GALERIE FOTO America, America...
0
Scrierile irlandezului Martin McDonagh şi succesul de care s-au bucurat ele nu doar în ţara natală a dramaturgului, ci mai peste tot în lume unde au ajuns să fie reprezentate- şi au fost montate în mult locuri- demonstrează mai întâi de toate că teatrul de factură psihologică nu reprezintă doar o filă de istorie a literaturii dramatice universale, nu e de domeniul amintirii. Ba din contră.
Că nu e trendy numai teatrul post şi post-post dramatic ce, neîndoielonic, îşi are propriul lui rost, că actualitatea şi modernitatea nu sunt numai apanajul acestuia şi că atitudinile exclusiviste, intolerante, în totală contradicţie cu însăşi invitaţia la dialog specifică artei dramatice sunt infirmate şi sancţionate de realitate, adică de public.
Martin McDonagh sau, mai corect spus, piesele sale au ajuns pe tărâm românesc cândva, prin 2005, graţie tandemului Cristi Juncu, în ipostază de traducător, şi Vlad Massaci , în aceea de regizor al spectacolului cu piesa Billy şchiopul de la Teatrul “Nottara”, înscenată câteva luni mai târziu şi la Teatrul “Maria Filotti” din Brâila de Szabó K. István. Tot la Brăila, Radu Afrim a montat un excelent spectacol cu o altă piesă a scriitorului irlandez- Omul-pernă- , spectacol nominalizat în 2008 la premiile UNITER pentru anul precedent, premii pe care nu le-a obţinut din cauza unei cabale în toată legea. Şi tot în 2008, piesa Regina frumuseţii din Leenane, excelent tradusă în româneşte de acelaşi Cristi Juncu a fost remarcabil transpusă scenic de Andreea Vulpe la Teatrul “Toma Caragiu” din Ploieşti, rolul Mag prilejuindu-i o creaţie remarcabilă actriţei Lucia Ştefănescu. Creaţie evidenţiată în vreo două-trei cronici, dar nerecompensată de un premiu pe măsură.
Acest ultim text menţionat, de fapt piesa de debut a lui Martin McDonagh, un debut petrecut în anul 1996, a atras atenţia şi Teatrului Maghiar de Stat “Csiky Gergely” din Timişoara care a deschis cu el stagiunea 2013-2014. L-a solicitat pentru aceasta pe Upor László, reputat regizor, dramaturg şi profesor de teatru din Ungaria, un om de teatru complex căruia i se datorează varianta în limba maghiară a textului. Traducător fiind, Upor László cunoaşte foarte bine partitura. Aşa se explică, cred, faptul că povestea relaţiei dure, stranii, nefireşti, exasperante dintre o mamă egoistă, acaparatoare (Mag) care face totul pentru a anula orice şansă la fericire şi la împlinire umană a uneia dintre fiicele sale (Maureen), poveste încheiată printr-un eşec uman generalizat, printr-o crimă oribilă şi nebunie, e limpede expusă în spectacol. O limpezime care ar fi avut nevoie însă de un plus de concentrare, obţinută chiar cu preţul amputării unei părţi din partitură. Un preţ pe care Upor László nu a vrut să îl plătească, fapt ce s-a răsfrânt asupra duratei cam mari a reprezentaţiei, o durată nu tocmai în consonanţă cu specificul spectacolelor de studio. Durata s-a decontat în insuficienţa concentrării şi a dramatismului.
O insuficienţă care nu afectează drastic valoarea spectacolului, dar care eliminată ar fi fost neîndoielnic de natură să îi sporească interesul şi dramaticitatea.
Fapt cu atât mai la îndemână cu cât actorii la care a făcut apel Upor László pentru a da carnaţie celor patru roluri din piesă sunt buni şi foarte buni. Csoma Judit a creat o Meg complexă, şireată, rea, cameleonică, histrionică, dar nicidecum caricturală. Csoma Edit are meritul de a fi demonstrat cât de bun şi cât de util e în teatru, ca peste tot, de altminteri, simţul măsurii. Magyari Etelka a conturat o Maureen complexată de propria-i condiţie de femeie sacrificată, de antecedentele ei psihiatrice, de iminenţa eşecului, o fată bătrână care îşi pierde minţile în clipa în care află că din cauza propriei sale mame şansa de a părăsi un loc pe care îl detestă a fost definitiv ratată. Excelent, din nou excelent, din nou exact, riguros şi profund uman Bandi András Csaba în rolul lui Pato, un bărbat timid, uşor complexat de propria-i bunătate şi simplicitate. În fine, foarte tânărul Dévai Zoltán şi-a jucat propria-i vârstă, propria-i impetuozitate cu acea bună credinţă, cu farmecul,, dar şi cu dorinţă de a se face remarcat, de a muta munţii din loc specifice celor ce fac primii paşi în profesie.
Tot mai sigur pe sine şi pe tainele profesiei de scenograf, Albert Alpár a creat un decor ce punctează riguros mizeria umană şi mizeria fizică a traiului la care Mag îşi condamnă fiica.
Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely” din Timişoara- REGINA FRUMUSEŢII DIN LEENANE;
Traducerea în limba maghiară şi regia artistică: Upor László; Decorul: Albert Alpár;
Costumele: Balasz Győngyi;
Cu: Csoma Judit, Magyari Etelka, Bandi András Zsólt, Dévai Zoltan;
Data reprezentaţiei: 10 octombrie 2013
Se încarcă comentariile...
