Europa, autonomie strategic─â ┼či armat─â proprie? C─âile de urmat ├«ntre utopia solicit─ârilor ┼či posibilitatea real─â a unei Europe divizate!

0
0
Armata europeana FOTO AFP
FOTO AFP

Statele Unite consider─â c─â unele dintre provoc─ârile de securitate cu care se confrunt─â Europa nu sunt ├«n responsabilitatea sa: criza imigra┼úilor sau opera┼úiunile de stabilizare ┼či men┼úinere a p─âcii din vecin─âtatea european─â. Cu alte cuvinte: Mediterana, Africa ┼či Orientul Mijlociu vor reprezenta provoc─âri majore pentru securitatea Europei ├«n deceniile urm─âtoare. Se vor implica SUA, respectiv NATO?

Ca s─â ├«ncerc─âm s─â r─âspundem la ├«ntrebarea din comentariul ini┼úial trebuie s─â spunem ca NATO a fost creat, la vremea c├ónd aveam dou─â blocuri militare desp─âr┼úite de linia Fulda Gap, pentru ap─ârarea colectiv─â a Alia┼úilor conform art.5 ├«n cazul unei agresiuni ├«n Europa. ┼×i atunci? Sf├ór┼čitul R─âzboiului Rece a determinat statele europene s─â cread─â c─â vor putea ÔÇ×colecta dividendele p─âciiÔÇŁ prin reducerea continu─â a eforturilor lor de ap─ârare. Elementul semnificativ al acestui nou context geopolitic este acela c─â s-au ├«nt├ólnit ┼či converg dou─â evolu┼úii care nu au leg─âtur─â direct─â ├«ntre ele:

  • Pe de o parte, Statele Unite s-au confruntat cu provoc─âri la nivel global de un fel nev─âzut de cel de-al Doilea R─âzboi Mondial ┼či au sim┼úit mai acut povara angajamentului lor fa┼ú─â de ap─ârarea european─â;  
  • Pe de alt─â parte, statele europene au devenit din ce ├«n ce mai con┼čtiente de amenin┼ú─ârile cu care se confrunt─â, ├«n special ├«n urma anex─ârii Crimeei de c─âtre Rusia. Acesta a fost un ┼čoc, deoarece a manifestat dramatic voin┼úa ┼či capacitatea Federa┼úiei Ruse de a contesta grani┼úele recunoscute la nivel interna┼úional, inclusiv cele pe care ea ├«ns─â┼či le-a recunoscut p├ón─â atunci.  

Ideea ca Europa s─â devin─â un actor strategic ├«n afacerile globale ├«mi aduce aminte de o veche zical─â irlandez─â pe care am auzit-o pentru prima dat─â la NDU (Universitatea de Ap─ârare a SUA unde am f─âcut Masterul ├«n Strategia Resurselor de Ap─ârare), la profesorul Joseph Goldberg (profesor de Studii de Securitate Na┼úional─â- cu care am sus┼úinut lucrare ÔÇŁL─ârgirea NATO versus terorism ├«n Europa Central─â ┼či de EstÔÇŁ- pentru care am luat premiul Comandantului NDU la solicitarea Secretarului de Stat, Madeleine K. Albright, care a citit lucrare ├«nainte de ├«nt├ólnirea NATO de la Madrid 1997): ÔÇ×Po┼úi fi ├«n cer cu o jum─âtate de or─â ├«nainte ca diavolul s─â ┼čtie c─â e┼čti mortÔÇŁ.


FOTO EPA-EFE

Emmanuel Macron FOTO EPA-EFE

Macron ┼či autonomia strategic─â european─â

Este necesar─â autonomia strategic─â european─â? Ne uitam ├«n Lituania ┼či ce constat─âm? Trupe ┼či tancuri americane vor ajunge ├«n Lituania pentru o misiune de dou─â luni ├«n apropierea frontierei cu Belarus, dar guvernul de la Vilnius sus┼úine, pe bun─â dreptate, c─â acesta nu este un mesaj ├«ndreptat c─âtre statul vecin sus┼úinut de Rusia, unde protestele continu─â, relateaz─â Reuters. Misiunea din Lituania care va continua p├ón─â ├«n noiembrie 2020, va include 500 de militari americani ┼či 40 de vehicule, precum tancuri Abrams M2 ┼či transportoare blindate pentru trupe Bradley, conform unui purt─âtor de cuv├ónt al armatei lituaniene. ├Äntrebarea este de ce nu duce Europa militari ┼či tehnic─â la grani┼úa cu Belarus? S─â nu-l supere pe ┼óarul Putin? Poate da, poate nu, dar este clar c─â Europa este divizat─â.

Autonomia strategic─â a fost de mult timp un refren recurent pentru sus┼úin─âtorii unei Europe mai puternice, una care s─â fie un factor de reglementare, mai degrab─â dec├ót un autor de adoptare a regulilor, ├«n ordinea mondial─â ├«n schimbare. Dar Uniunea European─â nu pare s─â se apropie niciodat─â de realizarea acestui obiectiv, ├«n principal din cauza diviziunilor interne dintre statele membre cu privire la ce interese s─â apere ┼či s─â avanseze, ┼či a precau┼úiei privind pierderea suveranit─â┼úii ├«ntr-un domeniu care preocup─â ├«n special guvernele na┼úionale. Autonomia strategic─â european─â este - la fel ca suveranitatea european─â- unul dintre multele concepte care ├«ncearc─â s─â promoveze o UE mai capabil─â ┼či mai independent─â ├«ntr-un moment de concuren┼ú─â geopolitic─â ├«n cre┼čtere ├«ntre marile puteri Rusia, SUA ┼či China. Pentru a-┼či ├«ndeplini adev─âratul poten┼úial, UE trebuie s─â pun─â cap─ât ÔÇŁcacofoniei sale strategiceÔÇŁ ┼či s─â se concentreze pe dezvoltarea capabilit─â┼úilor. Din p─âcate, dezbaterea asupra autonomiei strategice europene r─âm├óne concentrat─â ├«n exces asupra criticilor SUA fa┼ú─â de UE. ÔÇ×Autonomia strategic─â european─âÔÇŁ (ESA) este una dintre acele expresii evazive care ÔÇ×plutescÔÇŁ ├«n politica european─â, al─âturi de termeni precum ÔÇ×armat─â european─âÔÇŁ ┼či ÔÇ×cultur─â strategic─â european─â comun─âÔÇŁ.

Aceasta (ESA) a fost utilizat─â ├«n comunic─ârile Consiliului European, Parlamentului European ┼či Serviciului European de Ac┼úiune Extern─â (SEAE). Este men┼úionat─â ├«n Strategia global─â a Uniunii Europene din iunie 2016, care pretinde c─â va alimenta ÔÇ×ambi┼úia de autonomie strategic─âÔÇŁ a organiza┼úiei. ├Äntr-adev─âr, Strategia global─â european─â folose┼čte de ┼čapte ori termenul ÔÇ×autonomieÔÇŁ, vorbind despre autonomia decizional─â ┼či autonomia de ac┼úiune afirm├ónd c─â ÔÇ×un nivel adecvat de ambi┼úie ┼či autonomie strategic─â este important pentru capacitatea Europei de a promova pacea ┼či securitatea ├«n interiorul ┼či dincolo de hotarele saleÔÇŁ.

┼×i poate s-o fac─â? Hai s─â ne uit─âm la recentele dezvolt─ârii militare din Mediteran─â flancul sudic al Europei. Ce constat─âm? Diviziune total─â ├«n cadrul UE. ├Än discursul s─âu din Sorbona din septembrie 2017, pre┼čedintele francez Emmanuel Macron ┼či-a exprimat ideea asupra conceptului, referindu-se la ÔÇ×capacit─â┼úile de operare autonome ale EuropeiÔÇŁ[1], ancor├ónd astfel conceptul mai explicit ├«n probleme de ap─ârare ┼či securitate. Pentru Fran┼úa, ESA este o continuare a autonomiei strategice na┼úionale, pe care o define┼čte ca fiind capacitatea de a decide ┼či de a ac┼úiona liber ├«ntr-o lume interdependent─â.[2] Vezi exemplu militar de a se al─âtura Greciei ├«n vederea asigur─ârii respect─ârii Legii M─ârilor (UNCLOS)[3] cu privire la Marea Egee de c─âtre Turcia.

├Äntr-adev─âr este un exemplu ├«n derulare pe scena european─â acum: confruntarea la nivelul declara┼úilor dar ┼či al ac┼úiunilor, unele din ele militare, ├«ntre Turcia ┼či Grecia. Mini┼čtrii de externe ai Uniunii Europene (UE) au purtat vineri, 13 august, discu┼úii urgente despre tensiunile militare actuale dintre Grecia ┼či Turcia, cu privire la drepturile de foraj ├«n estul Mediteranei. Urmeaz─â ca NATO s─â reia aceste discu┼úii. De┼či Atena a cerut Uniunii Europene sus┼úinere, prin formularea unor poten┼úiale sanc┼úiuni destinate Turciei, ├«nt├ólnirea nu a avut un rezultat cu solu┼úii concrete. Drept urmare cele dou─â sate au ├«nceput consolidarea garnizoanelor militare din regiunea frontierei comune. Turcia a mutat o brigada de tancuri de la grani┼úa cu Siria ├«n provincia Edirne. La r├óndul ei Grecia a avut un r─âspuns similar. Fran┼úa a r─âspuns, ├«n schimb, angaj├óndu-se s─â-┼či sporeasc─â prezen┼úa militar─â ├«n estul Mediteranei ┼či a trimis dou─â nave de r─âzboi ├«n zon─â pentru exerci┼úii comune cu marina greac─â. Fran┼úa are, de asemenea, interese speciale ├«n Levant. Pre┼čedintele francez, Emmanuel Macron, a acordat Ciprului ┼či Greciei sus┼úinerea complet─â, condamn├ónd ÔÇ×├«nc─âlcarea suveranit─â┼úiiÔÇŁ de c─âtre Turcia.

