Frederic cel Mare: "Diplomaţia fără arme este ca muzica fără instrumente"

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Adolph Menzel: La masa rotundă regele Friedrich II/Frederic cel Mare (în centru), la Sanssouci, cu Voltaire (stânga} şi personalităţi din Academia de Ştiinţă, din Brandenburg şi Academia din Berlin; pictură din anul 1850, aflată la Galeria Naţională din Berlin. Deviza sa era:"Eu sunt primul supus statului meu."
Adolph Menzel: La masa rotundă regele Friedrich II/Frederic cel Mare (în centru), la Sanssouci, cu Voltaire (stânga} şi personalităţi din Academia de Ştiinţă, din Brandenburg şi Academia din Berlin; pictură din anul 1850, aflată la Galeria Naţională din Berlin. Deviza sa era:"Eu sunt primul supus statului meu."

Un fost director adjunct al CIA, Michael Morell, a declarat miercuri, la CBS News, că va fi nevoie de 100.000 de militari, din rândurile forţelor terestre ale statelor ce au voinţa de a lichida ISIL, pentru a învinge Califatul Islamic. Declaraţia sa a survenit la numai o zi după ce Statul Islamic a difuzat videoclipul cu arderea de viu a pilotului militar iordanian, locotenentul Muath Al Kaseasbeh. Asta fiind situaţia la sud de NATO. La est...

...de frontiera răsăriteană a Alianţei Nord-Atlantice, într-un demers mai degrabă umil - deoarece Angela Merkel şi François Hollande au fost cei care s-au dus la Kremlin, nu a venit Vladimir Putin la ei -, liderii Germaniei şi Franţei, dorind un compromis, cu orice preţ, nedevoalat încă opiniei publice.

Un compromis ce pare, prin tratativele parţial eşuate, de la Moscova, că vor pune cruce, pentru Kiev, oricărei speranţe privind retrocedarea peninsulei Crimeea şi redobândirea Donbassului.

Nu ştiu cât de confortabili s-au simţit şefii diplomaţiilor germană şi franceză, după ce cancelarul de facto, al Uniunii Europene, şi preşedintele deloc de jure al UE s-au întors, de la Moscova, cu promisiuni ce ar urma să fie perfectate duminică, 8 februarie a.c., printr-o nouă convorbire telefonică, între şefii  statelor rus, ucrainean şi francez plus cancelarul german.

Urmează ca pe cale diplomatică să fie îmbunătăţit planul franco-german, cu propunerile preşedintelui Rusiei şi cu acelea ale omologului din Ucraina.

Probabil la calendele greceşti.

Asistăm la reeditarea unei iluzii, cu aceleaşi efecte dramatice.

Dovada, de ordin strict imagologic, fiind necesara comparaţie între două imagini.

Prima este aceea în care Neville Chamberlain, Édouard Daladier, Adolf Hitler, Benito Mussolini, şi ministrul italian de externe Galeazzo Ciano, erau gata să semneze Acordul de la München, care a permis Germaniei Naziste să anexeze Regiunea Sudetă (Sudetenland) care aparţinea Cehoslovaciei.

A doua fiind aceea în care Angela Merkel, Vladimir Putin şi François Hollande au chipuri sugestive pentru expresia clasică a românului, cel care nu se lasă păcălit de aparenţe:

"Rămâne cum am stabilit..."

Ultimele cuvinte potrivindu-se - doar viaţa bate filmul politicienilor - celui mai puternic lider european, Vladimir Vladimirovici Putin, adept, prin fapte, al crezului lui Frederic cel Mare:

"Diplomaţia fără arme este ca muzica fără instrumente".

Comparaţie forţată? Nicidecum.

În pofida iluziilor celor doi pacificatori, care s-au întors de la Moscova precum s-au dus acolo, vicepreşedintele Statelor Unite ale Americii, onorabilul Joe Biden a ţinut să precizeze, pentru cine are capacitatea de a îi înţelege mesajul implicit, faptul că "Europa este piatra de temelie a angajamentului SUA în jurul valorii războiului".

Biden fiind cel care, tot la Conferinţa, în curs de derulare, de la München, nu a ezitat să îl acuze pe Putin de o vinovată tăcere faţă de dorinţa mamelor acelor soldaţi ruşi, care au fost ucişi în Ucraina, să afle, de la autorităţi, pentru ce au fost trimişi să lupte acolo.

Întrebare legitimă, din moment ce oficialii de la Moscova neagă, chiar şi la cel mai înalt nivel, orice implicare a Forţelor Armate Ruse în Ucraina.

Atât de mare este tensiunea, în Europa, la nivelul diplomaţilor conectaţi la informaţiile deloc cosmetizate, pro sau contra actorilor geopolitici care au generat şi alimentează evenimentele în curs de derulare, la sud şi est de NATO, încât, pe timpul discursului vicepreşedintelui Joe Biden, până şi cei aflaţi la o cafea au păstrat o tăcere semnificativă, pentru a auzi mesajele SUA, care face diferenţa specifică, a puterii NATO, în raport cu provocările militare reale, actuale, din Orientul Mijlociu şi Ucraina.

Un detaliu care confirmă cât de mult contează vocea şi rolul de lider al Statelor Unite, la Conferinţa de la München şi în Europa.

Biden a spus clar că Statele Unite nu vor recunoaşte dorinţa unei naţiuni de a avea sferă de influenţă, trimiterea indirectă, la Rusia, fiind extrem de clară.

Tot vicepreşedintele SUA a declarat, la aceeaşi conferinţă, că dezirabilă este mutarea relaţiilor dintre SUA şi Rusia, de la resetare la reafirmarea necesităţii ca Europa să fie întreagă, liberă, să trăiască în pace, dar Putin a ales o altă cale de evoluţie a federaţiei pe care o conduce.

Am făcut aceste trimiteri la evenimentele ultimelor 24 de ore, deoarece în cadrul emisiunii ZIUA Z, unul dintre invitaţi, dr. Liviu Mureşan, semnala importanţa Conferinţei de la München, pentru a înţelege lumea viitorului imediat, într-o Europă în care nu puţini se întreabă dacă pacea de azi nu va fi dinamitată de conflictele militare din Ucraina şi Orientul Mijlociu.

Orientul Mijlociu fiind arealul unde Califatul Islamic are deja întinderea teritorială similară Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, generând fireşti preocupări pentru stoparea afluirii de luptători extremişti islamici în cadrul statelor membre ale Uniunii Europene.

Mii de kilometri ai frontierei UE fiind gestionaţi de România, care - culmea ignoranţei guvernanţilor de ieri şi de azi! - are o tehnologie ultramodernă, de control 100%, a căilor de transport rutiere, aeriene şi maritime, dar aşa cum Palatul Cotroceni nu avea când să afle de existenţa acesteia, iar Palatul Victoria pare să nu fi fost informat de această reuşită românească, nici ministerele de forţă habar nu au de ce instrumente se lipsesc în misiunile de extremă importanţă.

Aici fiind vorba de ceea ce ar putea folosi forţa expediţionară românească, în teatrele de război, precum cel afgan, unde cu tehnologia menţionată ar efectua un control exemplar la camioanele, avioanele, navele suspectate că ar putea introduce tehnică de luptă şi muniţii pentru insurgenţii islamici.

După cum şi structurile destinate controlului traficului la frontierele României, care parţial sunt şi ale Uniunii Europene, ar putea avea o scanare 100% a fluxului comercial şi a posibilelor transporturi ilicite.

Am inserat mai jos esenţa afirmaţiilor invitaţiilor la emisiunea ZIUA Z, care a avut ca temă VIITORUL STATULUI ISLAMIC.

Liviu Mureşan: 

