Încredere şi antreprenoriat

Lipsa de transparenţă dăunează, dar nu mai mult decât lipsa de atenţie şi diligenţă. Polemicile se vor stârni permanent.

Prin intermediul unui prieten, antreprenor la început de drum, am aflat de desfăşurarea recentă a unui eveniment menit să sprijine start-up-urile în anevoioasa lor urcare pe panta abruptă a afirmării. Nu voi da numele evenimentului pentru că, nefiind direct implicat de niciuna dintre părţile baricadei (organizator sau participant), probabil că adevărul legat de această experienţă este undeva la mijloc, iar greşelile, deşi inerente, sunt de ambele părţi, însă menţionez că este vorba despre un eveniment de pitching de proiecte, cu selecţie prealabilă şi premii la final. Cert este că au apărut diferite nemulţumiri ulterior încheierii evenimentului, nemulţumiri legate de jurizarea efectuată în cadrul concursului, de modul cum au fost acordate premiile şi de "natura" acestora, dar mai ales legat de aparenta lipsă de transparenţă în desfăşurarea activităţii.

Câteva tips'n'tricks din (momentan) limitata mea experienţă de organizator de evenimente / jurist / individ din ce în ce mai interesat de start-up-uri:

1. Antreprenoriatul a fost şi va fi întotdeauna considerat cheia ieşirii din criză a unei economii. Tensiunile generează idei, dar ideile trebuie să aibă un sol ferm pe care să poată creşte şi un mediu propice dezvoltării. Acest mediu este construit cel mai bine de către cei care au deja idei care au fost puse în practică şi au avut succes. Şi, ca orice relaţie, cea dintre micul antreprenor cu vise de mărire şi experimentatul antreprenor care îi întinde o mână de ajutor se bazează pe încredere. Dacă vrem o economie sustenabilă, cei mici trebuie să poată avea încredere în cei mari. Altfel, vor căuta încrederea în altă parte. Un context unde lăcomia sau indiferenţa specifică celor mari şi autohtoni nu-şi are locul.

2. Dacă eşti mic, nu înseamnă că te poţi prevala de lipsa de experienţă pentru a justifica lipsa de diligenţă. E foarte important să citeşti un regulament cu atenţie, să te uiţi la modul de redactare, să vezi cum se face promovarea respectivului eveniment - toate sunt indicii despre nivelul de profesionalism al organizatorului.

3. Dacă totuşi nu ai fost atent şi diligent, se aplică regula "hoţul neprins e negustor cinstit". Nu există prea multe pârghii (în afară de, cel mult, o publicitate negativă pentru evenimentul sau organizatorul respectiv) de care să te foloseşti ca să dovedeşti că rezultatul este viciat odată ce ai acceptat nişte condiţii de participare care ţi-au fost puse la dispoziţie spre consultare în mod public.

4. Întotdeauna vor există nemulţumiri la sfârşitul oricărui eveniment. E în codul nescris al organizatorului de evenimente să colecteze feedback, să-şi asume greşelile care îi sunt imputate şi să aibă o atitudine demnă şi împăciuitoare cu fiecare participant, de la câştigătorii unui potenţial concurs până la adepţii teoriei conspiraţiei. La fel, este în codul nescris al fiecărui participant la un eveniment să ia totul ca pe o experienţă benefică, pentru că indiscutabil orice întâmplare are şi părţi bune, chiar dacă nu sunt palpabile sau inerente. Asta este una dintre cheile progresului ca individ şi, mai ales în acest context, ca viitor antreprenor de succes.