Rela┼úiile tensionate dintre Grecia ┼či Turcia nu sunt o noutate. Recent, cele dou─â state au avut un conflict cultural atunci c├ónd Turcia a decis s─â transforme muzeul Hagia Sofia din Istanbul ├«n moschee, loc care a fost timp de secole o catedral─â cre┼čtin─â ortodox─â. Marea Neagr─â este alt punct vital ├«n securitatea european─â a flancului de sud. Cert este c─â situa┼úia geopolitic─â ├«n Marea Neagr─â s-a schimbat prin apari┼úia Ucrainei ┼či Georgiei iar Conven┼úia de la Montreux este acum dep─â┼čit─â ┼či poate fi ├«nlocuit─â. Anularea Conven┼úiei este posibil─â ├«n termenii art. 28, perioada de valabilitate a Conven┼úiei fiind de numai 20 ┬áani, ┼či s-a ├«ncheiat pe ├«n noiembrie 1959. Dar, pentru ca acest fapt s─â devin─â realitate, unul dintre statele semnatare trebuie s─â transmit─â decizia/solicitarea Fran┼úei care, ├«n termenii Conven┼úiei, este statul depozitar al acesteia. Cu toate c─â, r├ónd pe r├ónd, SUA, Marea Britanie ┼či URSS au amenin┼úat c─â vor face asta ├«n perioada R─âzboiului Rece acest lucru nu s-a ├«nt├ómplat niciodat─â. Dar dac─â cineva va vrea, atunci, din momentul depunerii cererii, Conven┼úia r─âm├óne valabil─â ├«nc─â doi ani ┼či, conform ├«n┼úelegerii ini┼úiale, statele semnatare s-au angajat s─â se reuneasc─â ├«ntr-o nou─â conferin┼ú─â pentru a ajunge la semnarea unui nou Tratat. Dar, cu sau f─âr─â o modificare sau chiar cu o anulare a Conven┼úiei, Erdogan for┼úeaz─â construc┼úia c├ót mai rapid─â a Canalului Istanbul, dublare a Bosforului, ceva care apar┼úine exclusiv Turciei ┼či care devine un atu strategic uria┼č pe care Ankara ├«l poate folosi ├«n orice sens ├«┼či dore┼čte - vital pentru circula┼úia naval─â, civil─â ┼či militar─â, decisiv ├«n situa┼úie de conflict. Mai ales dac─â, dintr-un motiv sau altul, str├ómtorile sunt blocate ├«ntr-un singur punct m─âcar de un vas scufundat de un tir ostil sau de un simplu accident tehnic.

Ceea ce conteaz─â ├«n negocieri este timpul de sta┼úionare al navelor de r─âzboi ┼či deplasamentul acestora ├«n Marea Neagr─â. A┼ča c─â la momentul actual nici Rusia nu vrea modificarea Conven┼úiei. Crimeea ┼či Canalul Istanbul sunt noile loca┼úii ├«n func┼úie de care se vor ┬ápurta, ├«n viitor, negocieri pentru traseele acceptate ├«n noua hart─â de putere. Marea Negr─â ┼či Marea Mediteran─â au devenit un spa┼úiu geopolitic comun[4] ├«n flux cu Marea Azov ┼či Marea Caspic─â. C├ót prive┼čte Marea Nostrum, timp de treizeci de zile ├«n 1897, rivalii din estul Mediteranei s-au luptat asupra statutului Cretei, a c─ârei popula┼úie majoritar─â greac─â ┼či-a dorit independen┼úa. Conflictul a devenit cunoscut sub numele de ÔÇ×r─âzboiul nefericitÔÇŁ ┼či a atras marile puteri occidentale, amenin┼ú├ónd un conflict mult mai larg ├«ntr-o parte a lumii ├«n care aspira┼úiile na┼úionaliste, nemul┼úumirile istorice ┼či rivalitatea marilor puteri au st├órnit 17 ani mai t├órziu, Primul R─âzboi Mondial. Austria-Ungaria, Fran┼úa, Germania, Italia, Rusia, precum ┼či Marea Britanie au trimis nave de r─âzboi ├«n Creta, ├«n ├«ncercarea de a men┼úine pacea. De┼či ├«n mare parte simpatizan┼úi cu grecii - cu excep┼úia germanilor - ace┼čtia au avertizat grecii, prost preg─âti┼úi din punct de vedere militar, s─â nu se angajeze ├«n ostilit─â┼úi. Avertismentele lor au nu au fost ascultate, iar grecii au sim┼úit pe pielea lor acest─â lips─â de ascultare.