Pentru a fi eficente loviturile aeriene contra Statului Islamic trebuie să fie circa 200 pe zi, ori dacă facem un bilanţ, până acum au fost 2000 cu totul, care au dus doar la eliberarea a circa 1% din teritoriul ocupat de Califatul Islamic. Acţiunea militară este cea finală, cu care trebuie să se intervină, după ce se identifică problemele locale care au facilitat succesul organizaţiilor teroriste. Metodele de protecţie, de prevenire a apariţiei unor asemenea evoluţii, cercetarea de securitate au dus la nişte rezultate extraordinare, pentru lupta în oraşe – capacităţi de a vedea prin zid, utilizarea roboţilor pentru radiografierea transporturilor, dronele utilizate pentru cercetarea terenului, până la efectuarea atacului asupra teroriştilor. Statul român trebuie să aibă un comportament coerent, în abordarea acestei oportunităţi extraordinare, care este Irakul, datorită relaţiilor tradiţionale, datorită acestor necesităţi, care au apărut şi care sunt o şansă, pentru noi, dincolo de această formulă clasică, de export de armament, ca răspuns la unele solicitări oficiale, din partea autorităţilor irakiene. De pildă, intrările în Bagdad ar putea avea sisteme de control al traficului rutier furnizate de partea română, care vor diminua, vor descuraja introducerile de explozibil, determinând astfel transformarea capitalei Irakului într-un oraş mai sigur. Propun autorităţilor române ca o astfel de ofertă românească să fie prezentată la NATO şi la Comisia Europeană, ca soluţie care poate să fie agreată imediat de statele interesate.

Mircea Tudor:

Noi am dezvoltat tehnologii, şi nu suntem singurii în lume, care le utilizează pentru radiografierea transporturilor efectuate cu camioane, în schimb avem poziţia de lider absolut, mondial, unic, de furnizor de scanere pentru avioane, doar toate aceste echipamente militare se transportă cumva din zonele de producţie, în cele de conflict. De cele mai multe ori transporturile sunt neautorizate, ilegale. Avem scanere care radiografiază camioanele în trafic real, în puncte de control care nu îngreunează circulaţia rutieră. Eram foarte aproape de a semna un contract real, pentru 22 de scanere în Irak, cu trei ani în urmă. Ministrul irakian al transporturilor a venit în România, a solicitat, în mod expres, să facă o vizită la noi. Până la urmă a venit neînsoţit de niciun reprezentant al statului român, ceea ce, din punct de vedere diplomatic este de neadmis. Şi prima întrebare pe care mi-a pus-o, intrând în firma noastră a fost: “De ce nu te susţine guvernul tău?” Evident că nu am avut niciun răspuns la această întrebare, dar este o realitate că guvernul român nu s-a implicat, în niciun fel, în această potenţială tranzacţie, de zeci de milioane de dolari, pe care am pierdut-o, până la urmă. Pentru că România, deşi a trimis soldaţi în Irak, nu s-a implicat, în niciun fel, într-un potenţial contract, de export de tehnologie românească către această ţară. Dincolo de componenta economică, era o mişcare strategică, de mare importanţă, pentru România. Acaparam o zonă în care ne puteam manifesta influenţa pe termen lung, cu export de tehnologie.

În privinţa controlului frontierelor României mi-este teamă că stăm mai rău, decât ne imaginăm. Graniţele ţării noastre, în ciuda eforturilor continue, de zece ani, de a fi securizate, cred că în ultima perioadă au fost în bună măsură neglijate, ca să nu spun mai mult. Am, în acest sens, o experienţă personală. Am instalat echipamente de securizare a frontierelor, de peste 60 de milioane de euro, în ultimii şapte ani, de doi ani, cu excepţia unui puseu, în decembrie, anul trecut, au fost abandonate, din punctul de vedere al service-ului necesar. Este inutil să instalăm sisteme de securitate, dacă nu alocăm fondurile necesare pentru întreţinerea lor.

Am o propunere, aş putea spune spectaculoasă, sistemul de control al frontierelor, prin radiografiere, ar trebui regândit, din temelii. În momentul de faţă, decizia este la nivel de birou vamal local. S-a dovedit a fi ineficientă, această formă de organizare. Aş propune o centralizare a analizei de imagine şi a deciziei, astfel încât să putem implementa 100% tot ce trece prin punctul de frontieră, operatorul local să nu vadă nimic din ceea ce scanează, prin asta evitând corupţia. Astfel se va asigura un sistem care va asigura un venit, la buget, de zeci de ori mai mare decât investiţia necesară pentru ca acesta să fie implementat. În plus, România poate veni, în parteneriatele internaţionale cu atuul acesta, pe care nu îl are nimeni, un vector de promovare, de imagine!

Dialogul integral purtat cu conaţionalii Liviu Mureşan şi Mircea Tudor, la postul de televiziune The Money Channel, poate fi vizionat, dacă doriţi, printr-un simplu click, dat aici.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite