Internaționalizarea conflictului din Ucraina

0
0
Publicat:

Oricine va fi fost autorul sabotajului conductelor Nord Stream, acesta este semnalul cel mai grav de la începutul așa zisei „operațiuni militare speciale” din Ucraina, de fapt agresiune militară în toată regula culminând cu ceea ce veți auzi foarte rapid, adică discursul lui Putin anunțând anexarea celor patru teritorii ucrainene în urma referendumurilor ținute sub amenințarea armelor.

Război în Ucraina FOTO Shutterstock
Război în Ucraina FOTO Shutterstock

Se anunță că a fost demarată faza extrem de primejdioasă a internaționalizării conflictului deoarece, din acest moment, din moment ce exploziile au avut loc în apele teritoriale ale unui stat membru UE și NATO precum și în apele internaționale vizând un obiectiv de importanță strategică care afectează interesele mai multor țări UE și NATO, în cazul în care rușii vor fi desemnați în mod oficial drept autori, atunci este vorba despre un casus belli clar și de netăgăduit. De acum, în modul cel mai evident, nu mai discutăm despre Ucraina, ci vedem foarte clar că mizele reale sunt structurile care fac parte din ceea ce numim „arhitectura europeană” și capacitatea sa de supraviețuire în caz de conflict. În acest sens, cum ar putea fi oare interpretat faptul că actele de sabotaj împotriva Nord Stream au fost făcute pe 27 septembrie, adică exact în ziua în care polonezii, danezii și norvegienii inaugurau conducta „Baltic Pipe” care aduce gazul norvegian direct către Polonia și mai departe înspre Europa, deschizând deci un canal suplimentar de aprovizionare vital pentru această iarnă în condițiile în care rușii au întrerupt livrările către multe țări europene?

Desigur, este clar că trebuie să așteptăm rezultatele anchetelor în curs și nu ziariștii trebuie să fie cei care se antepronunță pe baza unor informații care s-ar putea să fie (în totalitate sau cel puțin parțial) parte a unui război informațional care este acum la paroxism, el însuși parte a unei viziuni mai complexe a conducerii acțiunilor militare ofensive într-un conflict de mare intensitate. Până atunci însă, trebuie să constatăm că amenințarea reprezentată de atacul asupra infrastructurilor fizice cu caracter critic și de importanță strategică națională și continentală, a devenit deja realitate. Asta ar trebui să genereze o serie de răspunsuri specifice care, cel puțin în principiu, țin de tehnicile bunei guvernări. Ar trebui, poate, să vedem ce efect au avut discuțiile europene de până acum pe acest subiect, rezumate, nu cu mult timp în urmă, într-unul dintre cele mai interesante documente în domeniu, realizat de Comisia Europeană în atenția tuturor instituțiilor europene și care vorbea despre tehnologiile critice pentru securitate și apărare, discutat în multe țări în comisiile parlamentare de resort și prezentat responsabililor politii și opiniilor publice tocmai pentru a ridica nivelul informației și pregătirii pentru situații de criză. Implicațiile sunt enorme deoarece atacurile asupra infrastructurilor critice pot să provoace daune comparabile cu cele ale unei acțiuni militare și poate chiar mai importante deoarece induc panică și creează haos, favorizând nemulțumiri sociale care să se amplifice violențe. Trebuie doar găsite punctele de conexiune și astfel o rețea enormă ca aceasta, (transport gaze naturale și electricitate) să fie paralizată:

Blog jpg

Acestea fiind centrele cele mai importante pentru stocarea datelor și asigurarea conexiunilor:

Blog1 png

Aveți aici o sinteză prezentând „geografia vulnerabilităților europene” în domeniul infrastructurilor critice. La fel de interesant este și documentul realizat vara trecută de unitatea de studii a Parlamentului European în care se invoca posibilitatea ca acest tip de infrastructuri critice să fie folosite de puteri ostile care doresc să interfereze în treburile Europei. Sigur că asta se întâmplă deja și arată că actualul conflict din Ucraina nu mai este, în funcție de deciziile luate în perioada imediat următoare, decât un umil preludiu la ce ar însemna scenariul real de confruntare masivă care să includă atacuri continue asupra infrastructurilor critice, fie prin acțiuni de sabotaj, fie prin lovituri directe în pregătirea sau desfășurarea unei ofensive militare.

Incident în Marea Nordului

Întrebarea logică privește stadiul de pregătire al fiecărei țări, al serviciilor de urgență și al structurilor de rezervă pentru asigurarea funcționării serviciilor esențiale pentru populația civilă căreia să-i fie puse la dispoziție informațiile de bază privind acest tip de servicii de urgență în caz de criză majoră precum și locația punctelor de aprovizionare, etc. Nu e vorba acum despre teoriile multiplu discutate la diversele reuniuni finalizate cu mese festive în cadru organizat de care se ocupă popotele speciale.

Blog2 jpg

Evenimentul de acum din Marea Nordului arată că asemenea tip de incidente majore de securitate pot avea loc oriunde în Europa, oricând, cu perspectiva de a vedea că sunt lovite obiective dintre cele mai diverse și, de obicei, mai puțin sau deloc păzite deoarece a dispărut uneori reflexul primejdiei directe și, spre exemplu, nimeni nu-și închipuie că o simplă stație de transformare poate fi aruncată în aer cu doar două sau trei grenade sau cât de ușor poate fi sabotată o locație de filtrare a apei potabile sau un centru de stocarea datelor... „Reflexe ale Războiului Rece”? Posibil, dar numai până când se constată că s-a încălzit în timp de nimeni nu dorea să bage de seamă.

De-abia din acest moment „operațiunea militară specială” se poate transforma în confruntare militară Est/Vest. De acum, totul depinde de rezultatele comisiilor de anchetă: vor spune oare că a fost vorba despre o acțiune de sabotaj a rușilor, deci despre un act de agresiune directă împotriva intereselor NATO?UE? Oricum, pentru a termina cu o știre din domeniul monden, trebuie să amintesc de foarte interesanta propunere făcută de fostul președinte Donald Trump care după ce a spus că actualul conflict din Ucraina este o catastrofă care n-ar fi trebuit să se întâmple, anunță că este timpul pentru o negociere „de care ambele părți au nevoie și pe care ambele părți o doresc. Viitorul lumii este în discuție. Voi conduce oare grupul de negocieri?”. Într-adevăr, exact de asta ar fi nevoie ca tabloul să fie complet, ar zice Putin zâmbind.

Poate că lumea, totuși, nu a ajuns în acel punct fără întoarcere.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite