Educația care ne doare, pe scena Excelsiorului
0Spectacolul „Două ore cu pauză”, al Gianinei Cărbunariu, una dintre cele mai importante premiere din stagiunea 2023-2024 a teatrului bucureștean Excelsior, repune sub lupă o temă sensibilă, mereu actuală: starea educației.
Ca instituție teatrală care se adresează cu precădere unui public tânăr, încă de la înființarea sa din 1990, Excelsiorul nu ezită să acorde atenția necesară sistemului de educație, din România și nu numai. De pildă, în primăvara lui 2023, aici s-a lansat stimulanta montare a lui Vlad Cristache după piesa „Punk Rock”, datorată apreciatului dramaturg britanic Simon Stephens. Prin poveștile a șapte adolescenți dintr-un liceu din nordul Angliei, interpretați remarcabil de șapte actori-deveniți-muzicieni din trupa teatrului, spectacolul (care se joacă în continuare cu succes) expune fără menajamente impasurile vârstei vulnerabile, presiunea anturajului și neglijarea emoțională a adulților putând genera gesturi extreme.
În octombrie 2023, în cadrul primei ediții a X-Fest – Festivalul Internațional de Teatru Tânăr Excelsior (din programul căreia nu a lipsit „Punk Rock”), pe aceeași scenă am putut vedea spectacolul „Antisocial”, regizat de Bogdan Georgescu și produs de Teatrul Național „Radu Stanca” (unde avusese premiera în 2015) în colaborare cu Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Un spectacol care merită (re)descoperit, deoarece, pornind de la un fapt real (mediatizatul „caz Șincai”, de la numitul liceu clujean de top, caz transfigurat artistic „la cald” de către Bogdan Georgescu și minunații săi actori, tot șapte la număr, care îi interpretează succesiv pe elevi, profesori și părinți), „Antisocial” discută percutant – în pofida resurselor minimale ale montării – limitele educației și ale libertății de expresie în contextul sistemului educațional românesc.
Tarele acestui sistem sunt evidențiate – prin intermediul întregii game de opinii și puncte de vedere disjuncte și complementare – și în „Două ore cu pauză”, spectacolul Gianinei Cărbunariu lansat chiar în deschiderea aceleiași prime ediții, excelente, a X-Fest. Intrat în pregătiri în timpul grevei cadrelor didactice din 2023, „Două ore cu pauză” este foarte bine documentat de către autoarea sa, deși lasă – voit – impresia unei improvizații tinzând către autoreferențialitate; de exemplu, Alex Călin, primul nume din lista distribuției, folosește o conversație despre programa la bacalaureat la literatura română ca să facă aluzie, pentru spectatorii interesați și de cinematografia națională, la viitorul film „Moromeții 3”, regizat de Stere Gulea, în care actorul preia rolul Niculae Moromete.
Gianina Cărbunariu alege ca punct de plecare al demersului său artistic povestirea „Domnu Trandafir”, de Mihail Sadoveanu, cândva lectură obligatorie în școli. Interpretul-invitat István Téglás reia textul clasic sadovenian (ranforsat cu poezia „Dăscălița”, a lui Octavian Goga, ținând de aceeași epocă) și, împreună cu colegii săi împrăștiați prin sală, trasează liniile de comparație cu prezentul. Cum s-a schimbat învățământul românesc în 120 de ani? Unde ne sunt astăzi dascălii și dăscălițele cu vocație și viziune? Și, adaugă regizoarea, cum s-a modificat atitudinea elevilor și a părinților față de actul de învățământ?
Fiecare capitol al montării de la Excelsior este inspirat de o situație din realitatea autohtonă, prezentată în presă și/sau revelată de discuțiile Gianinei Cărbunariu cu profesori de literatură din țară. Perspectivele se multiplică, la fel ca și ecranele pe care publicul îi poate urmări pe participanții la dezbatere inaccesibili privirii. În partea a doua a spectacolului (care are, evident, „două ore cu pauză”), spectatorii din primele rânduri urcă pe scenă și se confundă cu actorii, întărind astfel mesajul: aceste lucruri ne privesc pe toți!
La o ședință organizată de diriginta copiilor lor, două mame pretins credincioase se declară revoltate că tânărul și principialul profesor de literatură îndrăznește să-și sporească veniturile (mici, de altfel, ca-n învățământ) făcând-o pe DJ-ul prin cluburi și să scrie pe tabla clasei citate „sataniste”. La o întâlnire cu corpul didactic, reprezentanții a două firme de avocatură solicită imperativ înlăturarea sancțiunilor împotriva clientei lor, o tiktokeriță populară, acuzată că și-ar fi jignit profesoara (săracă și ea, cum altfel?) în timpul unei ore online (textul dramatic cercetează și efectele nefaste ale pandemiei asupra procesului de predare și învățare).
Într-un alt episod, plasat în 1998, un elev și sora sa mai vârstnică susțin examenul oral la literatura română într-un liceu auto, în fața unei comisii alcătuite dintr-o profesoară nou-venită, debordând de entuziasm, și o alta trecută prin ciur și prin dârmon, care a lăsat în urmă orice iluzie și nu mai așteaptă decât pensionarea. Fratele (același Alex Călin) e bine pregătit și trece fără probleme, dar examinata (Mihaela Coveșeanu), deși nu e la prima încercare, nu are habar de subiect și se salvează doar printr-o manea adaptată la context, că doar puțină voie bună n-a făcut rău nimănui. Un bacalaureat nemeritat în plus nu-i un cap de țară, nu-i așa? Cu mici câștiguri, cu mici pierderi, sistemul merge înainte.
Grație celor opt actori versatili, sărind lejer dintr-un rol într-altul, dintr-o tabără într-alta, „Două ore cu pauză” își provoacă privitorii să renunțe la ideile preconcepute, în favoarea unor noi întrebări apăsătoare. Dacă ne preocupă – și ar trebui să ne preocupe – educația generațiilor viitoare, spectacolul Gianinei Cărbunariu de la Teatrul Excelsior reprezintă un reper obligatoriu.
Se încarcă comentariile...
