Închiriază-ţi o cameră în „Hotel Universal”. Cu vedere spre destin

Dragă cititorule, îţi recomand să locuieşti cîteva zile, misterioase, neliniştitoare, în „Hotelul Universal” al Simonei Sora, carte apărută la editura Polirom în 2012.

Primul roman al Simonei Sora îţi deschide uşa - şi măruntaiele - unui cămin studenţesc din Bucureşti, care trăieşte intens, diurn şi nocturn, în lumea de azi şi în lumile de ieri, graţie amintirilor de familie şi confesiunilor uneia din chiriaşe, tulburătoarea Maia.

La citire, romanul Simonei Sora e un performance literar. Sentimentul straniu că avansezi tiptil, şi trebuie să o faci, pe o spirală a poveştilor, povestite inegal, parţial, de la nivele diferite, ca să înfăşori – sau să desfeşi – un miez, constant invizibil şi constant consistent. "Hotel Universal" al Simonei Sora e împînzit de nervuri de informaţie care străbat spiralat poveşti neterminate de iubire şi de prietenie, poveşti de fraternitate cu rădăcini în alte vremuri şi alte naţii, poveşti de autocreaţie prin capilarizarea destinului personal cu misterele generaţiilor anterioare.

Personajele Simonei Sora au o nelinişte constitutivă, cea  de găsit în orice roman bun, care, indiferent cu ce detalii  operează, ştie să  te facă să simţi că oamenii sunt oameni –personaje – literare pentru că sunt veşnic în căutare de destin.

Simona Sora resemantizează narativ cuvinte vechi, limba română îşi regăseşte sub pana ei geniul  de creuzet  lingvistic între Orient şi Occident, filon ce părea secătuit sau doar pe nedrept neexplorat, din lipsa acelei puteri de invenţie care înseamnă deopotrivă creaţie de lumi dinspre limbă şi creaţie de limbă dinspre lumi.

"Hotel Universal" al Simonei Sora se (re)citeşte avid chiar şi atunci când nici o carte nu-ţi mai spune nimic şi tare ai vrea să te convingă cineva că literatura mai are ceva de spus pe lumea asta.