EXCLUSIV | Apa nu mai este „un bun care ni se cuvine de la sine”. Cronologia unei crize: de la strategia europeană a apei la românii rămași fără apă.
0În 2025, Comisia Europeană lansează Strategia pentru reziliența apei, declarând oficial că apa nu mai este „un bun care ni se cuvine de la sine”, ci baza unei „economii inteligente”. La doar două săptămâni, în România începe golirea Barajului Paltinu. Pe 28 noiembrie, peste 100.000 de oameni rămân fără apă. Pe 8 decembrie, la Bruxelles se deschide Forumul european pentru reziliența în domeniul apei. Acesta este firul cronologic al unui an în care strategia și criza s-au suprapus perfect.
4 iunie 2025 – Ziua în care Europa schimbă statutul apei
Comisia Europeană adoptă Strategia pentru reziliența în domeniul apei. Documentul începe cu promisiuni despre protecția ciclului natural, apă curată și prețuri accesibile. Dar în centrul său apare o formulare care schimbă radical perspectiva:
„Apa este de o importanță fundamentală pentru existența noastră, drept pentru care nu o mai putem considera, în momentul de față, ca pe un bun care ni se cuvine de la sine.”
Este poate cea mai grea frază din întregul document. Ea spune, fără menajamente, că apa nu mai este un drept implicit. De aici înainte, accesul la apă intră într-o logică de condiționare, gestionare, restricție și prioritizare.
Strategia mai afirmă explicit:
„Strategia evidențiază rolul fundamental care le revine consumatorilor și întreprinderilor în economisirea apei la domiciliu sau la locul de muncă.”
Cu alte cuvinte, presiunea este mutată direct pe oameni și firme, într-un sistem care recunoaște, în același timp, pierderi uriașe din infrastructură – între 8% și 57%. Direcția economică este formulată fără echivoc: „Cercetătorii și întreprinderile europene vor avea astfel o bună ocazie de a fi deschizători de drumuri, în condițiile în care 40 % din brevetele pentru tehnologiile din domeniul apei la nivel mondial li se datorează lor.”
Și concluzia strategică este tranșantă: „Strategia urmărește construirea unei economii inteligente în domeniul apei.” Apa este declarată „viață”, dar este mutată simultan în zona de: industrie, tehnologii brevetate, investiții private, competitivitate economică.
17–18 iunie 2025 – Barajul Paltinu începe să se golească
La doar două săptămâni după adoptarea strategiei europene, în România începe golirea Barajului Paltinu. Justificările sunt tehnice: siguranță, lucrări, intervenții. Însă, din punct de vedere jurnalistic, apare întrebarea-cheie: de ce exact atunci? De ce acum? De ce nu în urmă cu 2,3,10 ani? Infrastructura nu cedează spontan la 14 zile după o strategie europeană.
Vara–toamna 2025 – criza prinde contur
Urmează luni de scăderi progresive ale nivelului apei, suprasolicitări ale stațiilor, avertismente tehnice, mesaje publice liniștitoare. Criza nu vine ca un șoc. Este o degradare lentă, aproape invizibilă, tolerată până la limită.
28 noiembrie 2025 – Peste 100.000 de români rămân fără apă
În final, realitatea izbucnește: alimentarea cu apă este oprită. Peste 100.000 de oameni sunt afectați: cozi la cisterne, gospodării fără apă, școli în imposibilitate de a funcționa normal, spitale în regim de avarie. În acel moment, noțiunile din strategia europeană despre „economisire” și „eficiență” nu mai sunt concepte administrative. Devin luptă zilnică pentru strictul necesar.
8 decembrie 2025 – la Bruxelles începe Forumul european pentru apă
La doar câteva zile după ce România intră în criză, la Bruxelles se organizează, conform strategiei, Forumul european pentru reziliența în domeniul apei. La masă vor fi, cel mai probabil, investitori, bănci, industria apei, decidenți politici. Se vor analiza situații, discuta finanțări, tehnologii, parteneriate public–private, „economia inteligentă a apei”. În timp ce românii stau la cozi cu bidoanele, la Bruxelles apa va prezentată ca oportunitate economică.
România – studiu de caz?
Strategia vorbește despre eficiență, digitalizare, reducerea consumului, investiții și industrie. Foarte bine, însă România bifează, în 2025, toate vulnerabilitățile: capacitate administrativă redusă, populație vulnerabilă, reacție publică întârziată. Întrebarea devine legitimă: nu a ajuns România, fără voia ei, un studiu de caz pentru aplicarea practică a unei strategii care transformă apa din drept în piață?
Apa este viață. Nu industrie. Nu piață. Nu oportunitate de profit
Nu acuz, nu indic vinovați și nu sugerez existența unor intenții deliberate. Departe de mine acest gând. Fac un singur lucru: așez, în ordine, informații din documente oficiale, date precise, citate verificabile și fapte care au afectat direct viața a peste 100.000 de oameni. Strategia europeană vorbește despre transformarea apei într-o „economie inteligentă”. România traversează, în același interval de timp, una dintre cele mai grave crize locale de alimentare cu apă din ultimii ani. Cele două realități coexistă în același calendar. Rămâne, astfel, o întrebare de interes public, legitimă și necesară pentru orice societate democratică: cum se explică faptul că exact în anul în care Europa formulează o nouă viziune economică asupra apei, mii de familii din România ajung să trăiască, concret, fără acces la această resursă esențială? Dincolo de strategii, politici și investiții, un fapt rămâne neschimbat: apa este elementul de bază al vieții cotidiene. Iar atunci când robinetul se oprește, diferența dintre decizie și realitatea trăită devine vizibilă, directă și imposibil de ignorat.
https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/ip_25_1404
Se încarcă comentariile...
