Francezi, încă un efort!

Este pe cale să se ajungă la o criză nervoasă. Puțini sunt astăzi francezii care nu cred că țara lor se îndreaptă spre abisul inevitabil și că Europa este pe cale de dispariție, slăbită, exsangvă, ștearsă de pe hartă.

FOTO FMI Facebook

Ei bine, nu! Dragi francezi, nu, nu numai că Franța și restul Europei nu sunt deja moarte, dar, dimpotrivă, continentul nostru își redobândește vitalitatea politică. În fața nostalgiei imperiale a lui Vladimir Putin, Marea Britanie face front comun cu Uniunea Europeană. Europa nu a fost niciodată atât de unită ca astăzi și, în fața derapajelor lui Donald Trump și a tentațiilor sale de a se înțelege cu Rusia, europenii au reușit să constituie un nou pol de putere împreună cu Australia, Canada, Japonia și alte țări.

Eșecul este posibil. Ar deveni aproape sigur dacă extrema dreaptă ar ajunge la putere la Paris, Londra sau Berlin, dar, deocamdată, Europa și Coaliția voluntarilor par să fi început să-i deschidă ochii lui Donald Trump. Umilit de Vladimir Putin, care refuză orice compromis în Ucraina, și, mai ales, îngrijorat de strângerea legăturilor dintre China și Rusia, președintele american ajunge să înțeleagă că Statele Unite au nevoie de aliații lor de durată pentru a face față noilor provocări majore.

Inspirat în mare măsură de Franța, voluntarismul europenilor începe să schimbe situația. Chiar dacă Donald Trump nu s-ar apropia în cele din urmă de Ucraina și de europeni, Europa și-a recăpătat puterea politică. Europa este la datorie, dar ce văd francezii, cel puțin marea majoritate a acestora?

Francezii văd că Ungaria și Slovacia lipsesc din apelul la unitatea europeană, cu mai puțin de cincisprezece milioane de locuitori la un loc, dar nu văd că Varșovia și Berlin, Londra și Paris, Roma și Madrid, Lisabona și Helsinki sunt unite în refuzul lor de a-l lăsa pe Putin să câștige. Francezii văd că guvernele lor cad și se revoltă împotriva furiei sociale, dar nu văd că, în această afirmare a Europei, Franța joacă un rol esențial.

Motivul este că sunt cuprinși de teamă.

Francezii credeau că formează o mare putere, magnifică și solitară. Acum se văd obligați să-și tragă forțele din unitatea europeană. De la Revoluția Franceză și generalul de Gaulle, ei credeau că au un geniu singular. Acum descoperă că și ei trebuie să reinventeze o scenă politică devastată. Se credeau în centrul lumii, dar acum și-au dat seama că lumea nu mai are reguli și echilibre, că trebuie reconstruită și că războiul amenință.

Ar fi deprimant, dar ar fi timpul ca francezii să-și amintească cele trei cuvinte atribuite lui Bonaparte: „Imposibilul nu este francez”.