├Änlocui┼úi Creta cu Cipru! Grecii ┼či turcii sunt din nou prin┼či ├«ntr-o ceart─â despre statutul teritorial al insulelor din apele mediteraneene - ┼či, mai important, asupra celor 122 de trilioane de metri cubi rezerve de gaze din zone estica a Mediteranei. Poten┼úialul energetic din estul Mediteranei a ridicat miza. Puterile ├«nvecinate din Europa, Africa de Nord ┼či Orientul Mijlociu sunt atrase ├«ntr-o confruntare, pe m─âsur─â ce riscul unui conflict deschis ├«ntre alia┼úii NATO cre┼čte. ├Än 1897, marile puteri au reu┼čit s─â st─âp├óneasc─â consecin┼úele. S-a g─âsit o solu┼úie pe jum─âtate, care a salvat situa┼úia: Creta a ob┼úinut autonomie, dar sub suzeranitatea Imperiului Otoman, turcii control├ónd rela┼úiile externe ale insulei, iar prin┼úul George al Greciei a devenit ├«naltul comisar al insulei. ├Än 1913 Grecia a anexat ├«n mod oficial insula. Acum ├«n 2020 ├«nt├ómplare poate juca un rol esen┼úial. Puterile occidentale sper─â s─â poat─â atinge o alt─â solu┼úie pe termen scurt pentru a preveni o ciocnire ┼či, la fel ca ├«n 1897, au trimis nave de r─âzboi ca avertisment c─âtre Istanbul, pe care-l ├«nvinov─â┼úesc pentru c─â a alimentat o disput─â maritim─â din ce ├«n ce mai riscant─â. ┼×i SUA au trimis o nav─â de r─âzboi ├«n zona de control a Flotei a VI din Mediteran─â. Nava, USS Hershel ÔÇ×WoodyÔÇŁ Williams, o nav─â maritim─â expedi┼úionar─â despre care marina SUA spune c─â se afl─â ├«n Marea Mediteran─â ├«ntr-o misiune programat─â anterior, ├«n primul r├ónd, pentru a sprijini opera┼úiunile Comandamentului SUA Africa, dar este disponibil─â dac─â este necesar ┼či pentru alte misiuni.

Imagine indisponibil─â

Cele cinci obiective ale UE pentru a avea un rol independent

Evolu┼úiile din Belarus, din Mediterana de Est ┼či din Marea Neagr─â subliniaz─â lipsa de greutate strategic─â a UE ├«n propria vecin─âtate, ├«n timp ce vizita av├ónd ca obiectiv daunele produse Beijingului de Coronavirus ┼či 5G ├«n Europa, a Ministrului de Externe chinez Wang Yi, eviden┼úiaz─â rolul pasiv al UE ├«n ┬áconfruntarea dintre SUA ┼či China. Cinci obiective sunt esen┼úiale dac─â UE dore┼čte s─â reprezinte un pol independent care s─â fie luat ├«n considerare ├«n lumea multipolar─â emergent─â ┼či ├«n aceast─â competi┼úie a super puterilor China, SUA ┼či Rusia. Toate cele cinci sunt ├«n prezent ├«ntr-o continu─â transformare. Modul ├«n care UE le modeleaz─â sau este modelat─â de ele va determina dac─â este a┼čezat─â la mas─â - sau este ├«n meniu!┬áDintre aceste rela┼úii, dou─â, poate cele mai importante, sunt cu Rusia ┼či Turcia. Pentru Europa - ┼či SUA, de altfel - Rusia, sub pre┼čedintele Vladimir Putin, a fost ├«ntotdeauna o rela┼úie dificil de clasificat.

Uneori, Moscova a fost partener, alteori o ÔÇ×pacosteÔÇŁ. Cu toate acestea, din 2014, de la anexarea Crimeei, Rusia a ac┼úionat mai mult ca un adversar ostil, intervenind militar ├«n estul Ucrainei ┼či folosind dezinformarea pentru a se amesteca ├«n alegerile europene ┼či ├«n politica intern─â a Occidentului dar ┼či a Europei Centrale ┼či de Est. Asasinarea ├«ncercat─â ┼či reu┼čit─â a exila┼úilor ru┼či din Marea Britanie ┼či Germania a eviden┼úiat lipsa de respect pe care Kremlinul o are chiar ┼či pentru cele mai puternice puteri europene. Ceea ce Rusia poate oferi Europei, ├«n afara ├«nc─âlc─ârii normelor interna┼úionale, este mult mai pu┼úin clar.

