Farmecul subtil şi otrăvitor al „economiei de război”

0
0
captura

Luaţi cu ale noastre pe timp de secetă, suntem mai degrabă atenţi la ce urmări vor avea slujbele de ploaie şi, dacă nu şi nu, măsurând  posibilitatea de a da liber primarilor din subordine să organizeze ritualuri păgâne cu fecioare goale, despletite şi doritoare care să cheme la miez de noapte un minim de precipitaţii, nu mai avem timp să luăm aminte la spusele aliaţilor strategici.

Şi e păcat, căci se spun vorbe mari, foarte interesante şi pline de indicaţii care ar putea să explice deciziile majore care reconfigurează economia spaţiului în care supravieţuim noi, aliniaţi în dispozitiv, cuminţi şi disciplinaţi, sub comanda generalului prim ministru şi doctor în ştiinţe.

Nu e de glumă. Cred că trebuie ascultate cu toată atenţia afirmaţiile preşedintelui Macron care spunea că ţara sa „a intrat într-o economie de război în care, cred, va trebui să ne organizăm în mod durabil”. 

Contextul european

Războiul din Ucraina are în continuare  urmări dintre cele mai serioase asupra economiei Uniunii Europene, aşa cum reiese din previziunile economice de vară. Modificând în scădere datele conţinute în raportul anterior, cel din primăvară. Creşterea economică va fi de 2,7% în acest an şi doar de 1,5% în 2023. Procentul de creştere în zona euro va fi de 2,6% în 2022 şi va coborî la 1,4%. Inflaţia medie anuală va ajunge la 7,6% în zona euro şi 8,3% în UE, înainte să scadă în 2023 la 4% şi, respectiv, 4,6%. „Economia UE rămâne deosebit de vulnerabilă la evoluţiile de pe piaţa energiei, în timp de prăbuşirea nivelului mondial de creştere influenţează cererea externă... Riscurile cu care se confruntă previziunile privind activitatea economică şi inflaţia depind foarte mult de evoluţia războiului şi, în mod deosebit, de implicaţiile acesteia în ce priveşte aprovizionarea cu gaze naturale a Europei. Noi măriri de preţuri la gaz vor amplifica forţele inflaţioniste dar vor duce şi la riscuri suplimentare în ce priveşte stabilitatea financiară...ar putea să se mărească presiunea inflaţionistă şi duce la o întărire  şi mai marcată a condiţiilor financiare care ar ave efecte negative asupra creşterii economice dar ar aduce şi riscuri mărite pentru stabilitatea financiară. Nu poate fi exclusă o revenire a pandemiei în UE care să antreneze cu sine noi perturbări la nivelul economiei”.

Soluţia este „economia de război”?

Situaţia cere măsuri serioase de răspuns. Întrebarea este : cât de serioase şi cât de profunde, fără ca ele să nu presupună schimbări dramatice în funcţionarea societăţilor noastre? Că e grav, nimeni nu are niciun fel de îndoială, aveţi aici analiza celor de la Banca Europeană de Investiţii care încearcă să contabilizeze cel mai importante efecte ale conflictului din Ucraina pentru economia continentului nostru şi nu numai. Veţi vedea că analiza este similară cu cea de ieri a Comisiei Europene dar şi cu perspectivele prezentat de cei de la FMI:

La guerre assombrit les perspectives de l'économie mondiale tandis que  l'inflation s'accélère
La guerre assombrit les perspectives de l'économie mondiale tandis que l'inflation s'accélère

Acesta este momentul în care Macron reia şi ridică la nivel de politică de stat o propunere făcută anterior de Jacques Attali, nemiloasă analiză la care unii dintre liderii europeni (şi nu numai) au început să mediteze extrem de serios:

„Este un secret al lui Polichinelle că armatele noastre, ca cele ale tuturor armatelor europene, vor fi rapid în situaţia de a nu dispune de arme şi muniţii dacă vor continua ce fac acum şi le onorează, adică să furnizeze mijloacele necesare pentru a se apăra celor care, în Ucraina, rezistă şi, în numele nostru, aflându-se în prima linie a luptei împotriva dictaturii. Aceste mijloace, dacă nu sunt extrase din arsenalele noastre, vin din producţia de acum a uzinelor noastre de armament , îndepărtându-le de realizarea comenzilor deja primite....”.

Aşa este, numai că ar fi doar o dimensiune din ceea ce înseamnă cu adevărat declararea unei economii de război. Asta, în definiţia Wikipedia, ar cuprinde nişte măsuri deosebit de interesante deoarece, cel puţin nouă, ne amintesc de extremele economiei planificate:

  • Controlul exhaustiv al politicilor monetare pentru evitarea procesului de hiperinflaţie
  • Atenţie prioritară acordată autarhiei în ce priveşte produsele de bază şi a necesarului pentru armată
  • măsuri de reducere a consumului energetic
  • incitarea prezenţei femeilor în zonele unde personalul va fi afectat de recrutări
  • schimbări în politica agricolă, controlul  preţului la produse
  • Creşterea producţiei în industria grea şi în in industria de armament
  • Aplicarea unor măsuri pentru reducerea consumului în sectorul privat, ceea ce poate însemna şi programe de raţionalizare

Cât de rapid şi cât de amplu se vor aplica asemenea măsuri? Răspunsul este simplu şi logic: depinde de dimensiunile crizei care deja se instalează. Şi democraţia? Păi nimeni nu spune că cei care vor ordona asemenea măsuri nu sunt cei aleşi în mod democratic şi posedă, în consecinţă şi drept urmare, legitimitate în luarea oricăror decizii, inclusiv a unora care unora li s-ar putea să le pară aberante şi inumane.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite