Înmulţirea manifestărilor violente în spaţiul public

Duminică, puţin înaintea prânzului, pe fluxul de informaţii pe care îl primesc din proprie voinţă şi cu acordul meu necondiţionat pe telefonul mobil, am recepţionat o ştire referitoare la un incident al cărui protagonist a fost dl. Daniel Barbu.

Adică insul odinioară mare vorbete la Antena 3, recompensat mai apoi cu postul de ministru al Culturii pe vremea USL şi obligat, în fine, să demisioneze din cauza unor declaraţii nepotrivite făcute cu ocazia unei conferinţe ţinute în incinta Teatrului Naţional „Marin Sorescu”. Nu pot să nu observ, fie şi numai în treacăt, cât de departe suntem astăzi de vremurile în care un ministru îşi dădea demisia în România fiindcă îl lua gura pe dinainte.

Revenind la dl. Barbu şi la povestea domniei-sale, mărturisesc că aproape uitasem de ilustra lui persoană. Îmi aduceam vag aminte că a primit o dregătorie, nu îmi mai aminteam care anume. Incidentul de duminică dimineaţă mi-a reamintit că domnul cu pricina este preşedintele Autorităţii Electorale Permanente ca urmare a împărţelii de funcţii între oamenii PSD şi cei de la ALDE. Dl. Barbu a fost agresat de un cetăţean care l-a acuzat că ar fi „sluga lui Dragnea”.

Să precizăm că dl. Barbu nu este primul demnitar român care trebuie să suporte pe piele proprie nemulţumirea populară. De astfel de „interpelări”, deloc în specificul vieţii politice normale, au mai avut parte în vremea din urmă ministrul de Interne, d-na Carmen Dan, preşedintele Curţii Constituţionale, dl, Valer Dorneanu, prefectul Capitalei, d-na Speranţa Cliseru. Paginile de pe reţelele sociale ale multor persoane cu funcţii guvernamentale sunt zilnic umplute cu manifestări ale nemulţumirii populare, formulate într-un limbaj nu tocmai academic.

Tocmai de aceea, prin mintea unora dintre parlamentarii majorităţii a trecut ideea de a se pune sub supraveghere fie Facebook­, fie chiar internetul, în integralitatea lui. Desigur, nimeni şi nimic nu pot scuza excesul de violenţă din spaţiul public, însă o astfel de decizie ar fi dovada clară că România e pe cale să o rupă definitiv cu democraţia şi dreptul la liberă exprimare.

În loc să se gândească la măsuri coercitive, cei cu funcţii mai mult sau mai puţin înalte în România zilelor noastre, ar trebui să se întrebe care sunt motivele escaladării tensiunilor şi violenţei în spaţiul public. Escaladare care a început să dobândească forme din ce în ce mai pronunţate începând din ianuarie 2017, încoace. Adică de când puterea a fost preluată de coaliţia PSD-ALDE. Recentele înregistrări în care unul dintre cei mai proeminenţi lideri ai PSD, dl. Adrian Ţutuianu, face observaţii deloc elegante referitoare la unii dintre colegii de partid ai domniei-sale dovedesc cât de mare este tensiunea şi în interiorul clasei politice. În rândul celor care au în mâini pâinea şi cuţitul guvernării. Se vede cu ochiul liber că ne-am întors, în ceea ce priveşte mentalitatea şi conduita publică la nivelul la care eram la începutul anilor 90. Atunci când Ion Iliescu îi gratula pe cei care manifestau paşnic în Piaţa Universităţii cu numele de golani şi îi striga unui jurnalist „măi, animalule!”.

Politicienii se amăgesc atunci când cred că pot rezolva problema fie introducând controlul asupra reţelelor sociale, fie restricţionând drastic dreptul la protest, ameninţând cu recursul la tunurile cu apă, dacă nu cumva chiar la mitralieră. Tensiunea în rândul populaţiei creşte.

Să vedem ce se va întâmpla atunci când va veni ora decontului. Deficitul de democraţie şi de cultură politică se plăteşte!

Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro