Huooo! Protestez

Peste 350 de tineri în Piaţa Sfântul Gheorghe din Timişoara, miercuri pe seară. O înscenare a Trupei Auleu, teatru independent, în cadrul Ediţiei a 25-a StudentFest. Piesa nu a fost o premieră, dar a fost pentru prima dată în stradă. Mai e o speranţă. Tinerii înţeleg ce se întâmplă, ştiu exact ce se petrece în România. Cultura protestului e pe mâini bune. Teatru politic - e ca şi cum pui seminţe pentru mâine.

Recuzită minimalistă. Două reflectoare, un gard metalic din cele pe care le pun jandarmii la proteste pentru a delimita locul pe unde nu se trece, un scăunel din lemn rabatabil şi un cărucior de cumpărături din cele pe care persoanele în vârstă le trag după ele la piaţă. De o parte a gardului e ea, o doamnă în vârstă, profesoară de limba şi literatura română/Christine Cizmaş, de cealaltă parte a gardului e el – jandarmul/Marian Pîrvulescu. E dis de dimineaţă în piesă, iar doamna/pensionara vine de pe la 7 pentru a fi sigură că prinde loc la proteste. Două generaţii, două mentalităţi diferite. El, tânărul, doar îşi face datoria, e cumva ecranat, lipsit de empatie, surd la ce se întâmplă. Un tablou perfect al funcţionarului care se dizolvă în Sistem, care acţionează la comandă, fără să pună întrebări, fără să aibă dileme, aşteptări, fără să ştie că el e/poate fi de fapt fiecare rotiţă care poate schimba ceva.

Recunoşti în discursul jandarmului o întreagă generaţie care şi-a pierdut reperele, o generaţie care e victima unui sistem care a subfinanţat Educaţia, oferind doar precaritate educaţională. Un jandarm prezentat în tuşe groase, exagerate, iar contrastul iese şi mai tare în evidenţă. Ruptura socială. Ridiculizare dincolo de care sunt de fapt armăturile sociale fragile, rupte, slăbite. Dincolo de umor, de ridicol, de victimizare, profesoara de limba şi literatura română/o biată pensionară e vocea unei generaţii care este ignorată, tratată cu indiferenţă, marginalizată, o generaţie care la rândul ei a renunţat cândva să se mai implice, iar acum când o face/când vrea să schimbe ceva a găsit un Sistem care a devenit între timp puternic, greu de schimbat. Mesajul textului/spectacolului poate fi acesta – tăcerea anesteziază. Pentru că trăim într-o ţară în care totul e „huiduibil”, pentru că tăcerea/Corupţia ucide! Şi dacă în spectacol jandarmul trece dincolo de gardul metalic şi în final protestează alături de pensionară, fosta lui profesoară de limba şi literatura română, aceasta este pentru că mesajul spectacolului este/ar putea fi că protestul este şi trebuie să fie un reflex sănătos, o formă de apărare a libertăţilor civile. Protestul nu este o extravaganţă, o excentricitate, ci o formă de manifestare firească, obligatorie. Lipsa protestului naşte societăţi bolnave, incapabile să se apere, să se protejeze. Profesoara are o lista lungă a instituţiilor împotriva cărora trebuie protestat, sunt toate instituţiile, de aici sau de oriunde. Protestul e inima care bate a unui societăţi sănătoase.

Finalul spectacolului în care cei doi, pensionara şi jandarmul huiduiau şi strigau protestând împotriva Sistemului a electrizat sutele de tineri aflaţi în mica piaţetă, vibrau ferestrele clădirilor. Sute de tineri aplaudând în picioare, huiduind, ferestre luminate de la care oameni priveau la spectacolul care tocmai se încheiase, tramvaiul care oprise în dreptul piaţetei, felinare aprinse, sentimentul puternic de comunitate care se sudează din mici sau mari evenimente, la Timişoara sau oriunde altundeva în ţara asta care învaţă să deschidă gură şi să spună Nu!

Pe scena teatrului independent din România, Trupa Auleu şi-a construit în peste zece ani un brand solid. Miercuri seară, după ce la Timişoara plouase cu găleata şi se lăsase răcoarea de ai fi zis că nu o să fie ţipenie de om în Piaţa Sfântul Gheorghe, mica piaţetă s-a umplut de tineri veniţi la piesa „Huooo!” a Trupei Auleu, în cadrul celei de a 25-a ediţie a StudentFest. Trupa reuşeşte întotdeauna să umple Cartierul lor general – Scârţ, cu toate acestea a fost neaşteptat faptul că s-au adunat atâţia tineri într-o miercuri seara. Joi seara au umplut şi Piaţa Libertăţii cu piesa „Circus Mundi”. Cultura protestului, cultura politica, reacţia civică e o formă de învăţare, e ca şi cum, în timp, societatea îşi construieşte anticorpii. Teatrul independent pe care Trupa Auleu îl practică de ani de zile e o formă de rezistenţă. Cultura este o formă de rezistenţă. Drepturile se păstrează în cunoştinţă de cauză, iar Puterea are tendinţa naturală de a le restrânge. Mergeţi la teatru! Protestaţi în stradă de fiecare dată când simţiţi că drepturile vă sunt îngrădite/confiscate!

Trupa de teatru independent Auleu

„Huoooo!” Text şi înscenare Ovidiu Mihăiţă

Acţionează: Marian Pîrvulescu şi Christine Cizmaş