Criza politic─â din Belarus este ├«nc─â o alt─â ilustrare a impoten┼úei UE ┼či a libert─â┼úii de manevr─â a pre┼čedintelui Putin ├«n ┬áperiferia estic─â a Europei. Turcia sub pre┼čedintele Recep Tayyip Erdogan a fost o provocare similar─â pentru Europa. Odat─â ce aspira la UE (acum este imposibil de crezut c─â mai are acest ┼úel), complet├ónd discu┼úiile de aderare, at├ótea c├óte au fost, Turcia a devenit recent din ce ├«n ce mai autoritar─â pe plan intern ┼či s-a dezl─ân┼úuit la nivel regional. La fel ca pre┼čedintele Putin, pre┼čedintele Erdogan ┼či-a folosit abilitatea pentru a-┼či avansa ambi┼úiile, care s-au extins acum ├«n estul Mediteranei.┬á

Conceptul ÔÇ×Patriei AlbastreÔÇŁ este utilizat din plin de ┼čeful satului turc. Teoretizat de contraamiralul Cem G├╝rdeniz, ÔÇ×Patria albastr─âÔÇŁ este o doctrin─â care ├«ncurajeaz─â Ankara s─â-┼či impun─â suveranitatea pe o suprafa┼ú─â de 462.000 km2 ├«n Marea Neagr─â, Egee ┼či Mediterana. Aceast─â doctrin─â este considerat─â necesar─â pentru ÔÇ×prosperitatea, securitatea ┼či chiar pentru fericirea TurcieiÔÇŁ, a explicat contraamiralul turc. Resping├ónd orice acuza┼úie de expansionism, Turcia sus┼úine c─â nu cere dec├ót ceea ce i se cuvine de drept,┬á ├«n fa┼úa revendic─ârilor maritime ale Greciei ┼či Ciprului pe care le consider─â excesive. Turcia vrea revizuirea Tratatului de la Lausanne 1923[5].

Tensiunile de lung─â durat─â asupra c├ómpurilor de gaze offshore de l├óng─â Cipru ┼či disputele concurente cu Grecia cu privire la Zonele Economice Exclusive maritime au crescut exponen┼úial ├«n ultimele luni. Acest lucru, combinat cu tensiunile legate de interven┼úia militar─â a Turciei ├«n Libia, a determinat Fran┼úa s─â desf─â┼čoare nave militare ├«n zona maritim─â a Greciei ┼či s─â desf─â┼čoare exerci┼úii militare comune, ca o demonstra┼úie de sprijin pentru Atena. Pre┼čedintele francez Emmanuel Macron pare s─â cread─â c─â numai limbajul for┼úei ├«l va descuraja pe Erdogan. Dar partenerii s─âi din UE, ├«n special Germania, prefer─â ├«n continuare dialogul cu Ankara ├«n fa┼úa unui eventual conflict. Spre deosebire de Rusia, Turcia poate oferi unele rezultate concrete atunci c├ónd vine vorba de gestionarea fluxului de refugia┼úi (4 milioane ├«n taberele organizate de Ankara pe propriul teritoriu) din Orientul Mijlociu c─âtre Europa. Ca aliat al NATO, s-ar putea dovedi, de asemenea, util ├«n limitarea ambi┼úiilor Rusiei ├«n Orientul Mijlociu. Dar, av├ónd ├«n vedere toleran┼úa lui Erdogan fa┼ú─â de risc, lucrurile se pot agrava ├«n estul Mediteranei ├«nainte de a se ├«mbun─ât─â┼úi. ┼×i, nu ├«n ultimul r├ónd, Turcia ┼či-a construit capabilit─â┼úi de supraveghere satelitare, iar Erdogan a semnat o Directiv─â pentru Statului Major al Armatei turce prin care organizeaz─â supravegherea cu sateli┼úi proprii ├«n zona Mediteranei.

Turneul european al lui Ministrului de Externe chinez Wang scoate ├«n eviden┼ú─â a treia rela┼úie pe care UE trebuie s─â o gestioneze, cea cu China. Vizita este o ofensiv─â a Chinei pentru a remedia leg─âturile afectate de pandemia coronavirusului ┼či de consecin┼úele acesteia, precum ┼či de reprimarea securit─â┼úii ├«n Hong Kong de c─âtre Beijing. Dar ar fi o gre┼čeal─â s─â concluzion─âm c─â acest lucru pune Europa pe locul de lider ├«n aceast─â rela┼úie. Din contr─â, Europa din multe puncte de vedere este un pasager, ├«ntr-o┬áÔÇ×c─âru┼ú─âÔÇŁ, pe o autostrad─â interna┼úional─â, care urm─âre┼čte coridorul Beijing-Washington, cele dou─â superputeri care lupt─â pentru controlul ma┼čin─âriei geopolitice. UE ├«ncepuse deja s─â adopte o pozi┼úie mai dur─â asupra Chinei ├«nainte de pandemie, ca parte a noi posturii geopolitice a Comisiei Europene recent instalat─â. ├Än schimb Serviciului European de Ac┼úiune Extern─â (SEAE) prin Joseph Borrell a dat declara┼úii controversate ├«n leg─âtur─â cu rela┼úia cu Beijingul.

