Europenii alunecă spre un colaps demografic (noi suntem parte a procesului)

Epoca în care trăim, a consumerismului, a individualismului şi a confortului, a dus la apariţia fenomenului familiilor mici, cu unul sau doi copii. Căsătoriile mai târzii şi copiii mai puţini sunt o consecinţă a dorinţei indivizilor de a-şi spori calitatea propriei vieţi, de a se realiza profesional.

Într-adevăr, cercetările sociologice confirmă că familiile moderne, cu mai puţini copii, obţin un statut socio-economic mai înalt; însă există şi un revers al medaliei – ele pierd competiţia reproductivă –, copiii şi nepoţii din aceste familii au la rândul lor o fertilitate scăzută. În plan strategic evolutiv (de perpetuare genetică şi extindere teritorială), câştigă acele familii care reuşesc să nască mai mulţi copii, cu riscul pierderii temporare a beneficiilor socio-economice. Foarte bine reflectate sunt aceste procese la nivel de societăţi sau etnii; acele etnii care sunt compuse din familii mai prolifice câştigă pe termen lung competiţia demografică. Or, o asemenea competiţie se desfăşoară astăzi în mai multe regiuni ale lumii, unde s-au amestecat rase şi culturi cu diferite tradiţii în plan familial. Pe continentul european, per ansamblu, demografia pare să fie „Călcâiul lui Ahile” al civilizaţiei Occidentale, europenii fiind în următoarele decenii tot mai strâmtoraţi de creşterea numerică a imigranţilor de altă rasă şi religie (cu precădere musulmană).

Potrivit datelor statistice prezentate de ONU, coeficientul net al natalităţii în ţările europene indică un raport negativ evident. În anii 2005 - 2010 coeficientul net al natalităţii în Germania era de 0,65, în Spania – 0,68, în Italia – 0,66, în Marea Britanie – 0,88, în Franţa – 0,95. În medie pe Europa de Vest, coeficientul net al natalităţii e de 0,78; altfel zis, la fiecare 100 de decese se înregistrează doar 78 de naşteri. În Europa de Est coeficientul e de 0,66, iar în Federaţia Rusă – 0,68. Pentru comparaţie cu ţările arabe, africane, musulmane, vom constata că în aceste ţări se înregistreată un spor al natalităţii: în Egipt – 1,34, în Turcia – 1,01, în Alger – 1,1 [1]. În consecinţă, potrivit unor prognoze, în Europa se va produce către anul 2050 un colaps demografic, ajungându-se la o populaţie de doar 445 de mln. de locuitori (comparativ cu peste 700 de mln. în prezent), iar printre puţinele ţari europene care vor înregistra un spor demografic va fi Franţa, unde numărul populaţiei va creşte de la 61 la 65 de mln.; un procentaj important din totalul populaţiei revenindu-le musulmanilor.

Natalitatea scăzută din unele ţări-membre ale UE este agravată şi de fenomenul depopulării prin emigrare. În România, în perioada de preaderare la Uniunea Europeană, în 2006, populaţia a scăzut cu 7%, iar în perioada de post-aderare dinamica regresiei demografice s-a accentuat, constituind în anul 2011 tocmai 11,8%. Şi pentru România, şi pentru alte ţări din UE, cum ar fi Bulgaria, Letonia, Lituania, Ungaria situaţia internă este interpretată drept un „colaps al natalităţii” [2]. În Republica Moldova se înregistrează acelaşi fenomen şi, potrivit unor prognoze sociologice, până în 2050 populaţia ţării se va reduce cu 1 mln. de oameni, ceea ce reprezintă mult peste o pătrime(!) din numărul populaţiei actuale, iar către anul 2130 populaţia Republicii Moldova se poate reduce aproape în jumătate, ajungând la 1,5 milioane persoane [3].

În graficul de mai jos, care reflectă tendinţele demografice continentale, până în 2050, se vede foarte clar că, pe fundalul unei creşteri demografice accelerate, mai ales în Africa şi Asia, există un declin evident în Europa şi o natalitate relativ mică în America de Nord – fortăreţele rasei albe.      

Imagine: Graficul tendinţelor demografice pe continente, din 1959 până în 2050.

Sursa

Este evident că un teritoriu secătuit demografic devine foarte atractiv pentru acele populaţii care au o natalitate pozitivă. Aproape ca în legile fizicii, densitatea înaltă creează presiune şi contribuie la distribuirea maselor de indivizi în regiunile slab populate – este vorba despre un fenomen pe care l-am întitulat “osmoza demografică”. Aşa s-a întâmplat de nenumărate ori pe parcursul istoriei. Astăzi, aşa se întâmplă în Siberia ocupată demografic de chinezi, aşa se întâmplă în Europa ocupată demografic de musulmani de diferită origine. Ar trebui să ne îngrijorăm de pe acum ce facem cu declinul populaţional de la noi şi să ne întrebăm, realist, cine va ocupa demografic ţările noastre, care în o sută de ani vor pierde o bună parte din populaţia băştinaşă?

Mai multe articole găseşti aici: Instinct şi Raţiune (www.dorianfurtuna.com)

Surse bibliografice:

1.     «Смерть Запада», или Мигранты как угроза целостности страны // http://www.km.ru/front-projects/demografiya/smert-zapada-ili-migranty-kak-ugroza-tselostnosti-strany

2.     Problema problemelor: “Iarna demografica” // FrontPress. 16.06.2012 / http://www.frontpress.ro/2012/06/problema-problemelor-iarna-demografica.html

3.     Până în anul 2050 populaţia Moldovei va scădea cu 1 milion de persoane // Unimedia.info. 20 apr 2010 / http://unimedia.info/stiri/-18396.html

Disclaimer:

Articolele pe care le postez pe blogul de pe Adevarul reflectă viziunea mea asupra fenomenelor demografice şi identitare care se produc în lume la începutul acestui secol. Eu anticipez recrudescenţa ultranaţionalismelor, a xenofobiei şi animozităţii rasiale în numeroase ţări şi regiuni de pe glob, din cauza incapacităţii de adaptare a diverselor grupuri identitare la o convieţuire paşnică comună.

Prin exemplele, datele şi concluziile pe care le aduc, încerc să arăt că înclinaţia arhaică de divizare a oamenilor în „noi” vs „ei” încă mai sălăşluieşte în mintea omului contemporan. În interiorul lor, la nivel instinctual, societăţile de azi sunt la fel de rasiste, etniciste şi xenofobe ca şi cele preistorice. Suntem agresivi prin natura noastră lăuntrică, mai ales faţă de alţii, pe care îi considerăm „străini”. Aşa înţeleg eu lucrurile, ca etolog. Şi aşa le voi prezenta în articolele mele, cu probe statistice şi date ştiinţifice de rigoare.

Cu toate că nouă ne displace, oamenii continuă să se divizeze în rase, etnii şi religii şi să se discrimineze pe aceste criterii. În interiorul marilor naţiuni însăşi se prevăd fermentaţii identitatre şi secesioniste. Consider că este util să vedem cum creşte temperatura animozităţilor identitare, care sunt declanşatorii acestor animozităţi, ce impact real au migraţiile, ca să putem anticipa unele conflicte identitare, inclusiv din Europa, sau poate chiar să ne învăţăm să fi.