George Simion, dezirabil consilier al preşedintelui României pentru reunificare

Prima regulă modernă, a unei reuniuni civice democratice este să renunţe iniţiatorii acesteia la prezidiu, iar cei care intenţionează să ia cuvântul, mai ales la un forum cu scop unionist să lase la o parte invocarea funcţiei de ieri sau a postului de azi  şi să vină în faţa onoratei adunări cu argumente credibile, pentru depăşirea momentului actual, mai degrabă defensiv, decât ofensiv, pe calea - deloc evitabilă - spre reîntregirea naţională.

Alternativa fiind, precum la Congresul Diasporei Unioniste, ce se desfăşoară în Bucureşti, din 3 până în 5 aprilie, la Palatul Parlamentului, Institutul Cultural Român şi Universitatea Bucureşti, unde, de pildă, în sala "Ovidiu Şincai", de la Camera Deputaţilor, prezidiul includea conaţionali numeric mai mulţi decât cei aflaţi la una sau alta din lungile mese aflate în locaţia menţionată.

Acest prim Congres, după cum menţiona George Simion, liderul Platformei Acţiunea 2012, este o  iniţiativă a tinerilor din această organizaţie ambiţioasă, tenace, pentru care Republica Moldova este România.

George Simion, ca şi coechipierii lui, precum Iulia Modiga, Mădălina Hriţuleac, sau un senior precum Eugen Popescu, vizează reîntregirea paşnică, democratică, a ţării, în următorii trei ani, deşi, după cum evoluează evenimentele, la est de frontiera NATO, evenimentul ar putea avea loc atunci când se vor aştepta mai puţin cancelarii occidentale deloc încântate de posibilitatea ca România să devină o ţară mai mare şi mai puternică. 

Nu România Mare, ci România revenită la condiţia sa naturală, cum era în perioada interbelică.

Am asistat, în prima zi, la o serie de alocuţiuni, unele notabile, altele nemenţionabile, din partea unor români pentru care ţara, viitorul acesteia, istoria naţională, demnitatea poporului din care facem parte mai contează.

Administraţia prezidenţială nu a trimis niciun emisar, iar un consilier al premierului a sugerat că a venit mai degrabă cu titlu personal. 

Detalii care confirmă menţinerea, în anul 2015, a efectului drobului de sare, o prudenţă ce indică opţiunea pentru amânarea unei implicări ce nu va putea fi la nesfârşit evitată.

Câteva dintre ideile exprimate - de unii dintre cei care s-au adresat unei adunări marcată de prezenţa dominantă a unor voci cunoscute, la Bucureşti şi Chişinău, pentru campania lor în favoarea reunirii malurilor Milcovului de azi - merită a fi cunoscute şi comentate. 

De pildă, Anatol Ursu, reprezentant al Tinerilor Moldovei, venit taman de la Chişinău a afirmat că România trebuie să transmită un mesaj de putere în afara graniţelor sale. Aici fiind probabil vorba de puterea argumentării interesului naţional de unificare a Republicii Moldova cu România.

Meritorie a fost şi precizarea sa că reprezintă tinerii care sunt la vârsta când pot face Unirea, dar amendabilă confesiunea că se simte mai bine în stradă, decât în prezidiu, pentru că deşi contează mulţimea celor care sprijină unirea, tot la nivel politic va fi gestionată cerebral soluţia care va descătuşa landul dintre Prut şi Nistru de înrobirea ideologică menţinută şi azi, de Moscova, prin mijloace diverse, de la presa rusofonă, la agenţii de influenţă ai Kremlinului, depistabili la mai toate nivelurile statalităţii cu capitala la Chişinău.

În contextul în care, la Congresul Diasporei Unioniste participă circa 100 de români veniţi din străinătate, din Italia fiind 30, a luat cuvântul şi Alina Ieremciuc, care conduce filiala din ţara menţionată, a Platformei Unioniste Acţiunea 2012. 

Domniţa Alina Ieremciuc a insistat pe elaborarea unei strategii comune, pentru un viitor comun, o idee care ar trebui să atragă atenţia principalului locatar actual de la Palatul Cotroceni.

Primit cu vizibilă simpatie, Mircea Druc, fostul premier de la Chişinău, a determinat asistenţa să îi urmărească atentă pledoaria, după ce a  precizat că intuiţia îi spune că anul 2015 este unul de cotitură, spre reunificare. 

El a insistat pe faptul că nu ne poate face nimeni să ratăm această şansă, care poate fi materializată în anul 2015, 2016, în orice caz până în 2018. 

Ulterior, diplomatul Lilian Zamfiroiu a susţinut practic afirmaţia lui Mircea Druc, considerând că acest Congres al Diasporei Unioniste ar putea avea semnificaţii istorice profunde, poate nu peste mult timp. 

Adresându-se celor pe care i-a numit stimaţi ambasadori ai diasporei române, deputatul Mihai Aurelian a reamintit soarta cetăţenilor ucraineni, de naţionalitate română, de a fi puşi în situaţia să se jertfească în numele altui stat. 

El a insistat pe exigenţa ca mesajul Congresului Diasporei Unioniste  să fie auzit la Bucureşti şi Chişinău. Unde orele astrale ale reunificării pot fi amânate, dar nu pentru mult timp. 

Asta în condiţiile în care, observa la microfon George Simion, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni a trimis la un congres un simplu angajat. Pristanda să trăiască...

Memorabilă a fost una dintre afirmaţiile lui Eugen Terteleac, preşedintele Camerei de Comerţ Româno-Italiene, care a invitat pe românii din sală să reflecteze la adevărul că dacă banii furaţi în ultimii 25 de ani ar fi fost destinaţi reîntregirii naţionale, atunci nu doar Basarabia, ci şi alte teritorii româneşti ar fi fost răscumpărate.

O prestanţă de adevărată combatantă pentru reunificare a avut Ana Guţu care a demascat imunitatea nonşalantă a separatismului. Acesta fiind evident de inspiraţie moscovită. 

Distinsa conaţională a taxat iresponsabilitatea clasei politice din Republica Moldova şi a insistat pe câteva argumente privind de ce este necesară acum reunirea, oferind asistenţei varianta sa privind cine, cum şi când să înfăptuiască Unirea. 

A impresionat asistenţa detaliul conform căruia şi acum, în anul 2015, doar 30% din cărţile bibliotecilor şcolare provinciale sunt în limba română, restul fiind în... limba rusă sau tipărite cu caractere chirilice.

Alexandru Herlea, preşedintele Asociaţiei "La Maison Roumaine", fost ministru al integrării europene, în perioada anilor 1996-1999 a pledat pentru ideea ca diaspora să devină un creuzet al reîntregirii.

Notabilă a fost intervenţia lui Eugen Popescu, care a afirmat că integrarea europeană a Republicii Moldova este o iluzie, în condiţiile când acest stat are trupe străine pe teritoriul său. Teoretic, cu statut de pacificatori, practic fiind trupe imperiale ocupante a părţii răsăritene a republicii menţionate. 

O voce cu ecou la asistenţă a fost aceea a generalului Ion Costaş, fost ministru al afacerilor interne şi ex-ministru al apărării, din Republica Moldova, care a declarat că unioniştii trebuie să aibă un program realist, dorinţa de reunificare nefiind una conjuncturală. 

Generalul Costaş doreşte să nu fie compromisă ideea Unirii prin pripeală. 

M-a amuzat opinia lui Sebastian Burduja, care reprezenta Liga Studenţilor Români din Străinătate/Fundaţia CAESAR. El a invitat vorbitorii să aibă un discurs european, mai puţin agresiv, o afirmaţie la care dacă ar fi fost prezenţi jurnalişti de la Moscova ar fi zâmbit cu imperială milă creştinească. 

Bun discursul lui Alecu Reniţă, care nu a ezitat să atenţioneze pe participanţii la Congresul Diasporei Unioniste asupra faptului că la Chişinău nu există o clasă politică românească, în subteranele acesteia fiind antiromânească.

Conaţionalul Reniţă a declarat că spaţiul informaţional al Republicii Moldova aparţine, în exclusivitate, Kremlinului şi lui Dmitri Rogozin.

Asta în timp ce la Palatul Victoria, după cum ştiu cei bine informaţi, contează spaţiul amintit precum amintirile mătuşii care a avut cândva tablouri...

Alecu Reniţă a atenţionat asistenţa că statutul de neutralitate al Republicii Moldova a fost...băgat pe gâtul Chişinăului de Moscova, care de... neutră ce aparent este are trupe pe teritoriul republicii mutilate.

Bilă albă, pentru distinsul conaţional, mai ales că acesta a conchis: este culmea cinismului! 

Alecu Reniţă a declarat că îl doare sufletul când aude întrebarea: cât costă Unirea?

Răspunsul său a fost: dar cât costă rezistenţa românilor din Transnistria? 

Dincolo de alocuţiunile de ieri, de azi şi de mâine, prilejuite de Congresul Diasporei Unioniste există câteva certitudini.

Guvernul de la Bucureşti, în formulele sale succesive, din decembrie 1989, până acum, a evitat crearea unui Minister al Reunificării Naţionale, din lipsă de cultură politică adecvată realităţilor lumii eliberate de spasmele Războiului Rece, dar şi din indiferenţă practică faţă de idealul reîntregirii ţării.

Noua administraţie prezidenţială pare încremenită în discursul actualului şef al statului, cel din campania prezidenţială, care vorbea de faptul că România va oferi Unirea Republicii Moldova, probabil la calendele greceşti, dar, după cum merg lucrurile, la Est de noi, nu numai că sunt şanse să ne învecinăm cu Federaţia Rusă, dar soluţia unificării României răsăritene, cu Patria Mamă, ar putea să fie viclean promovată de Moscova, ca pretext pentru definitiva preluare a Transnistriei. 

Ca un cetăţean al României care a fost ales preşedinte ca urmare a presiunii impresionante a românilor liberi din Diaspora, Klaus Iohannis, dacă este bărbat de stat, are trei variante de acţiune.

1. Să îl invite pe George Simion, iniţiatorul Congresului Diasporei Unioniste, la o discuţie francă, în biroul prezidenţial de la Cotroceni.

2. Să înţeleagă utilitatea instituirii unui post de consilier pentru reunificare şi să îl numească titular pe junele militant.

3. Să sugereze premierului actual sau viitor să găsească o soluţie pentru ca România să aibă nu un departament pricăjit, ci un puternic Minister al Reunificării Naţionale. 

Lipsa de reacţie prezidenţială constructivă la Congresul Diasporei Unioniste îl va apropia pe actualul preşedinte de soarta lui Emil Constantinescu, cel cu un singur mandat la Cotroceni.