Ianukovici chemat de urgenţă la Moscova, de către Putin

Armenia a renunţat de curând la traseul european, în urma unor întâlniri repetate avute la Moscova între preşedintele acestei ţări şi Vladimir Putin. Miza Europei pentru noua extindere este însă Ucraina, şi iată că Ianukovici a plecat pentru a treia oară în ultimele două săptămâni la Moscova.

Armenia a renunţat la Europa, fără a oferi explicaţii clare. Una din ele ar fi perspectiva mult prea îndelungată, pe lângă problemele pe care acest stat le avea şi care necesitau o rezolvare imediată.

În momentul de faţă bătălia între Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă se dă pentru Ucraina, iar aceasta se află teoretic la un pas de a semna Acordul de la Vilnius.

Belarasul, Rusia şi Ucraina poartă în mod simbolic titulatura de cele trei Rusii. Pierderea de către Federaţia Rusă a Ucrainei, din propria sferă de interese, ar reprezenta cea mai grea lovitură din ultimii 300 de ani de imperialism, şi ar marca definitiv căderea Imperiului Rus. Putin ar rămâne în percepţia publică ca cel care a reuşit cu brio să pună capac pretenţiilor globaliste ale Rusiei.

Dincolo de valoarea economică a Ucrainei, importantă pentru o Europă suprapopulată, dar neimportantă pentru o Rusie cu resurse immense, dar cu probleme demografice majore, semnificaţia geopolitică este una imensă- practic lumea occidentală mută zona de influenţă a Rusiei până la graniţa fizică a acesteia. Ori astfel de situaţii sunt de neacceptat în geopolitica marilor imperii.

Rusia nu stă însă cu mâna în sân. După ce a încercat în vară distrugerea alianţei de la Chişinău, şi după ce a încercat prin comunişti destabilizarea ţării în prag de semnare a acordului de la Vilnius, atenţia este concentrată acum asupra Ucrainei. Este a treia oară în ultimele două săptămâni, când preşedintele Ucrainei se deplasează la Moscova pentru întâlniri cu Vladimir Putin. Este mult prea mult pentru a crede în coincidenţe şi mai degrabă probabil că Rusia îşi joacă ultima carte.

Putin a spus clar: preferă să rupă Ucraina în două, între partea sa catolică, favorabilă Europei, şi cea ortodoxă, favorabilă Rusiei, decât să o vadă în Uniunea Europeană întreagă. Această ameninţare poate fi luată ca atare, deoarece nu ar fi prima oară când Rusia ar bloca un traseu occidental prin naşterea unor regiuni separatiste. A făcut acest lucru  aproape cu toate republicele ex-sovietice. Până şi în Ucraina, prin menţinerea bazei militare de la Sevastopol, Rusia deţine un pion extrem de important.

Nu gazele pot constitui miza acestei deplasări, deoarece mai degrabă Ucraina poate şantaja Rusia, decât aceasta pe Ucraina,  datorită faptului că banii europeni vin prin conductele care trec prin acest stat, bani imperios necesari pentru menţinerea statului rus.

Ce mijloace are Putin pentru a realiza o contraofensivă? Păi nu prea are mijloace paşnice, ci doar prin forţă, dar acest lucru este mai puţin credibil în condiţiile în care este foarte posibil ca NATO să intervină pentru o eventuală protecţie a statelor ce aspiră la civilizaţia europeană.

Ar mai exista posibilitatea unor asetimente personale ale liderului de la Kiev, sau promisiuni particulare către acesta, dar acest lucru este la fel de puţin probabil. Ucraina s-a dus mult prea spre Europa. Acum nu se mai pune problema dacă Europa vrea Ucraina, ci mai ales dacă Ucraina acceptă invitaţia Occidentului.

Însă semnarea Acordului de Asociere de la Vilnius nu înseamnă integrarea Europeană a Ucrainei. Turcia a semnat demult şi deja se vorbeşte că pentru aceasta nu mai este  o miză. La fel va fi şi în cazul Ucrainei, sau cel puţin eu aşa cred. Ucraina nu are o perspectivă europeană mai aproape de 20 de ani, şi asta dacă nu apar probleme. Ori perspectiva îndepărtată va crea nemulţumire, şi sunt şanse majore ca în această perioadă să vină la guvernare o alianţă favorabilă Rusiei şi care poate deturna procesele de democratizare.

De ce ne interesează pe noi acest lucru? Este important pentru un stat să mute eventualele pericole cât mai departe. De asemenea o Românie înconjurată de aliaţi europeni ar reprezenta un unicat în istoria modernă a statului român şi ar oferi o perspectivă de dezvoltare extrem de bună.

Faptul că NATO a decis consolidarea flancului estic prin aliniamentul dat de Polonia-România-Turcia, reprezintă însă o reflectare a neîncrederii lumii occidentale asupra Ucrainei.

O altă miză pentru România este Republica Moldova, acolo unde se află trei milioane de români. Acum integrarea europeană pare floare la ureche, însă doar cu o Ucraină cu aspiraţii asemănătoare. Dacă cumva vecinul din Est renunţă, atunci românii de dincolo de Prut vor constitui ţinta dezinteresului Europei şi doar Unirea cu România va mai constitui o alternativă reală. Tocmai de aceea cele două procese: Unirea şi Integrarea Europeană, nu trebuie despărţite, deoarece ele sunt pot fi complementare dar şi temporar paralele. Este foarte probabil ca la un moment dat, traseul european să fie mutat chiar de către Europa pe unul unionist, pentru a fixa cât mai bine graniţa de est, în condiţiile în care Ucraina va rămâne în afară. Republica Moldova, fără de Ucraina, nu va putea face faţă calităţii de stat de graniţă, tot aşa cum nici ţările Baltice nu pot face faţă, iar avioanele militare româneşti, poloneze sau americane survolează constant acest spaţiu aerian.

Revenind la titlu, este evident că Putin este  disperat şi sper că nu se repete situaţia din Georgia de acum câţiva ani, situaţie care s-ar fi putut întâmpla şi în cazul  Republicii Moldova dacă în vară nu s-ar fi tras din Europa importante semnale de alarmă.

Peste două săptămâni va avea loc summitul de la Vilnius, şi rămâne de văzut dacă Ucraina va fi la fel de hotărâtă, sau va alege să dea o grea lovitură Europei.