Editori, atacaţi puşcăriile!

Nu sunt în măsură să dau sfaturi sau idei de business editorilor de cărţi din România, dar îndrăznesc să semnalez marea oportunitate pe care industria editorială trebuie s-o fructifice acum: cărţile puşcăriaşilor!

Editorii români trebuie să înceteze să se mai plângă de vânzările modeste de carte (piaţa editorială este evaluată în România la doar 60 milioane de euro, faţă de Ungaria – 100 de milioane de euro, Cehia – 400 de milioane de euro,  Polonia – 1 miliard de euro), să nu mai critice Ministerul Culturii pentru că nu are o strategie în domeniul culturii scrise şi să lase în pace Şcoala pentru că nu încurajează cititul. Gata cu lamentările! Trebuie „atacată“ viaţa (şi opera) marilor puşcăriaşi!

Concret: editorii să ia cu asalt penitenciarele şi să-i convingă pe Gigi Becali, Dan Voiculescu, Relu Fenechiu, Miron Mitrea, George Copos, Monica Iacob-Ridzi (sunt câteva exemple, lista e foarte lungă!) să le vândă drepturile editoriale pentru viaţa lor din puşcărie şi nu numai! Deşi nu există niciun studiu de piaţă, cererea pentru astfel de poveşti, mărturii, jurnale şi biografii de puşcăriaşi este mare. Publicul românesc ar face bine s-o lase mai moale cu serialele turceşti, să nu mai pună botul la făcăturile de reality-show-uri de la televiziunile noastre şi să pună mâna pe aceste cărţi, dacă editorii le vor scoate pe piaţă. Orice carte citită, fie că e semnată de Mihai Stoica ori de Cristi Borcea, este o fereastră deschisă în minţile românilor!  

Cărţile au un viitor luminos în puşcăriile din România.

Sigur, achiziţia drepturilor de la aceşti „scriitori“ nu va fi uşoară. Vor cere mulţi bani ca să-şi vândă vieţile, pentru că sunt obişnuiţi de-o viaţă să întoarcă banii cu lopata. Nicio problemă! Cu un plan de business bine întocmit şi cu echipe de avocaţi care să negocieze la sânge contractele, băncile noastre, mai precis bancherii care n-au ajuns încă la pârnaie, vor înţelege această oportunitate de business şi sigur vor acorda linii de credit editorilor.

Să recunoaştem că nu toţi autorii vizaţi au talent literar. Unii dintre ei abia ştiu să scrie. Nicio problemă! Vor fi angajaţi ziarişti care stau pe bară (sunt foarte mulţi!) şi scriitori frustraţi de tirajele mari, realizate de Mircea Cărtărescu ori Grigore Cartianu, care vor da o mână de ajutor puşcăriaşilor. Este o practică des întâlnită în industria editorială: unul scrie, altul semnează.

Dacă luăm în calcul şi traducerile ce vor urma, atunci România va deveni un mare exportator de literatură şi noi, românii, vom fi recunoscători acestor „autori“ pentru că au pus literatura română pe harta lumii. Dar să nu visăm cu ochii deschişi, să fim pragmatici!

Cert este că, în această emulaţie editorială, Nicolae Manolescu nu va mai avea niciun motiv să protesteze faţă de editurile care nu plătesc „timbru literar“, pentru că vor curge mulţi bani pe uliţa Uniunii Scriitorilor din România. Nu va fi nicio surpriză dacă unii dintre autorii de bestseller-uri scrise la „răcoare“ vor solicita la un moment dat intrarea în Uniunea Scriitorilor. Domnul Manolescu să fie pregătit!  

Ca să n-o ma lungim: editori, atacaţi puşcăriile şi aresturile Poliţiei! Cărţile au un viitor luminos în puşcăriile din România.