Interviu Nikoloz Samkharadze: Ne temem că după Ucraina, Rusia ar putea ataca Georgia

Nikoloz Samkharadze, președintele Comisiei de Relații Externe din Parlamentul Georgiei atrage atenția asupra dinamicii de securitate în regiunea extinsă a Mării Negre, un spațiu marcat atât de conflicte înghețate cât și de războiul ruso-ucrainean.

Cu permisiunea dvs, aș dori să discutăm despre procesul de aderare a Georgiei la Uniunea Europeană. După cum știm, Georgia alături de Republica Moldova și Ucraina au realizat celebru trio de asociere pentru integrarea în Uniunea Europeană. Ne puteți spune care este stadiul actual al Georgiei?

În ceea ce privește procesul integrării europene, Georgiei i s-a acordat statutul de țară candidată la UE în decembrie 2023, cu condiția finalizării pe parcursul anului 2024 a etapelor relevante sau a celor nouă pași, așa cum se prevede în recomandarea emisă de Comisia Europeană. Odată îndeplinite aceste condiții, Georgia va putea trece la următoarea etapă și anume deschiderea negocierilor de aderare. În momentul de față, lucrăm intens la implementarea cerințelor venite de la Bruxelles și sperăm că, până la finalul anului, Consiliul European va decide deschiderea negocierilor de aderare.

Puteți estima un termen pentru obținerea de către Georgia a calității de membru al UE?

Realistic vorbind, ar dura aproximativ 5-6 ani ca Georgia să implementeze toate reformele necesare integrării, să își armonizeze complet legislația și să îndeplinească toate standardele și criteriile privind obținerea calității de membru al UE. Un termen realist pe care noi îl estimăm ca dată de accedare la UE este anul 2030. Desigur, pentru ca aderarea să se realizeze, este necesar ca în regiunea noastră să existe pace și stabilitate.

Desigur, dosarul privind integrarea europeană este de actualitate, însă, în același timp, la fel de important este și dosarul privind aderarea Georgiei la NATO.  Care este evoluția acestuia?

După cum știți, la Summit-ul NATO din 2008 care a avut loc aici la București, NATO a decis ca Georgia să poată deveni membru ale alianței. Din păcate, deși în toți acești 15 ani, nu a avut loc extinderea NATO către Est, Georgia a reușit să ajungă cât mai aproape de NATO prin intermediul instrumentelor de cooperare existente, devenind unul dintre partenerii cu oportunități sporite ai alianței. De asemenea, în afara NATO, putem afirma că, dintre statele non-membre, statul georgian este unul dintre cei mai apropiați parteneri operaționali ai NATO, participând la misiunile alianței cum au fost cele din Irak sau Afganistan. Cu toate acestea, suntem conștienți de faptul că extinderea alianței către Est este un proces ce presupune o decizie politică, lucru care nu va fi posibil atât timp cât nu se încheie conflictul din Ucraina. Desigur, aderarea la NATO rămâne o prioritate pentru Georgia și considerăm că suntem pregătiți pentru această etapă, însă acest lucru depinde de aliații NATO când vor decide că procesul de extindere poate avea loc.

Ați făcut referire la pace și stabilitate în regiune. Considerați că Federația Rusă ar putea accepta o Georgie care să fie stat membru al UE?

Cred că pentru Federația Rusă, calitatea de stat membru al NATO și UE este un lucru inacceptabil atât în ceea ce privește Georgia cât și Ucraina, deoarece Rusia nu dorește ca acest două țări să aibă o politică externă independentă. Prin urmare, nu contează că este vorba despre NATO sau UE, aderarea oricăreia dintre cele două state va fi văzută de Rusia drept o amenințare la propriile obiective. De aceea, credem că UE dar și NATO ar trebui să fie foarte active în vederea respingerii dreptului de veto al Rusiei privind extinderea NATO sau a UE.

Regiunea Mării Negre se caracterizează printr-o serie de conflicte înghețate. Cum considerați că se poate construi o arhitectură de securitate în acest context regional?

La momentul actual, cu toții suntem de acord că nu există și nu putem vorbi de securitate în zona Mării Negre. În situația ideală în care o arhitectură de securitate regională ar fi posibilă, aceasta ar trebui să aibă la bază principiile fundamentale ale dreptului internațional, și anume respectarea suvernanității și integrității teritoriale a fiecărei țări, referindu-ne aici la integritatea teritorială a Moldovei, a Georgiei, a Azerbaidjan, a Armeniei și a Ucrainei. Aceste conflicte nu ar mai exista în regiune dacă comunitatea internațională și chiar Federația Rusă ar fi de acord să respecte aceste principii. Cu toate acestea, știm cu toții că Rusia, din păcate, nu vede principiul integrității teritoriale a statelor drept unul dintre principiile fundamentale ale dreptului internațional și l-a încălcat în permanență în ultimii 30 de ani.

Puteți explica această politică externă agresivă pe care o duce Federația Rusă în secolul 21?

