecaţi pentru subminarea siguranţei naţionale!

Este clar acum riscul la adresa siguranţei naţionale rezultat din inacţiunea preşedintelui Iohannis, de proastele decizii luate de Ciolacu şi Ciucă în administrarea finanţelor şi deficitului bugetar.

Nici măcar nu pot spune că n-au ştiut.  Specialiştii ministerului Finanţelor Publice i-au avertizat de 6 ori că România se îndreaptă spre prăpastia deficitului bugetar care face din România o ţară falimentară.

Încă din 31 octombrie 2024, un document secret preluat de poşta SRI şi semnat de  ministrul de Finanțe Marcel Boloș, secretarii de stat Alin Andrieș și Dana Pescaru, precum și de șefa ANAF, Nicoleta Mioara Cârciumaru, avertizau conducerea statului, preşedintele Klaus Iohannis, premierul Marcel Ciolacu şi şeful Senatului, Nicolae Ciucă, asupra stării dezastruoase în care se află bugetul ţării:

„În lipsa unor măsuri bugetare adoptate de urgență, care să conducă la limitarea și diminuarea cheltuielilor bugetare pe perioada rămasă până la finalul anului, există riscuri majore ca ținta asumată de deficit să fie depășită, cu consecința creșterii costului finanțării deficitului bugetar.”

Adică România nu se mai putea împrumuta, agenţiile de rating ne puneau ştampila „junk”, intrăm în incapacitate de plată şi nu mai puteam plăti pensii şi salarii bugetare. Exact situaţia din 2010, când ne-a salvat FMI.

Ar fi urmat manifestaţii şi dezordine publică, în lipsa resurselor alimentare familiile ar fi trecut la vandalizarea magazinelor, ciocniri cu forţele de ordine, nu se ştie cu ce rezultate. Dacă nici asta nu înseamnă subminarea securităţii naţionale, nu ştiu ce altceva ar putea însemna.

Fondurile europene destinate României sunt încă în pericol, nu se ştie care va fi decizia ECOFIN din 8 iulie. Fără aceste fonduri bugetul actual ar fi grevat de un deficit de 13% din PIB in 2025, imposibil de gestionat de o ţară cu economia României.

Marcel Ciolacu a adoptat în decembrie 2024 OUG „trenuleţ”, fără prea mari efecte, dacă la 1 iunie suntem cu un deficit de 3,39% din PIB, 64,23  miliarde lei.

Toate datele dezastrului bugetar se aflau pe masa primelor trei oameni din stat, provenind de la specialiştii ministerului de Finanţe, şi ei n-au mişcat un deget.

Klaus Iohannis trebuie să convoace CSAT de câte ori ar fi fost necesar, şi să explice public ameninţările la siguranţa naţională. Marcel Ciolacu trebuia să apeleze la specialişti, nu să emită OUG-uri cu experienţa sa de covrigar. Nicolae Ciucă trebuia să aducă problemă în faţa parlamentului, pentru a se elabora legi care să salveze România de la faliment. Încă odată, nu suntem siguri că am scăpat de ce este mai rău, chiar şi cu venirea lui Ilie Bolojan la cârma guvernului. Pentru aceste neglijenţe grave, cei trei ar trebui judecaţi de Justiţia romană, aşa cum s-a întâmplat şi se întâmplă şi în alte ţări.

Legea responsabilităţii fiscal bugetare

Este vorba de Legea 69/16 aprilie 2010, republicată. Iată ce prevede legea la art 4:

(1) Guvernul României va defini și va derula politica fiscal-bugetară pe baza următoarelor principii:

1. Principiul transparenței în ceea ce privește stabilirea obiectivelor fiscal-bugetare și derularea politicii fiscale și bugetare

Cum a fost asigurat acest principiu, prin rapoarte secrete dirijate doar către 3 dintre şefii care conduceau România?

2.Principiul stabilității. Guvernul are obligația de a conduce politica fiscal-bugetară într-un mod care să asigure predictibilitatea acesteia pe termen mediu, în scopul menținerii stabilității macroeconomice.

Avem o aşa stabilitate că suntem aproape să intrăm în „junk”!

3.Principiul responsabilității fiscale. Guvernul are obligația de a conduce politica fiscal-bugetară în mod prudent și de a gestiona resursele și obligațiile bugetare, precum și riscurile fiscale de o manieră care să asigure sustenabilitatea poziției fiscale pe termen mediu și lung.

Probabil şefii statului şi guvernului României n-au citit niciodată legea Responsabilutatii Fiscale, altfel nu ne-ar fi adus în prăpastia bugetară în care ne aflăm.

4.Principiul echității. Guvernul va derula politica fiscal-bugetară luând în calcul impactul financiar potențial asupra generațiilor viitoare, precum și impactul asupra dezvoltării economice pe termen mediu și lung.

Generaţiile viitoare vor avea de plătit datoria şi dobânzile la datoria ţării, bani de care am beneficiat noi, nu ei.

Conform fostului ministru al Finanţelor, Tánczos Barna, România a ajuns la o datorie publică de 60% din PIB, deşi în legea Responsabilităţii fiscal bugetare sunt prevăzute măsuri în aceste cazuri extreme:

Dacă datoria publică depășește 50% din produsul intern brut, dar se situează sub 55% din produsul intern brut:

a) Guvernul prezintă public și aplică în cel mai scurt timp un program pentru reducerea ponderii datoriei publice în produsul intern brut;

b) programul prevăzut la lit. a) cuprinde, fără a se limita la acestea, și măsuri care determină înghețarea cheltuielilor totale privind salariile din sectorul public;

În loc de aplicarea acestor prevederi, am văzut creşteri de sporuri şi salarii nesimţite, în instituţii şi întreprinderi de stat. Motive suficiente pentru judecarea celor vinovaţi.

Evoluţia deficitului bugetar în România

2018- sub 3%.  2019-4,3%. 2020-9,2%. 2021- 7,1%. 2022-6,3%. 2023-6,6%. 2024-9,3%.

Dacă în 2020 deficitul a fost oarecum justificat de pandemia de COVID, cum se explică deficitul din 2024, altfel decât prin inconştienţa guvernanţilor, inconştienţă pentru care trebuie să plătească în justiţie?

România s-a aflat în toţi aceşti ani în procedura de deficit excesiv, la nivelul  UE. Un motiv în plus să fie grijulie cu deficitul bugetar, departe de pragul de 3% prevăzut de Tratatul de la Maastricht.

În concluzie

Încă nu este clar dacă guvernul Ilie Bolojan va reuşi să redreseze situaţia dezastruoasă a deficitului bugetar, dacă vom scăpa de plasarea în categoria „junk”, dacă ne vom mai putea împrumuta pentru plata pensiilor şi salariilor. Încetarea plăţilor de pensii şi salarii bugetare va duce la grave dezordini sociale, o ameninţare evidentă la siguranţa naţională.

Cu atât mai mult este necesară implicarea justiţiei, a parchetelor, în tragerea la răspundere a persoanelor care ne-au adus în acesta situaţie.  Pentru ca în viitor să nu se mai repete aceste acte de încălcare a legislaţiei naţionale şi europene, cu grave consecinţe asupra siguranţei naţionale.