Fără reziduuri toxice

Readucerea în discuţia publică, prin iniţiativa guvernului, a temei exploatării aurului de la Roşia Montană nu este binevenită sau rău venită.

E necesar ca tema să fie lămurită şi finalizată cu da sau nu. Fiind implicat în viaţa mea de inginer-cercetător în proiecte industriale de minerit şi protecţia mediului m-am exprimat de câteva ori şi cu privire la Roşia Montană.

Înainte de orice trebuie reamintit un fapt clar şi de mare însemnătate: nu există industrie fără deşeuri (reziduuri) şi nu există reciclare a deşeurilor fără costuri. O contribuţie ştiinţifică decisivă pentru înţelegerea legăturii dintre procesul economic şi mediul înconjurător aparţine lui Nicolae Georgescu Roegen, probabil cea mai mare inteligenţă românească a ştiinţei universale. În lucrarea sa „The Economic Process and the Entropy Law” el demonstra câteva realităţi fundamentale. Energia liberă la care omenirea are acces vine din două surse: (1) depozitele minerale ale pământului şi (2) fluxul de radiaţie solară interceptat de Pământ. Noi nu avem vreun control practic asupra radiaţiei solare însă în mod necesar trebuie să ne concentrăm atenţia asupra modalităţilor prin care putem utiliza în mai mare măsură radiaţia solară.

Apărarea - în realitate - a mediului  trebuie să fie centrată asupra ritmului de epuizare, la nivel naţional şi global, a resurselor naturale şi asupra ritmului de poluare a mediului ce rezultă din exploatarea acestora.

În contextul crizei economice şi al situaţiei deprimante a locurilor de muncă şi pieţelor, apar inevitabil încercări de a valorifica unele resurse mai vechi sau altele neexploatate încă. Astfel s-a dezvoltat masiv energia eoliană, combustibilii din biomasă şi gazul de şist. Totodată a devenit necesară examinarea valorificării unor resurse precum aurul, cuprul, cărbunele etc. Însă ar fi iresponsabil dacă nu criminal ca dezvoltarea unor asemenea proiecte să nu ţină seama de avertismentul excepţional de clar demonstrat de Georgescu Roegen. De multe ori se avansează cu ideea că noi pregătim viitorul însă prea adesea aceste cuvinte sunt o mască ce ascunde cinism şi mai mult nepăsare decât „nouă ne pasă de oameni”. Ar trebui, mai modest, să avem inteligenţa faptelor. Am văzut de atâtea ori că atunci când se spunea că pregătim azi pentru viitor s-a dovedit nerealist dacă nu şi contraproductiv. Când afirmăm cu bună dreptate că libertatea economică este la fel de importantă ca libertatea însăşi nu înseamnă că aprobăm derapajele spre crize, fie ele economice sau ale mediului. Ne interesează faptele. La întrebarea „Ce credeţi despre exploatarea aurului la Roşia Montană?”, un răspuns ar fi dacă tehnologia de exploatare e cea cunoscută, extrem de otrăvitoare, cu soluţii cianurate, sau e una mai nouă şi nepoluantă. Fiindcă avem inevitabil deşeuri toxice ele trebuie să fie retratate, iar nu acumulate. Retratarea, adică neutralizarea toxicităţii, costă desigur bani şi ar intra în obligaţiile exploatatorului zăcămintelor şi depozitelor.

Acumularea deşeurilor toxice în iazuri de decantare îl costă mult mai puţin pe exploatator însă rămâne ca un cost infernal în sarcina viitoarelor generaţii de români. Acestea sunt desigur idei simple dar fără îndoială adevărate. Căci ele se bazează pe cunoaştere şi responsabilitate.

Când vom şti tot adevărul cu privire la acest proiect industrial vom căpăta şi încredere în ceea ce va fi hotărârea Parlamentului.