Practicile comerciale neloiale ale Chinei, inclusiv ├«n ceea ce prive┼čte investi┼úiile, combinate cu eforturile SUA de a ├«nghe┼úa participarea Huawei ├«n re┼úelele 5G ale alia┼úilor europeni, au condus la o reevaluare a locului ├«n care se poate ajunge la echilibrul dintre valoarea Chinei ca partener economic ┼či riscul pe care ├«l reprezint─â ca obiectiv strategic rival. ┼×i aici referitor la re┼úelele 5G vedem, inclusiv la noi la fel ca ┼či ├«n Europa Central─â ┼či de Est, reac┼úii contradictorii care dovedesc lipsa de loialitate a unor politicieni de st├ónga fa┼ú─â de interesul na┼úional al Rom├ónie ca membru NATO. Sunt zvonuri (f─âr─â dovezi prezentate), ├«n mass-media, c─â sume de ÔÇ×bani negriiÔÇŁ, pentru lobby sau pentru reclame, ÔÇ×plutescÔÇŁ ├«ntre cabinete ┼či persoane, pentru solu┼úii pozitive care s─â favorizeze companii din China precum Huawei sau ZTE. Un lucru este clar, securitatea na┼úional─â este cea care dicteaz─â solu┼úia 5G pentru simplul motiv ca aceast─â solu┼úie ├«┼úi asigura penetrarea ├«ntregii infrastructuri, inclusiv a celei de securitate ┼či de urgen┼ú─â, datorit─â solu┼úiilor tehnice pe care le practic─â ├«n construc┼úia ei.

Europa are dou─â companii puternice, Nokia ┼či Ericsson, care de┼úin capabilit─â┼úi la fel de performante pentru re┼úelele 5G. La acestea se adaug─â companii din Coreea de Sud care prezint─â solu┼úii end-to-end ┼či companii din Japonia. Ele trebuie accesate prin licita┼úie. Fenomenul este similar cu cel petrecut ├«n alte ┼ú─âri din Balcani care au intrat ├«n jocul One Belt-One Road. Dar Europa r─âm├óne divizat─â pe aceast─â tem─â, iar China a devenit capabil─â s─â valorifice acele diviziuni interne ├«n avantajul s─âu.


FOTO Shutterstock

Imagine indisponibil─â

Rela┼úia Europei cu SUA este crucial─â pentru gestionarea tuturor celorlalte, deoarece ├«n circumstan┼úe normale, Washington ar fi o surs─â de sprijin semnificativ ├«n rela┼úiile cu Rusia, Turcia ┼či China. ├Äns─â pre┼čedintele Donald Trump nu a f─âcut prea multe pentru a-i lini┼čti pe alia┼úii americani ai NATO din Europa de angajamentul s─âu fa┼ú─â de leg─âturile transatlantice l─âs├óndu-l, ├«ntr-un fel, pe pre┼čedintele Putin s─â-┼či aleag─â propriile obiective privind continentul european. Refuzul s─âu de a ÔÇ×st─âp├óniÔÇŁ Turcia prin retragerea militarilor americani din Orientul Mijlociu ┼či din Afganistan (se retrag ├«n urm─âtoarele luni 5000 de militari) promis─â ├«n campania electoral─â pentru pre┼čedin┼úia SUA din 2016, ┬ái-a dat lui Erdogan carte alb─â pentru aventurile sale mediteraneene iar abordarea unilateral─â a confrunt─ârii cu China ├«n ceea ce prive┼čte comer┼úul, ├«n timp ce ├«narmeaz─â puternic alia┼úii europeni ├«mpotriva Huawei ┼či a 5G, a l─âsat o Europ─â ├«nstr─âinat─â prins─â ├«n mijlocul confrunt─ârii SUA-China - un pion care trebuie jucat, mai degrab─â dec├ót un participant activ care modeleaz─â jocul pe tabla de ┼čah pe care se desf─â┼čoar─â rivalitatea.

Dar chiar dac─â Joe Biden ├«l va ├«nvinge pe Trump ├«n func┼úia de pre┼čedinte ├«n noiembrie 2020, Europa ar face bine s─â caute s─â reinventeze leg─âturile transatlantice cu un parteneriat egal care amplific─â eforturile ambelor p─âr┼úi. Vechile leg─âturi au fost construite dup─â cel de-al Doilea R─âzboi Mondial iar politicienii care au f─âcut acest lucru a ie┼čit din scena geopolitic─â. Practic ÔÇŁfenomenulÔÇŁ s-a ├«ncheiat cu moarte senator John McCain!

A cincea rela┼úie pe care Europa trebuie s-o remodeleze, este aceea cu Marea Britanie, o rela┼úie crucial─â. De┼či o mare parte a dezbaterii asupra Brexitului s-au concentrat asupra impactului s─âu economic, pierderea Regatului Unit al Marii Britanii ┼či Irlandei de Nord- una dintre cele dou─â puteri militare credibile ale UE al─âturi de Fran┼úa - a fost o lovitur─â enorm─â pentru aspira┼úiile strategice ale Europei. De┼či, ├«n mod istoric, Marea Britanie a fost ostil─â ini┼úiativelor de ap─ârare ale UE, prefer├ónd un NATO condus de SUA ca platform─â pentru cooperarea european─â ├«n domeniul ap─âr─ârii, apartenen┼úa sa la UE i-a permis cel pu┼úin s─â men┼úin─â exclusiv canalele europene de comunicare pe probleme de securitate ┼či ap─ârare.

