Egalitate. Nimic mai mult, dar nimic mai puţin. Punct

Se pare că valul de schimbări care reprezintă rezolvarea unei nedreptăţi ce afectează de prea multă vreme o bună parte din omenire a venit puţin şi în România. Vorbesc despre cele câteva ţări care au început drumul (sau l-au finalizat deja): de a introduce dreptul la căsătorie pentru cuplurile formate din persoane de acelaşi sex - Uruguay, Noua Zeelandă, Franţa.

E un semn extraordinar pentru mine că a început să se vorbească despre asta şi în România. Ştiu că se va vorbi mult, se va vorbi, din păcate, dureros de pe lângă, până se va întâmpla ceva, dar cred că încerc să mă pregătesc mental şi emoţional pentru asta. Ştiu că o să aud din nou şi din nou lucruri dureroase, dar sper că la un moment dat voi putea, totuşi, să mă căsătoresc cu partenerul meu de viaţă.

Acum câteva zile am auzit unul din primele mesaje, pe care o să am neplăcerea să le mai aud şi de acum încolo, cu ocazia dezbaterii publice pe subiectul ăsta: „de ce să aibă dreptul să se căsătorească, doar homosexualii sunt anormali, sunt bolnavi” (cireaşa de pe tort: „dar, desigur, eu nu am nimic cu ei”).

Hai să clarificăm nişte lucruri simplu de înţeles. Aici vorbesc doar despre drepturi, despre lege, despre civil şi nu despre religie, biserică, nunţi şi binecuvântarea preotului. Când vorbesc aici despre căsătorie, vorbesc despre drepturi, despre facilităţi, despre contracte civile, despre judecătorie şi primărie şi nu despre biserică.  

Ei bine, hai să presupunem că da, homosexualitatea este ceva anormal şi că e o boală. Desigur,  nişte oameni inteligenţi şi care se pricep la boli mai bine decât un senator din Constanţa (vorbesc despre experţi de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii, de la Asociaţia Psihologilor Americani şi Asociaţia Psiahiatrilor Americani) au spus clar şi răspicat că homosexualitatea nu este o boală, dar, de dragul articolului, să presupunem timp de 5 minute că ar fi.

Nu ştiu cu ce altă condiţie să o asemăn, dar să zicem că e ceva asemănător cu un autism uşor. Şi ce, persoanele care suferă de autism nu au dreptul să se căsătorească? Sau să spunem că ar fi o boală din aceeaşi categorie cu disfuncţiile aparatului reproducător (un fel de: dacă eşti bărbat homosexual, ai nişte probleme de erecţie când e să fii cu o femeie). Din nou, nu am auzit că persoanele heterosexuale care suferă de disfuncţii ale aparatului reproducător să nu li se dea voie să se căsătorească. 

Dar poate că homosexualitatea e ceva imoral, cum e hoţia sau lenevia. Ah, atunci să le interzicem şi hoţilor sau corupţilor să se căsătorească. Ca să fim drepţi. Oricum, pe cei care îmi vin cu argumentul (bine sprijinit de biblie) imoralităţii persoanelor homosexuale, îi invit să studieze subiectul sclaviei în biblie. Sclavia e imorală sau nu? Oricum cred ei că ar fi, şi Noul şi Vechiul Testament sprijină realitatea sclaviei foarte relaxat, sclavii fiind îndemnaţi foarte creştineşte să îi asculte pe stăpânii lor. 

Oricum, nu are rost să vorbim despre moralitate sau imoralitate aici, pentru că, îmi amintesc, vorbeam despre drepturi şi toate avantajele legale care decurg din căsătorie (drepturi patrimoniale, protecţie faţă de violenţa domestică şi multe altele). Ei bine, în momentul de faţă, eu şi partenerul meu nu putem beneficia de aceste drepturi. Să zicem că aşa e drept şi echitabil, dar atunci ar fi drept şi echitabil să beneficiem, eu şi partenerul meu, de nişte  scutiri de impozite, o reducere de impozit pe venit de vreo 50% nu? Păi dacă eu nu am voie să fac un lucru perfect uman şi simplu pe care îl pot face prietenii mei heterosexuali, e corect să am aceleaşi responsabilităţi civice ca ei? Adică statul e bun bucuros să colecteze dările din salariul meu dar nu mai e la fel de bucuros să îmi acorde drepturi EGALE cu toată lumea? Ce fel de dreptate e aceasta, domnule senator? 

Eu am mai avut ocazii să discut toate lucrurile astea şi sunt convins că o să mai trebuiască să le discut iar şi iar. Dar o fac cu bucurie dacă, la finalul acestui demers, voi putea să intru într-o bancă cu prietenul meu şi să luăm un credit ipotecar împreună. Sau dacă voi putea să fiu sigur că, dacă mi se întâmplă ceva drastic, tot ce am agonisit îi va rămâne lui. E vorba de lucrurile pe care le-am realizat împreună, ca un cuplu, e vorba de viaţa noastră împreună. Nu cer decât ceea ce aveţi şi voi toţi. Egalitate şi atât. Nimic mai mult şi nimic mai puţin.