Însemnări într-un almanah imaginar

O anecdotă descrisă în The Oxford Book of Literary Anecdotes redă replica de o adorabilă francheţe a poetului, dramaturgului şi criticului literar englez John Dryden (1631 – 1700), la un reproş al soţiei neglijate.

 „Dumnezeule, dle Dryden, cum poţi sta cufundat tot timpul în cărţile alea mucegăite? Aş vrea să fiu carte ca să mă bucur mai mult de compania ta”, îi mărturisi ea. „Te rog, draga mea, răspunse Dryden, dacă într-adevăr te transformi în carte, atunci măcar să fie un almanah, ca să te pot schimba în fiecare an!”

Mutatis mutandis cuvintele ar putea aminti de natura labilă a limbii române contemporane care cunoaşte noi anomalii nu anual, ci de la o săptămână la alta. Ele aparţin cu precădere tocmai celor care o slujesc prin vocaţie – jurnaliştii. Reţelele sociale şi numeroase site-uri înregistrează, de asemenea, acest fenomen, începând cu folosirea exasperantă a prepoziţiei pe (analizată într-un articol anterior) şi continuând cu siluirea semanticii sub influenţa englezei, precum şi cu recursul la redundanţe ridicole.

Inepuizabila sursă de calcuri formate dupa engleză a produs, recent, verbul a adresa şi substantivul adresare, străine de sensul cunoscut în română. „Să adresăm cauzele care ne-au adus în acest punct” este un îndemn formulat în Facebook, iar un site specializat în organizarea conferinţelor online întreabă: „Adresezi problema corectă?” Potrivit unui site de pedagogie (sic!) „recuperarea procesului de învăţare presupune paşi şi intervenţii pentru  a adresa pierderile din  procesul de învăţare”. Un alt site tratează „extinderea rolurilor colective sau ale grupurilor în adresarea aspectelor care afectează vieţile acestora.” În astfel de situaţii verbele corecte sunt a aborda, respectiv a acorda atenţie. Un calc deja clasic este patetic. Potrivit DEX (2016), adjectivul patetic înseamnă plin de patos, care emoţionează, impresionează, înduioşează; plin de emfază, de afectare. Copiat însă după englezescul pathetic, el apare în exemple precum: „Sunteţi patetici, bă ciorbarilor!” (Facebook); „Eşti patetică!" a comentat Tara Moore pe contul său de Twitter” (tabloid); „«Eram un beţiv patetic, plictisit şi nefericit»”, a recunoscut vedeta care l-a interpretat pe Harry Potter (publicaţie economică); „Lătrăii care vorbesc sunt patetici” (publicaţie de sport). Traducerea corectă a adjectivului pathetic este penibil, jalnic, lamentabil.

Un alt clasic este adjectivul adictiv, folosit în situaţii precum: „tipare adictive”, „comportament adictiv”, „iubire adictivă”. O publicaţie menţionează „unul dintre cele mai frumoase şi adictive documente ale timpului său”, iar un site medical întreabă: „De ce alcoolul este atât de adictiv?” Un site specializat în prezentarea programelor de calculator descrie jocul Volkan, „care oferă o experienţă de joc intensă şi adictivă într-o realitate virtuală originală.” Termenul se referă la un subiect care creează dependenţă şi figurează în Dicţionarul de cuvinte recente (ed. a III-a, 2013).

Un adjectiv cu sens forţat care a evacuat semnificaţia din română este versatil. Deoarece împrumută incorect accepţiunea lui versatile (flexibil, adaptabil, multifuncţional), el este folosit în următoarele situaţii: „obiect vestimentar versatil”, „maşină de tuns iarba versatilă”, „aparat de tuns versatil”. Un site face publicitate „dulapului metalic”, descris drept „cel mai versatil obiect de mobilier”. Dintr-o reclamă aflăm că o anumită tigaie este „versatilă, potrivită pentru utilizarea în cuptor cu înveliş rezistent anti-zgârieturi şi anti-aderent”. Un site comercial informează: „Versatile şi extrem de feminine, sandalele sunt printre piesele de rezistenţă din garderoba oricărei femei”, iar un altul oferă un „costum de baie întreg versatil”. În limba română versatil înseamnă nehotărât, nestatornic, schimbător, instabil; care îşi schimbă cu uşurinţă părerile.

Adjectivul graphic este, uneori, preluat ca atare dar cu sens eronat în română. O jurnalistă scrie în Facebook: „poate că n-ar fi o idee rea ca mai mulţi domni din politică să exprime lucrurile atât de grafic[...]”, iar din recenzia unui roman aflăm că „a doua jumătate a cărţii abundă de descrieri mult prea grafice.” Un videoclip aflat pe pagina de Facebook a unei publicaţii conţine avertismentul: „Atenţie! Acest clip conţine scene grafice.” Pe un forum despre universul auto un titlu anunţă: „Accident şocant - Conţinut grafic extrem”. În aceste contexte traducerea corectă a lui graphic este explicit.

Merită menţionate şi redundanţele deranjante, deseori efect al absenţei cunoştinţelor etimologice fundamentale. Martoră a unui eveniment insolit, o femeie le declară reporterilor: „acest lucru emoţionant prevesteşte, probabil, viitorul”. Un reporter comentează situaţia unei politiciene, subliniind că „numirea ei poate fi o potenţială vulnerabilitate”. Exemplul aminteşte de formula „dacă puteţi şi aveţi posibilitatea”, folosită ritualic de unii cerşetori. „[...]mă străduiesc să mă conformez măcar formal”, mărturiseşte o tânără în contextul descrierii locului său de muncă ce presupune un protocol rigid. Ar renunţa, probabil, la această exprimare, dacă ar sesiza legătura etimologică dintre verbul a se conforma (<fr. conformer <lat. conformare – a da o formă, a forma) şi adverbul formal – făcut de formă. În cadrul unui interviu un politician asigură: „vom îmbunătăţi cu amendamente”, demonstrând că nu ştie sensul primar al substantivului amendament – îmbunătăţire, modificare adusă unui proiect de act normativ sau de tratat. Urmărind traseul etimologic al verbului a amenda se observă că a intrat în română via franceză de de la emendare din latină, însemnând a corecta, a îmbunătăţi.

Deşi frecvent demontat, pleonasmul  „a-şi aduce aportul” continuă să fie utilizat în diverse situaţii, un exemplu recent fiind „contribuţia domnitorilor care şi-au adus aportul la făurirea operei arhitecturale”. Este utilă verificarea etimologiei substantivului aport, provenind din franţuzescul apport. Verbul apporter înseamnă a aduce.

Într-un dialog transmis la TV editorul-şef al unui departament de ştiri descrie desfăşurarea unei zile de lucru, menţionând că, la aflarea unei „breaking news”, el trimite o „depeşă rapidă” către alt departament. Substantivul depeşă (<fr. dépêche) provine de la verbul dépêcher – a trimite rapid.

Însă cea mai notabilă formulă este „biografia vieţii”, înregistrată pe un blog despre viaţa vedetelor („Biografia vieţii jurnalistului & scriitorului”), precum şi într-un articol publicat pe un site care oferă noutăţi din domeniile economic, juridic, politic şi cultural („Lectură ulterioară | Van Gogh: Biografia vieţii”).

Note bibliografice

The Oxford Book of Literary Anecdotes, Oxford University Press, 1975, p. 49.