Fran┼úa, care are acorduri de ap─ârare bilaterale profunde cu Regatul Unit, a propus un ÔÇ×Consiliu european de securitateÔÇŁ care s─â includ─â Regatul Unit ca modalitate de a atenua aceast─â pierdere. Ambele entit─â┼úi sunt ├«n c─âutarea unei op┼úiuni relevante: Marea Britanie caut─â relevan┼ú─â global─â iar UE caut─â credibilitate strategic─â. Problema actual─â este ├«ns─â finalizarea statutului Brexitului, problem─â care pare c─â nu va avea un Happy End. Pentru ca cele de mai sus s─â se ├«nt├ómple UE trebuie ├«n primul r├ónd s─â ├«┼či reconfigureze abordarea cu privire la modul ├«n care ├«┼či exercit─â puterea economic─â ┼či diplomatic─â ├«n lume. Aceast─â schimbare a ├«nceput deja, chiar dac─â impactul s─âu nu a fost ├«nc─â sim┼úit. Rela┼úiile bilaterale devin esen┼úiale iar Fran┼úa este for┼úa motric─â. Din punctul de vedere al statelor membre ale UE, este crucial s─â ├«n┼úelegem c─â, ├«n mediul de securitate actual, nu ne putem baza ├«n totalitate pe umbrela de protec┼úie a altcuiva, iar Europa nu ├«┼či poate permite s─â fie un aliat slab. Guvernele se schimb─â, priorit─â┼úile se schimb─â, viziunile strategice se schimb─â, dar interesele (na┼úionale) r─âm├ón o constant─â. Autonomia strategic─â nu este doar o problem─â de politic─â extern─â, ci ┼či o cerin┼ú─â critic─â pentru promovarea integr─ârii europene.

Construirea unei Europe cu o mai mare autonomie nu ├«nseamn─â doar protejarea mai bun─â a Europei, ci ┼či proiectarea unei agende pozitive pe scena global─â. Autonomia strategic─â se refer─â la stabilirea obiectivelor, luarea deciziilor ┼či mobilizarea resurselor ├«n moduri care nu depind ├«n primul r├ónd de deciziile ┼či activele militare ale altora. Mai degrab─â dec├ót izolarea, este vorba de construirea unei pozi┼úii mai puternice pentru cooperare ┼či parteneriat. Avansarea autonomiei strategice necesit─â nu numai concentrarea pe domenii ┼či ini┼úiative distincte, ci ┼či pe interconect─ârile acestora, printr-o abordare general─â. Problema este ca UE s─â articuleze o politic─â extern─â ┼či de securitate colectiv─â coerent─â sus┼úinut─â de un factor de descurajare militar credibil. ┼×i pentru a face acest lucru, va trebui s─â-┼či reconcilieze odat─â pentru totdeauna diviziunile interne. Europa a f─âcut pa┼či importan┼úi c─âtre o cooperare ├«n securitate ┼či ap─ârare iar statele aliate pot considera c─â amenit─â┼úile sunt mai importante dec├ót interesele lor divergente. Dar dac─â┬áÔÇ×RaiulÔÇŁ ├«nseamn─â o UE capabil─â s─â-┼či uneasc─â puterea economic─â cu cea militar─â ┼či┬áÔÇ×DraculÔÇŁ este o lume caracterizat─â printr-o competi┼úie cu sum─â zero pentru un avantaj strategic, jum─âtatea de or─â de care vorbeam la ├«nceput dispare.┬á


[1] Parisul se consider─â drept principalul sus┼úin─âtor al ESA - ├«n parte pentru c─â autonomia strategic─â european─â este o dezvoltare a ideii franceze de ÔÇ×autonomie strategic─âÔÇŁ. Francezii au folosit ini┼úial acest termen ├«n Cartea Alb─â din 1994 privind ap─ârarea (prima publicat─â dup─â sf├ór┼čitul R─âzboiului Rece). O parte a revizuirii strategice din 2017 este intitulat─â ÔÇ×Strategia noastr─â de ap─ârare: autonomie strategic─â ┼či ambi┼úie european─âÔÇŁ. ┼×i, prin discursul s─âu de la Sorbona ┼či propunerile ulterioare - mai ales, Ini┼úiativa European─â de Interven┼úie - Macron a ajuns s─â fie v─âzut ca campion al ideii .

