Invenţia secolului: carnea artificială, remix uman al Divinităţii

Carnea naturală înseamnă consum de resurse. Va putea omenirea să întoarcă acest proces?

Citesc astăzi o ştire care mi se pare demnă de prima pagină a oricărui ziar: primul hamburger artificial va fi consumat săptămâna aceasta la Londra. Pe lângă ineditul situaţiei, se pune o problemă majoră: cât de mult schimbă conceptul nostru despre religie, creaţie şi viaţă acest hamburger?

Vom porni de la două lucruri pe care le ştim din religie. Iisus a hrănit 5.000 de oameni cu ajutorul a cinci pâini şi doi peşti. Le-a înmulţit, în momentul când mulţimile îl urmau, iar în jurul lui era pustiu şi se făcuse târziu. Asta scrie în Biblie. De asemenea, în Evanghelia după Matei şi în cea după Marcu se vorbeşte de hrănirea a 4.000 de oameni cu ajutorul a şapte pâini şi puţini peştişori. Fără să fiu un om religios, să acceptăm că aceste lucruri s-au putut întâmpla. Măcar la nivel conceptual.

Mark Post, un cercetător la Universitatea din Maastricht, Olanda, a reuşit să creeze un hamburger (unul singur) cu ajutorul unor celule stem colectate de la vaci, pe care apoi le-a folosit pentru a crea ţesut, transformat în carne. 3.000 de bucăţi de ţesut au fost lipite şi au fost transformate într-un burger. Probabil nu va avea gust bun, va avea o culoare ... gri şi nu va fi de nivelul zemoaselor preparate din fast food-urile tradiţionale.

Dar lucrul acesta mie mi se pare extraordinar de important. Mai important ca niciodată, omenirea ar fi putut găsi o metodă prin care să facă foametea să dispară, creând totul din laborator, fără a ucide animale, fără a consuma resurse, fără ajutoare din partea altor state. Dacă această tehnologie se va dezvolta, iar următorii ani îi vor permite acest lucru, şi va fi open source (disponibilă tuturor pentru a fi folosită), atunci am putea avea de-a face cu o revoluţie. O revoluţie a alimentaţiei. O victorie a omului în faţa naturii. O briză de divinitate pentru oamenii simpli. Nu ar fi o victorie a ştiinţei în faţa religiei, ci o îmbinare reală a acestora.

Poţi să te opui unui asemenea proces? Nu ştiu cine s-ar putea opune realizării unor astfel de preparate. De ce să o faci? Omul a descoperit cum să creeze viaţă din nimic. Pentru că mâncarea înseamnă viaţă, iar ceeace se dezvoltă acum în laborator este carne. Artificială, dar carne. O viaţă care nu a avut nevoie de o procreare a animalelor, nu a avut nevoie de răbdare şi mult furaj. Nu. Mark Post s-a pus în faţa eprubetelor şi a creat viaţă.

Momentan este prea devreme, aşa că ne putem imagina unde se poate duce această tehnologie. Dar trebuie să privim partea pozitivă: avem o soluţie în mâinile noastre, o soluţie pentru a consuma mai puţine resurse. Sunt convins că în timp se vor găsi şi arome pentru astfel de cărnuri sau culoare. Nu asta e problema.

Aşezaţi-vă un pic şi gândiţi-vă: un om cu o eprubetă s-a aşezat pe un scaun, iar după câteva luni a scos un mic Golem pe care să-l bage între două felii de pâine. A creat un hamburger. A creat mâncare. A creat viaţă. Aşa cum în Biblie, Iisus a înmulţit pâinea din nimic, aşa omul a crescut carne fără să aibă nevoie de două animale.

Aştept ca procesul să fie mai rapid, dar dacă inventăm mâncarea creată astfel, putem să spunem că e invenţia secolului. Ştiinţa şi tehnologia scot nişte chestii fascinante: carne artificială, maşini care merg pe bază de hidrogen şi la finalul procesului iese doar apă, tehnologie care ne îmbunătăţeşte viaţa.

Acesta este secolul XXI şi este mult mai bun datorită ştiinţei.

La final rămâne întrebarea colegului meu Răzvan Băltăreţu: cu de toate?