Preocuparea Rusiei de a își extinde zona de influență asupra teritoriilor și regiunilor din vecinătate a fost dintotdeauna parte a politicii și comportamentului Rusiei, fie că vorbim de Imperiul Rus, Uniunea Sovietică sau Federația Rusă. Nimic nu s-a schimbat de atunci. Cei din Occident care credeau la începutul anilor '90 că, odată cu disoluția Uniunii Sovietice  noul stat al Federației Ruse va deveni un stat european care nu va urmări extinderea influenței, s-au dovedit a fi foarte naivi. Generații de politicieni georgieni au avertizat statele occidentale cu privire la iminența agresivității Rusiei, însă, din păcate nu am fost ascultați la acel moment, iar acum s-a dovedit că am avut dreptate. Rusia a atacat Georgia, acum atacă Ucraina și cine știe ce țară ar putea urma.

Sunt voci în spațiul occidental care militează pentru încheierea conflictului din Ucraina, indiferent de condiții. Considerați că cedarea teritoriilor ucrainene care au fost ocupate de armata rusă ar fi o greșeală?

Este foarte greu de răspuns și mai ales de luat o asemenea decizie când oameni nevinovați, copii și femei mor zi de zi, iar orașele sunt distruse. Pe de altă parte, dacă analizați situația, cedarea propriilor teritorii nu îți garantează siguranța că în anul următor nu se va întâmpla la fel. Desigur că și noi milităm pentru pace, dar suntem de părere că aceasta trebuie să fie o pace corectă și durabilă, un tip de pace la care ar trebui să aspire fiecare membru puternic și influent al comunității internaționale, așa cum sunt UE și  Statele Unite ale Americii.

Considerați astfel că Rusia nu este un partener de încredere și va încerca să își extindă influența militară?

Trebuie să înțelegem de la bun început că principala problemă derivă din faptul că interesele Rusiei nu coincid cu cele ale Uniunii Europene pentru că știm cu toții că Moscova își dorește restaurarea influenței sale asupra întregului fost spațiu sovietic. Problema este că Rusia dorește acest lucru fără să țină cont de voința populației din aceste țări.

Prin urmare, atâta timp cât Rusia continuă cu această politică, va fi foarte greu pentru UE să se acomodeze cu realitatea geopolitică dacă nu va trata cu seriozitate procesul extinderii sale. Din fericire, sperăm că UE nu va ceda unui joc al împărțirii sferelor de influență, ceea ce înseamnă că în viitorul apropiat interesele Occidentului și ale Rusiei vor continua să nu coincidă.

Credeți că în viitorul apropiat Georgia ar putea fi amenințată de un posibil conflict militar cu Federația Rusă?

Este o întrebare foarte bună. Într-adevăr, suntem foarte îngijorați de evoluția conflictului în Ucraina. Dacă Rusia reușeste să câștige războiul, ne temem că Georgia va fi următoarea țintă în contextul strategiei sale de restaurare a sferei de influență în întregul spațiu fost sovietic. Vorbim de un spațiu în cadrul căruia Georgia joacă un rol important dat de poziția sa strategică centrală în Caucaz, făcând joncțiunea dintre Caucazul de Sud și Caucazul de Nord. De asemenea, Georgia este foarte importantă și pentru că este o poartă de legătura cu țările din Asia Centrală, țări fără ieșire la mare – cu excepția Rusiei -  a căror singură legătură cu Europa este prin intermediul Georgiei. De aceea, luând în considerare toate aceste atuuri strategice ale Georgiei, ne temem că Rusia, dacă ar câștiga războiul cu Ucraina, se va îndrepta către noi.

Nu cred totuși că în viitorul apropiat, Rusia va ocupa alte state din Europa de Est, dar va încerca să le înglobeze într-o formă de uniune statală pe un model asemănător cu cel care a fost cândva Uniunea Sovietică. Va încerca acest lucru printr-o serie de aspecte ce presupun agresiune militară, susținerea unor regimuri clienterare etc.

Care este poziția Georgiei privind soluționarea conflictului din Abhazia și Osetia?

Poziția Georgiei este clară. Căutăm o soluție pașnică și nu una militară. Din păcate, Rusia nu are niciun interes de a rezolva acest conflict pentru că îl instrumentează ca o formă de control asupra Georgiei și implicit ca o formă de control în a stopa accederea Georgiei la NATO. Asta mă face să fiu pesimist cu privire la soluționarea acestui conflict în viitorul apropiat.

Ultima mea întrebare vizează un mesaj pe care vă invit să îl transmiteți publicului din România. Venind din Georgia, țară din fostul spațiu sovietic, aflată în vecinătatea Federației Ruse,  v-aș ruga să ne spuneți ce înseamnă să fii vecin cu Rusia?

În primul rând, aș începe prin a spune că, a trăi în vecinătatea Rusiei este o provocare constantă întrucât acestă țară nu respectă principiile suveranității și integrității teritoriale, nici alegerile locuitorilor din țările vecine, și nu tolerează ca țările vecine, referindu-ne în acest caz la Georgia, să își dezvolte și conducă propria politică externă. Drept urmare, este cu adevărat o provocare să trăiești alături de un vecin căruia nu îi pasă de ceea ce gandești sau dorești ci urmărește doar să te comporți așa cum îți impune. Din păcate, acest comportament de tip bullying pe care Rusia l-a adoptat cu țările vecine mai mici și încercările repetate de a le submina stabilitatea, pacea și de a le destabiliza, le pune în fața unei provocări permanente, așa cum este și cazul Georgiei din ultimii 30 de ani.