[2] Corentin Brustlein, analist la think-tank-ul francez numit Institut Fran├žais des Relations Internationales explic─â: ÔÇ×pentru Europa, a fi autonom este nevoie de a-┼či stabili o viziune a rolului s─âu ├«n vecin─âtatea sa ┼či pe scena mondial─â, pentru a identifica obiectivele politice dorite ┼či elaborarea ┼či implementarea planurilor menite s─â le realizeze, inclusiv prin utilizarea for┼úei militare. Cazul francez ilustreaz─â, de asemenea, c─â autonomia strategic─â nu ar trebui considerat─â ceva absolut. Abilitatea de a folosi for┼úa militar─â ├«n mod autonom depinde de factori precum urgen┼úa crizei, geografia teatrului de opera┼úii sau severitatea amenin┼ú─ârilor care ar putea fi ├«nt├ómpinate. ├Äncadrarea dezbaterii ca o problem─â binar─â este at├ót gre┼čit─â, c├ót ┼či contraproductiv─â. ├Äntrebarea nu este dac─â Europa ar trebui s─â fie autonom─â din punct de vedere strategic sau nu - este deja, ├«n anumite privin┼úe limitate -, ci ce beneficii se pot ob┼úine din atingerea unor grade mai ├«nalte de autonomie european─â ├«n domeniile politic, opera┼úional ┼či industrialÔÇŁ

[3] Conven┼úia Na┼úiunilor Unite asupra dreptului m─ârii (United Nations Convention on the Law of the Sea, prescurtat UNCLOS) este un acord interna┼úional care a rezultat din a treia Conferin┼ú─â a Organiza┼úiei Na┼úiunilor Unite privind dreptul m─ârii (UNCLOS III), care a avut loc ├«ntre 1973 ┼či 1982. Legea din Conven┼úie define┼čte drepturile ┼či responsabilit─â┼úile na┼úiunilor cu privire la utilizarea lor a oceanele lumii, de stabilire a orient─ârilor pentru ├«ntreprinderi, mediul, precum ┼či managementul marin a resurselor naturale. Conven┼úia, ├«ncheiat─â ├«n 1982, a ├«nlocuit patru tratate din 1958. UNCLOS a intrat ├«n vigoare ├«n 1994, la un an dup─â ce Guyana a devenit a 60-a na┼úiune ce a semnat tratatul. ├Äncep├ónd cu ianuarie 2015, 166 ┼či Uniunea European─â au aderat la conven┼úie.

[4] ÔÇ×├Än ce m─âsur─â ar trebui considerat─â Marea Neagr─â un spa┼úiu strategic distinct? Deoarece sim┼úul identit─â┼úii M─ârii Negre este relativ subdezvoltat ┼či ├«ntruc├ót ÔÇŁcadrele de securitateÔÇŁ din zonele adiacente precum Marea Mediteran─â ┼či Marea Caspic─â sunt ├«n flux, merit─â s─â lu─âm ├«n considerare m─âsura ├«n care problemele ┼či abord─ârile din Marea Neagr─â ar trebui s─â fie tratate ca parte a unui continuum geografic mai mare. Aceast─â ├«ntrebare este izbitoare ├«n rela┼úia cu Marea Mediteran─â, unde sunt ├«mp─ârt─â┼čite multe dintre provoc─ârile de securitate dificile ├«n vigoare cu adev─ârat trans-regional. ├Än termeni de securitate energetic─â, cele dou─â m─âri ┼či interiorul lor este tot mai legat. ┼ó─ârile din jurul ambelor bazine sunt expuse la scurgeri din crize ├«n zona mai larg─â a M─ârii Mediterane-Marea Neagr─â. Analitic ┼či la diverse niveluri, are sens s─â trat─âm aceste regiuni ├«mpreun─â.┬á Ian O. Lesser- GLOBAL TRENDS, REGIONAL CONSEQUENCES:WIDER STRATEGIC INFLUENCES ON THE BLACK SEA (noiembrie 2007)

[5] Tratatul de la Lausanne/Elve┼úia a fost un tratat de pace semnat pe 24 iulie 1923, care a stabilit apartenen┼úa ├«ntregii Anatolii ┼či a Traciei R─âs─âritene la Turcia, anul├ónd astfel prevederile Tratatului de la S├Ęvres, semnat ├«n 1920 de guvernul otoman. Tratatul trasa noile frontiere ale Greciei, Bulgariei ┼či Turciei. Turcia renun┼úa la preten┼úiile asupra Insulelor Dodecaneze (art. 15), Ciprului (art.20), Egiptului ┼či Sudanului (art. 17), Irakului ┼či Siriei (art. 3). ├Ämpreun─â cu Tratatul de la Ankara, tratatul de la Lausanne stabilea grani┼úele Turciei cu ultimele dou─â state. De asemenea, Turcia renun┼úa la privilegiile sale din Libia, a┼ča cum erau definite ├«n Tratatul de la Ouchy din 1912. Ca rezultat al acestui tratat de pace, regiunea locuit─â de kurzi, cunoscut─â cu numele istoric de Kurdistan, a fost ├«mp─âr┼úit─â ├«ntre Turcia, Siria, Irak ┼či Iran.



Ultima or─â

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite