Educaţia în era digitală. Poate ea să ţină pasul cu evoluţia tehnologică?

„Dacă elevii învaţă, gândesc şi se manifestă prin tehnologie, de ce nu putem să le predăm la fel?”

După ani de zile în care am bătut lumea în lung şi în lat la conferinţe pe tema predării limbii engleze, pentru a fi la zi cu noutăţile în domeniul care mă pasionează, am ajuns la concluzia că cine vrea sa fie informat şi educat nu poate fi oprit de nimeni, nici de graniţe, nici de locul în care profesează.

Îmi place să fiu mereu la curent cu ceea ce se întâmplă peste hotare la nivel educaţional. Asta şi pentru că, din păcate, învăţământul românesc mai are ceva de lucru la capitolul tehnologie şi la a ţine pasul cu ea. După ani de zile în care am bătut lumea în lung şi în lat la conferinţe pe tema predării limbii engleze, pentru a fi la zi cu noutăţile în domeniul care mă pasionează, am ajuns la concluzia că cine vrea sa fie informat şi educat nu poate fi oprit de nimeni, nici de graniţe, nici de locul în care profesează.

De ceva vreme, am preluat şi eu, ca toţi din jurul meu, noua sursa de informare la îndemână – Facebook-ul – care ne oferă încă o cale de acces la oceanul de informaţie din lumea online. De pe Facebook ne limităm cu toţii la a accesa informaţiile care ne par interesante, distribuim mai departe ceea ce ne pasionează, iar tinerii/copiii nu fac excepţie.

Mă întorc cu gândul la tema uneia dintre ediţiile trecute ale Concursului Naţional de Eseuri organizat de Shakespeare School, când tinerii scriau despre Facebook şi impactul reţelei sociale, chiar dacă aceasta era abia la începuturile evoluţiei sale în România. Am reanalizat situaţia şi mi-am amintit iarăşi de citatul emblemă: „Dacă copiii nu învaţă după cum le predăm noi, poate ar trebui să le predăm după cum învaţă ei.”

Doar că lucrul acesta nu se întâmplă, încă. Cel puţin nu la noi.

Tinerii de azi trăiesc în era tehnologiei, fie că ne place, fie că nu, asta este realitatea. Nu îşi mai fac permis la bibliotecă, citesc e-book-uri, nu mai caută informaţii în manual, dau un search pe net şi aşa mai departe. Elevii români sunt premiaţi la nivel internaţional pentru aplicaţii realizate pentru iPhone.

Dacă ei învaţă, gândesc şi se manifestă prin tehnologie, de ce nu putem să le predăm la fel?

Ei sunt cei care duc lumea înainte. Avem olimpici la fizică, matematică sau informatică, tineri cu potenţial remarcabil, care vor să li se predea ce îi interesează şi să aibă timp de lucrurile care îi pasionează. Mesajul ne-a fost transmis clar, chiar de astfel de tineri, anul acesta, la prima ediţie a concursului Bright Speakers, unde adolescenţii din trei licee din Bucureşti au prezentat sistemul de învăţământ ideal. Şi wow, ce idei spectaculoase au avut! 

Cred că e destul să pomeneşti în clasă cuvântul aplicaţie (apps) că începe să le sclipească ochii. Dacă le mai zici şi că tema lor de vacanţă este să urmărească un videoclip inspiraţional, i-ai cucerit de tot.

Nu, nu înseamnă că renunţăm la temele clasice, cele făcute cu sudoarea frunţii şi pixul pe hârtie. Însă, toate editurile de carte în limba engleză vând cărţile cu suport digital, aplicaţie şi pagină de Facebook cu jocuri şi întrebări educative. La nivel internaţional aşa se lucrează, de aceea examenele Cambridge sau IELTS sunt recunoscute de mii de instituţii în lumea întreagă. E drept, avem acces la aceleaşi manuale pe care le folosim şi noi la cursuri. Însă, metodele de predare ţin pasul cu tehnologia de azi?

Aştept momentul în care tema de acasă în România se va da jumătate pe caiet, jumătate pe Facebook. Când profesorul îi va lăuda pe copii că au ajuns la un nivel avansat al unui joc de strategie (care este în engleză, deci e greşit să ziceţi că e inutil) sau când va înfiinţa o comunitate în care cărţile de aventură se scriu în mediul online, prin participarea întregii clase, ca un fel de leapşa. Aştept formarea unor cluburi de lectură sau de dezbatere a videoclipurilor unor site-uri cum ar fi TED-Ed, Film English sau Mindshift.

Haideţi să profităm de faptul că suntem o comunitate în creştere, părinţi interesaţi de educaţia tinerilor, de lumea în care trăim şi de ceea ce le oferim noi pentru a-i pregăti cât mai bine pentru viitor. Vă invit la dialog prin două simple întrebări adresate profesorilor care mă urmăresc: când o să începem să fim atenţi la ceea ce îi pasionează pe tineri? când o să începem, oare, să le predăm aşa cum învaţă ei?

Iar dacă aveţi activităţi/site-uri/apps/jocuri care funcţionează la ore, vă rugăm să ni le împărtăşiţi, asta facem aici, învăţăm unii de la alţii.